Sotul meu este agresiv, nervos, rau si furios

am 18 ani si un prieten de un an. il iubeam mai presus de orice.... a inceput sa ma loveasca. aseara a facut-o din nou. m-a jignit cum nu putea mai tare... am pus piciorul in prag. EU MERIT CEVA MAI BUN!!!!! Nu se poate asa ceva,sa nu acceptati asta pentru nimic in lume,ganditi-va la voi. m-a lovit cu pumnii in cap cat a putut de tare,.. a sters si ultima urma de dragoste. nu pot sa spun nimanui. scriu aici pentru ca ati trecut prin acelasi "tratament" si stiu ca intelegeti. stiu ca o sa imi revin,si ca o sa gasesc pe cineva care sa ma merite. dupa ce a plecat,mi-a trimis un sms in care mi-a zis sa mor. tipam si il imploram sa se opreasca... nu a facut-o,parca dadea si mai tare. imi zice ca ma iubeste... nu exista asa ceva. cat de indragostite ati fi,nu credeti asa ceva. nu are cum sa iubeasca un asemenea om. tot ce scrie aici,toate povestile voastre m-au facut sa ma trezesc la realitate. va multumesc mult. va doresc sa fiti iubite,si sa aveti puterea sa decideti ce e mai bine pt voi.

Citind toate comentariile la aceasta rubrica, nu pot sa imi ascund socul de a vedea cate femei si copii sufera din cauza violentei in familie. Este inacceptabil! Desi am doar 20 de ani, am avut probleme cu prietenul meu violent. Ma gendesc cu groaza de cate ori purtam bluze cu maneca lunga vara pentru a-mi ascunde vanataile negre si mari de o palma pe bratele mele albe. Violenta vine clar dintr-un complex, din nevoia de a arata cu disperare ca esti superior. Dar comportamentul unei persoane reiese din felul sau de a se comporta cu cei inferiori lui. Sa fim sinceri, ce poate un copil, respectiv o femeie sa-i faca unui om violent? Nu exista raport de comparatie intre raportul tau de forte si al lui. Din aceasta cauza, slabiciunea pentru un bartbat violent trebuie combatuta. Un om violent, autoritar, absurd a dobandit aceste atribute pentru ca la randul lor alte persoane (mama sa, prietenii sai, fostele iubite) i-au permis. Pentru a-l putea opri nu exista alta solutie decat sa te opui. Nu mai vorbesti cu el, te muti, divortezi daca este cazul. Si totul cu DEMNITATE! Un om care da in niste peroane lipsite de aparare ( femei, copii) nu merita iertare din partea ta. Iertarea va fi tratata ca un semn de slabiciune. Va vedea ca nu ai actionat si te va lovi si a 2,3,4 etc. oara. Supunerea il va face mai puternic. Asa ca daca vi s-a intamplat asa ceva, nu exista alta solutie decat despartirea categorica cu demnitate pentru ca niciodata nu va mai fi la fel relatia pe care o aveti. Va doresc tot binele din lume!

si eu am parte de un sot rau
suntem in divort dar am un copil si mie dor de el.eu il iub si el ma iub dar sta o zi doua cu mn si apoi pleaca iar la maicasa,apoi iar vine la mn?ce sa fac

e f.greu sa iei o decizie dar cel mai intelept este sa nu te casatoresti ca astfel eviti problemele, casatoria e cea mai idioata teapa data libertatii si fericirii

Tatal meu de vreo 3 luni a inceput sa bea foarte mult se trezeste dimineata si iar incepe a bea.a inceput sa o loveasca pe mama ne numeste cu cuvinte urite pe mama a dato chiar si afara din casa.Mereu stiga la noi si mereu injura.

Mama mea e bolnava cu inima si permanet ii este rau dar tata nu intelege foloseste mereu medicamente dar degeaba are si dureri de cap foarte mari.Stiu ca ea nu mai are puteri nu-l poate suferi si eu ca copilul lui cind il vad ma cuprinde o frica si nu pot zice nimik.Datine niste sfaturi va rog nu vreau sa o pierd pe mama din cauza tatalui meu.

O iubesc foarte mult si vreau ca ea sami fie mereu aproape.Multumesc ca mati ascultat.

