probleme in cuplu.... dupa 10 ani...

buna ziua.
nu vreau sa scriu 50 de pagini sa va povestesc tot ce este de povestit pentru a va face o imagine clara, banuiesc ca nu aveti atata timp incat sa cititi tot ce as scrie, desi, daca este nevoie si credeti ca ar lamuri lucrurile, o sa o fac.

rezumand si asumand lipsa de detalii - de unde si o posibila explicatie si un sfat evaziv, povestea este aceasta.
traiesc cu o femeie de 11 ani (eu am aproape 30, ea la fel)
acum 1 an, satul de lipsa ei de implicare si dorinta de a face orice in cuplu, de a-si asuma niste responsabilitati(gen gatit,facut curat,sex-lipsa apropae total-o data pe luna sau chiar mai rar), am parasit-o pentru o alta "ea"
a venit dupa mine plangand, m-a rugat. eu am tinut la ea si inca tin...si pot spune ca o iubesc.
mi-a rupt inima, nu o credeam in stare sa vina dupa mine si sa faca asa ceva, sa se roge de mine sa o luam de la capat.
am hotarat sa incepem iarasi viata, cu promisiuni din partea ei de schimbare.
mai nou, in ultima peioada, am inceput iarasi certurile, pe motivele dinainte.
nu se implica deloc, nu vrea sa facEM mancare, sex, orice, imi spune ca nu vrea sa faca copil, ca ii e frica de faptul ca nu crede ca ar putea sa aiba grija de el, etc. - ca il face si sa ma ocup eu de el-, ba mai mutl imi spune ca viata ei nu are sens, ca traieste degeaba si de aici si lipsa ei de orice chef, de dorinta pentru a-si asuma niste responsabilitati pe care eu le vreau si sunt dispus, ba mai mult, chiar mi le-am asumat (eu gatesc, eu trag de ea sa facem sex, eu orice practic)

insa cred ca am ajuns la limita, iarasi, i-am spus ca poate ar fi mai bine sa ne despartim, mai mult la intimidare, ea mi-a raspuns ca nu poate trai fara mine...ca ii e frica sa ia viata iarasi singura, insa, la fel de clar mi-a zis ca ea nu poate sa se schimbe si sa se implice mai mult, ca asta este ea si pace, ca, in definitiv, daca nu pot sa o accept asa sa ne despartim..... va repet tin la ea, o iubesc stiu ca primul sfat ar fi "las-o"...
insa...
poate ar mai fi ceva de zis.

daca eu tac si nu am pretentii (nu o stresez ca vreau familie, copil, gatit impreuna, sex macar o data la o saptamana) totu este ok, vine, ma tine in brate, adoarme la mine in brate...si atata...aseara i-am zis hai sa gatim (am facut eu, fara sa stie, in bucatarie erau 4 feluri de mancare, )...mi-a raspuns: IARA?? desi aseara ea nu stioa ca este ceva de mancare...si asta se repeta saptamanal....pe toate planurile....mancare sex, dorinta de a avea un copil....

ea este psiholog,educatoare (culmea, nu?) i-am spus sa mergem la un psiholog, consilier, mi-a zis ca mai usor ramane singura decat asta.

va implor, dati-mi un sfat, ce este de facut??