multe noptzi mi le-am petrecut plangand...dar dupa 3 luni groaznice am intrebat dak vreau s ma impac cu el..iar eu normal k am acceptat...au mai urmat 2 luni in care zik eu k am facut totul pt a nu-l pierde iar ..dar degeaba ..s indeparta din ce in ce mai mult de parca era tocmai invers cu cat nu-i mai reprosam nimic cu atat il pierdeam...s in cele din urma s-a terminat....ce a urmat e greu d povestit..in fatza parintzilor paream tare ca nici nu m-ar afecta ceva..iar cand prindeam un moment singura nu am puteam opri din plans....
problema e ca ma afecteaza s in ziua d azi..s nu imi dau seama dc...cred k pana akum ar fi trebuit s uit tot..dar nu e asa s chiar nu inteleg d c....tot c vreau s stiu e c s intampla cu mn..s daka voi uita vrodata aceea perioada...daca mereu cand imi voi aminti va durea asa tare....?
Raspunsul la intrebarea ta este si da si nu. Adica probabil "nu, nu o sa il uiti" si "da, nu o te mai doara.".
Pentru ca ceea ce "doare" nu este amintirea ci emotiile asociate acestei amintiri. Nu de amintire vrei sa scapi, ci de emotii.
Dupa o situatie/relatie/perioada in care am investit emotional este firesc ca dez-investirea emotionala, trecerea la o noua etapa "sa doara". Este o perioada fireasca de doliu dupa pierderea a ceva important asa ca cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa ai rabdare ca aceasta perioada sa treaca de la sine.
Ce ai putea face in aceasta perioada? In primul rand sa nu iti negi emotiile, sa nu le bagi sub pres, sa nu prefaci ca aceste emotii nu exista. Da-ti voie sa iti exprimi emotiile, sa plangi, sa povestesti, sa te vindeci. E cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine.
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment