Oare asa e mai bine?

Copilul este al ei cu mine suta in suta. Ieri seara am facut si avortul am fost cu ea am aduso acasa la mine am avut am si voi avea grije de ea. Chit ca plangea si a plans inclusiv cand am duso si cand am aduso si mea zis ca ii pare rau ca trebuie sa trecem prin asta am incercat sa inteleg ca nu e pregatita si ca e coplesita de toate. Are prea multe frici si in legatura cu mine. Cand mam intors in tara nu am stabilit ca ne impacam, ci doar ne petrecem timpul impreuna ne simtim bine si chear ne-am simtit pina sa vina sarcina peste noi. Probabil si asta a speriato foarte mult ca trebuie si sa ne mutam in alta tara daca isi pastra sarcina.
Mea zis cai este frica de mine si ca nu poate risca asta neam simtit bine ultima luna dar nu e suficient crede ca voi reveni la vechiul personaj care o neglija care o lasa singura si nui acorda suficienta atentie si afectivitate. Adevarul este ca asa si a fost nu am stiut sa am grije de ea, am afost ocupat mai mult de ale mele si am simtit ca relatia este una sigura in schimb ea a suferit. In cele sase luni a observat ca am ajuns acolo unde mi-am propus. Si in continuare merg spre realizarile viselor mele. Ieri in schimb unul din ele a fost distrus din temelie si aruncat la gunoi. De psihoterapie nici nu a vrut sa auda, eam zis ca pe mine ma ajutat si ma ajuta acest site foarte mult si comunicarile de aici si posturile si mai ales raspunsurile psihoterapeutilor.
Dansa inca traieste cu vechile amintiri si nu poate scapa de ele intruna zice ca e nevoie de timp dar daca nu ne da timp amandurora de a ne petrece impreuna de a face ceva impreuna de a trai impreuna nu cred ca va reusi sa vada daca eu sunt sau tind macar sa fiu asa cum ii zic ca vreau sa fiu.
Imi este foarte greu sami stapanesc gandurile dupa ziua de ieri nu ma iam 22 de ani ca sa renunt la o sarcina fara sami pasa. Amandoi am avut un vis de a avea o fetita si cu toate astea a renuntat pentru ca crede ca nu e momentul Eam zis ca si pentru mine e mai usor fara dar merita sacrificiul de al pastra pentru ca bucuria pe care o va aduce odata cu nasterea va fi de nepretuit. Acest copil ne linistea si ne unea din toate punctele de vedere pentru ca ce am fost dispus sa fac pentru noi ii aducea ei linistea si pacea sufleteasca insa dansa na vrut sa ma creada. Acum mai am o saptamana si trebuie sa plec din nou din tara, mea zis ca vrea sa stea sai aseze gandurile si dupa poate ea ma va cauta. Imi zice ca ma iubeste dar aceasta sarcina o nelinistea total sufleteste si nu sa simtit sa faca asa mutari radicale in veata ei dintrodata mutere din tara sarcina casatorie. Am fost deacord sa pastreze sarcina si sa stee la parinti sa se mai linisteasca sa se obisnueasca cu ea sa se impace cu ideea dar a refuzat chit ca dadea semne de a se mai gandi la asta tot a refuzat.
Psihoterapeutul meu si nu numai mi-au zis daca renunta sa renunt si eu la ea si sami vad de veata inca nustiu cum voi proceda cateodata vreau sa renunt cateodata nu . Vom trai si vom vedea!