Eu ma consider sociabila dar observ ca lumea din jur nu ma vrea daca mi sar permite sa spun asa.ma simt singura si imi doresc sa ma schimb sa fiu mai prietenoasa(desi vorbesc cu toata lumea dar nu sunt bagata in seama).
Imi este greu deoarece imi aduc aminte cum eram bataia de joc al colegilor de clasa din generala(eram mai uratica) si asta ma determinat sa fiu foarte critica cu mine pot spune ca ma marcat.O singura alinare am in prietenul meu dar nici el nu ma asculta uneori..am apelat la diverse forumuri si nu am primit raspuns..daca mati putea ajuta sami dau seama ce este cu mine..de ce sunt asa?poate va cer ceva dificil dar macar o opinie as dori.
multumesc mult!
Spui ca bataia de joc a colegilor de clasa din generala te-a marcat si te-a facut critica cu tine insati. Imi inchipui ca orice incercare de apropiere sau imprietenire este pusa cumva sub semnul indoielii si este asociata cu sentimente neplacute din start.
De altfel, dupa cum spui, nu demult, odata cu pierderea celei mai bune prietene ai constientizat nevoia ta de a intra in contact cu mai multi oameni. Sa inteleg ca atata timp cat ai avut-o pe ea era bine pentru tine? Ma intreb cum a fost cu ea la inceput? Cum ati devenit prietene? Cum ai reusit sa depasesti barierele si sa te apropii? Nu uita ca ai si un iubit, deci nu s-ar putea spune ca esti in incapacitate de a construi o relatie atunci cand vrei asta.
Faptul ca esti foarte stresata de lipsa prietenilor face dificila apropierea de ceilalti pentru ca de cele mai multe ori oamenii fug instinctiv de cei care au probleme si nu au cum sa nu simta agitatia ta. Ceea ce face ca in urma esecului stresul tau sa creasca si mai mult, si tot asa, ca intr-un cerc vicios.
In plus, lipsurile pe care le ai in acest sector al prieteniei si nevoia de a le umple cu atentie si atasament, chiar spui ca iti doresti sa fii si tu ascultata, te pot face insistenta in a le obtine tocmai pentru ca ai mare nevoie de ele. Spun ca exista riscul ca tu sa ceri foarte mult de la o relatie chiar de la inceput si este de inteles.
Te-as indemna sa cauti sa intri cat mai relaxata intr-o eventuala discutie, nu te grabi si admite de la inceput ca partenerul tau are dreptul de a refuza sau respinge ceea ce vine din partea ta, chiar daca iti este atat de greu sa se intample asta pentru ca ai sufletul ranit, libertatea in exprimare este vitala in orice relatie.
Concentreaza-te mai ales asupra celeilate persoane, incearca sa ghicesti cum se simte, cum gandeste si da-i un feed-back precum ca ai inteles-o. Aceasta este o modalitate simpla si un punct forte in comunicare prin care poti castiga increderea oamenilor si prin care te poti apropia de ei. Abia apoi evalueaza-ti propriile trairi interioare si observa care este efectul succesului asupra starii tale de bine.
Nu uita ca acesta este un proces de invatare care se desfasoara in timp.
Succes !
Zotic Mariana
psihoterapeut
Buna, Daca "prietena"ta nu te
Buna,
Daca "prietena"ta nu te mai baga in seama pt ca nu esti la fel de "cool"ca si noii ei prieteni,inseamna ca nu ti-a fost prietena in adevaratul sens al cuvantului.Nu ai pierdut nimic.Te-ai obisnuit cu ea si poate e mai bine ca s-a racit relatia voastra,pt ca nu cred ca ti-ar fi placut sa traiesti in minciuna,si sa crezi ca sunteti best friends.Acum, macar stii ce vrei,si asta e important.
Ce te face sa crezi ca "lumea nu te vrea"?Ce iti spun,cum se comporta?
Daca unii nu vor sa se imprieteneasca cu tine,nu inseamna ca toti vor proceda la fel.Cu siguranta se vor gasi cateva persoane,cel putin una,cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda.
Un sfat:pune intrebari celorlalti,despre ei,viata lor,ce hobby-uri au etc., si gaseste punctele comune.
Eu cred ca pana la urma vei reusi ceea ce iti propui.
Post new comment