Mi-e forte greu sa povestesc si asta pentru ca sotul meu e preot.Ne cunoastem de 16 ani si ne am casatorit de 7 ani. Avem 2 copii care sunt sanatosi si cu toate astea nu suntem fericiti.El e foarte autoritar , eu sunt mai ingaduitoare. Povestea urata a inceput inainte de casatorie cand eu din neglijenta uitasem sa cumpar ceva pentru nunta noastra si atunci m a lovit crezand ca eu am facut-o intentionat datorita faptului ca era familia lui implicata in acel lucru pe care eu l-am neglijat. Insa, nu a fost asa ci o slabiciune a mea(uitarea). Apoi, dupa casatorie au continuat loviturile, distrugerea obiectelor primite de la parintii mei, jignirile, vorbele foarte urate, jignirea parintilor mei(atat de mult a jignit o pe mama in fata incat ea a facut un accident vascular din cauza asta). Pe langa faptul ca se poarta urat si violent ma injoseste atat d emul obligandu ma sa fac diferite treburi prin casa. De fiecare data cand mergem la parintii mei eu nu sunt eu ,stau foarte incordata pentru ca stiu ca urmeaza jignirile la adresa mamei mele. De altfel, jigneste pe toata lumea, toti sunt rai si prosti in imaginea lui. Noi nu avem prieteni pentru ca el mereu se crede superior si distruge orice relatie, are un deficit de relatii. Mereu ma judeca, cand vorbesc la telefon ,mereu imi asculta convorbirile, tipa la mine spunandu mi sa inchid telefonul si sa nu pierd vremea cu porcariile pe care le discut . Zilnic ne certam , zilnic ma jigneste, zilnic ma face sa stiu de frica lui. Imi spune ca nu gandesc si ca sunt proasta , ca el rezolva toate problemele si ca fara el sunt pierduta. Ne certam din nimicuri,ca un lucru sau altul nu sta bine. Nu stiu ce mai pot face , n am incercat decat sa i explic ca e prea sever , ca prea interpreteaza lucrurile ,ca prea le analizeaza in profunzime, . Am incercat sa i explic ca nimeni nu are nimic cu el ,asta pentru ca el crede ca tot ce se intampla este un atac la persoana lui. este foarte complexat . Mereu vrea sa fie cel mai bun si se razbuna atunci cand nu reuseste ceva.MAma nu mai vrea sa l mai vada datorita comportamentului lui, si asta ma doare foarte tare.
Am vrut sa plec pentru o perioada insa nu stiu de ce nu pot. Poate mi e teama ca ar face un scandal monstru parintilor mei, poate mi e teama ca se va auzii si asta nu ne face bine ca familie de preot, poate mi e frica de un nou scandal cu el,nu stiu.
Acestea sunt doar o parte a problemelor mele.
Ceea ce nu am spus este ca pe mine ma deranjeaza toate aceste lucruri si poate de aceea uneori incerc sa ma apar in fata lui chiar daca stiu ca gresesc eu. Uneori ma enervez si vorbesc mai tare si asta nu i place. DAr, niciodata nu l am jignit , nu l am batjocorit si nu i am jignit parintii, poate ca nu le am facut de frica.Si pentru ca v am spus ca si eu gresesc, suparandu ma foarte repede si ratoindu ma la el la fel de repede, dar...nu le fac decat atunci cand sunt provocata,as vrea sa mi dati un sfat si sa mi sugerati parerea dumneavoastra in acest caz.

fetelor iubirea te face din om neom si sotul meu e un dulce dar cind ne certam incepe circul injuraturi pt tot neamul meu

sin t o proasta ca il iubesc am 35 ani si 2 copii iar daca nai curajul sa fac i ceva cit esti tinara acum nu mai faci nimic

salut ,am si eu o nelamurire,as vrea sa dau la scoala de sofer,dar sotul meu,nu vrea nici cum sa ma lase! ce sa fac fetelor?datimi un sfat,va rog!santem impreuna de 8 ani,avem 2 copii,si inca de la inceputul relatiei era gelos,am zis cai trecator,dar am ajuns,sa stau zi de zi in casa,fac mancare,curatenie,am grija de copii,si in rest poate ne scoate duminica,la un mcdonalds,sau in parc,si asta cu cererea mea,sau cand ma apuca disperarea,si ma iau cu el la cearta,ca ne tine numai in casa!!! si atunci imi zice ca trebuie sa stea 10 ore dupa noi pana ne imbracam,si asa ne luam la cearta!!!acum vreau sa dau la scoala de sofer,si cea mai tare faza a fost ca mia zis clar ca nu ma lasa ca dupa acea >o sa umblu dupa barbati>,sau ca ma lasa numai daca ii mai fac un copil!!!!!imaginativa,viata mea este un calvar,fetelor,as vrea sami dati un sfat?!!!! va rog!!! astept raspunsul vostru,va pup! mersi.

eu am 10 ani fac 11 ani pe 17 iunie ....eu am un tata care e nervos mereu si ne bate mereu .... eu o iubesc foarte mult pe mama mea el dupa ce ne bate dupaia ne cere scuze dar in inima mea......va rog ajutatima cu ceva nu mai pot am doar aceasta varsta si nu vorbesc prostii :-o (

bine si mama mea ma cam inerveaza cate odata dar va rog sfaturi ceva eu odata era ma mor ma dat cu capul de scaun si m-am lovit direct la tampla era cat pe ce sa mor ma dus de urgenta la spital mama mea a stat zi si noaptela spital langa mine si a plans ..iar tatal meu nici macar nu a venit sa vada ce fac....

el zice cate odata ca ma iubeste se vede va rog sa ma ajutati un sfat ceva ceva dar nu cu psihologi ka dupaia ma bate rauuu de tot

....incearca in primul rand sa te gandesti la tine....daca esti fericita.........daca te simti implinita.....daca persoana de langa tine te merita intr-adevar ....daca ea iti poate oferi ceea ce iti doresti cu adevarat,...nu te limita la ceea ce iti ofera.......e pacat.....practic nu iti ofera nimic....dragoste, tandrete,implinire...starea de nervozitate este o scuza.....
....cand persoana de langa tine te iubeste cu adevarat in primul rand te respecta, te iubeste...si nu te injura, nu te jigneste, nu te loveste
....esti inca tanara, ai atatea oportunitati, nu sta intr-o relatie care te chinuie.....
....nu cauta scuze ca este baiat bun, el cauta scuze pentru tine?....
...te face sa te simt iubita?....implinita?....fericita?
.....gandeste-te cat nu e prea tarziu....timpul trece.....
...scoate-ti din minte ca esti obsedata de el, nu e singurul barbat....
iti spun din proprie experienta....la mine au trecut 4 ani......nu e usor sa faci pasul.... de a pune punct unei relatii , dar gandul ca iti dai tie o sansa vietii .....ca viata ta poate fi cu totul altfel ...ca meriti ceva mai bun..... te intareste.....
........deja suntem in proces de divort si partaj....nu mi-a fost usor la inceput....dar gandul ca nu m-a iubit cu adevarat( m-a jignit tot timpul, m-a injurat,m-a lovit) m-a intarit sa merg mai departe fara nici un regret......
pe viitor imi doresc un om langa mine care sa ma iubeasca cu adevarat.....

Spui ca sotul tau este :"mult mai agresiv,nervos,rau si furios". Un "sot", mai devreme sau mai tarziu va deveni un "tata". Si "furia", "agresivitatea", "rautatea", sunt adjective care conform "gramaticii familiei" nu se pot asocia cu substantivul "sot" si in nici un caz cu substantivul "tata". Iubirea, ca si fericirea, sunt niste cuvinte ce caracterizeaza niste emotii, iar aceste emotii, sunt traite intens atunci cand se manifesta intr-un cadru de siguranta, confort, incredere, respect si reciprocitate. Spui ca nu ai putea sa depasesti despartirea de el. Sfatul meu este sa incerci un mic exercitiu : Pe oglinda din baie, lipeste-ti un bilet, pe care vei scrie cu markerul: "Viitorii nostri copii, vor avea un tata agresiv, rau si furios."

Din punctul meu de vedere,poate ar fi bine daca ti-ai indrepta un pic atentia asupra ta.Faptul ca permiti unui om sa se poarte asa,ma face sa ma gandesc ca nu esti tocmai impacata cu tine.Daca e asa,ai putea sa te gandesti la ce anume te face sa te simti vinovata,in general,nu numai in relatia cu el.Nu e vorba de tine.De cand e lumea,in relatia barbat-femeie,sentimentele de vinovatie sunt foarte folosite pentru a capata putere in cuplu.Daca ti-ai clarifica anumite lucruri,cred ca ti-ar veni mult mai usor sa iti ordonezi si relatia cu el.

Eu ma intreb cumva,daca stiti cum este sotul dumneavoastra cum de mai stati cu el? Si ca si raspund cred eu ca un pic de dependenta emotionala va tine langa el,faptul ca va "educat" ca fara el nu aveti valoare. Poate gresesc dar numai atunci poti sta langa cineva care iti face rau. Nu am ce alt sfat sa dau,pentru ca nu am eu un asa sot...sper sa nici nu am dar am un tata violent si care a facut mereu scandal in casa...si am vazut la mine si la mama mea....
Adica pot sa va sugerez sa apelati ca cuplu la un specialist si poate veti gasi o rezolvare dar cam atat.