Cand am terminat liceul inclusiv la banchet in ultima clipa sa ne despartim si-au batut joc de mine si am plans din cauza lor.Cred ca problemele cu colegii din liceu(pe care ii urasc inca si acum)si-au pus amprenta pe comportamentul meu,pe persoana mea.Totusi in liceu nu am avut probleme cu profesorii,au fost foarte corecti intotdeauna imi apreciau munca si faptul ca ma straduiam sa invat.
Problemele cu colegii si faptul de a "pune la suflet" orice,a incetat in clasa a 11-a cand l-am cunoscut pe prietenul meu actual.Nu am mai luat in seama orice prostie,orice barfa si totusi a a fost cat de cat ok in rest ,dar acum la facultate realizez ca este mai rau;nici macar verisoara mea cu care ieseam in oras si ne intelegeam ca doua surori nu mai da "2 bani " pe mine,ma tratateaza ca pe un "gunoi" si de parca ea ar fi o persoana foarte importanta.
La facultate inclusiv si cu colegii astia pe care ii am acum ma barfesc si se "folosesc" de mine(imi cer caiete,imi cer sa ii ajut la examene,iar in timpul anului de-abia daca vorbesc cu mine ).Acum dupa sesiune aflasem ca foarte multi au copiat la aproape toate examenele.In semestrul 2 in primul an am avut la toate materiile nota 10 numai la o materie profesoara m-a picat ca asa a vrut(m-am dus in restanta si luasem 10 ca i-am demonstrat ca stiu si sunt de nota 10).Ma gandesc asa ca in liceu am avut probleme cu colegii dar acum am probleme si cu profesorii inclusiv.
Nu stiu sincer ce sa fac.....Parintii,prietenul nu mi se pare ca ma sustin in problemele mele...sau poate eu sunt mai perfectionista de felul meu.Cu colegii din facultate sunt sociabila,imi place sa vorbesc cu ei dar se pare ca tot ceea ce fac eu se intoarce impotriva mea.Acum,cand s-a terminat prima sesiune din anul 2 desi luasem la toate materiile 10,s-a gasit un profesor sa-mi "strice" media....Nici macar unii profesori nu ma respecta,ei considera ca daca doresc nota mare eu trebuie sa ghicesc ce e in capul lor si ma intreaba "ce vor ei" , si ma "iau peste picior".Sincer imi place sa fiu prima pe an si imi doresc foarte mult...sunt cinstita, nu am copiat la nici un examen spre deosebire de colegi , si imi place sa invat,sa ma implic in orice proiect la facultate.
Spre deosebire de liceu,aici la facultate nu este vorba ca cine pe cine intrece, este vorba de bani,de burse,de fara taxa sau cu taxa. Nu stiu cum sa ma mai comport cu cei din jurul meu.Sigur,colegii acum vor barfi si vor spune ca nu mai sunt prima si vor fi rautaciosi asa cum au fost pana acum dar vreau sa le spun ca unii profesori nu au fost corecti si nu au dat notele pe merit si pe cat stie fiecare.Acum incep sa "intru" in adevarata viata si sincer chiar nu imi place-nu mi se pare nimic cinstit,nimic corect in ceea ce se intampla cu mine .Daca sunt rautacioasa nu este bine,daca sunt ok cu toata lumea tot nu-i bine.As vrea macar ca anii de facultate sa fie frumosi,daca anii de liceu au fost mizerabili.Cred ca sunt perfectionista,nu stiu cum sa-mi schimb acest defect sau calitate.
Va rog frumos sa-mi dati un sfat cum sa trec peste greutatile vietii,peste faptul ca unii profesori nu vor sa imi aprecieze munca si cum sa ma comport cu colegii sau cei care ma barfesc sau isi bat joc de mine..va multumesc
Asa cum un batz are intotdeauna doua capete tot la fel si o dezamagire are intotdeauna doua capete. Unul se afla la ceilalti (care se poate pur si simplu sa nu livreze ceea ce au promis, si aici nemultumirea ta e fireasca) dar celalalt capat se afla intotdeauna la cel care traieste dezamagirea.
Nu exista un set de asteptari "standard"; toti ne construim propriile asteptari de la ceilalti. Cand acestea sunt prea mici relatia functioneaza suboptimal sau aventual avem surprize placute 
Cand avem insa asteptari prea mari sau pur si simplu nerealiste ne confruntam periodic cu dezamagirile.
Partea buna la relatii este ca pe masura ce relationam mai mult capatam experienta si devenim mai buni in a ne dimensiona cat mai corect asteptarile pe care le avem fata de ceilalti. Odata cu experienta vine si o raportare mai realista la ceilalti si implicit mai putine dezamagiri.
Iti urez mult succes in continuare.
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment