Stari de agitatie si frica

Buna Alice,
Am experimentat starile prin care treci tu. Aproape la indigo, as putea spune. Prin urmare, sfatul meu nu este unul al unui specialist, psihiatru sau psiholog, ci al unei persoane care s-a aflat, si se mai afla intr-o anumita masura, intr-o situatie similara. Ce am facut eu? cand am simtit ca nu mai pot sa ma ajut singura, cand am simtit ca nu mai am resurse sa caut sau sa mai gasesc solutii, am apelat la un psihiatru si ulterior la un psiholog. Starile pe care traiesti tu sunt cumva subsumate, intr-o formula medicala, tulburarii de anxietate, insa si aceasta tulburare poate avea loc in grade diferite, de la suportabil, o anxietate tolerabila, la una greu tolerabila.
La mine, starea aceasta de teama, de agitatie este insotita si de manifetari conexe - lipsa de concentrare, stari de greata, varsaturi, tema de a iesi din casa, de a merge cu masina, autoizolare. Si eu ca si tine, din cate imi dau seama, ma implic in foarte multe proiecte, uneori mai multe decat pot duce, am asteptari mari de la mine si de la ceilalti. De perfectionism nu mai vorbesc. Referitor la raspunsul anterior, cred ca rugaciunea ajuta, insa numai in masura in care crezi suficient de mult. Chiar si asa, daca simti ca nu reusesti sa depasesti starea asta, apeleaza la un specialist. Stiu ca multi oameni au rezerve vizavi de posibiliatatea unui tratament medicamentos, insa trebuie sa vezi lucrurile si altfel> tratamentele pentru anxietate nu sunt de obicei de lunga durata, pot fi in doze care nu iti afecteaza in mod negativ activitatea cotidiana si pot sa iti ofere un ragaz in care corpul, dar si mintea ta sa se poata recupera. Medicamentele nu reprezinta solutia salvatoare si definitiva, dar te pot ajuta sa te repozitionezi si sa cauti si alte solutii: sa apelezi la un psiholog, sa cauti sa te odihnesti mai mult, sa incerci sa schimbi ceva in modul tau de viata.Iti doresc mut succes si sa auzim de bine.

Draga mea prin asta am trecut si eu. Ai nevoie de multa iubire si rugaciune. Ai obosit si nu esti constienta ca ai ajuns la epuizare, un posibil un repaus sa iti redea capacitatea de atentie. Poate ca au intervenit schimbari in viata ta...dar nu e decat o etapa. Si eu cand imi pierdusem serviciul parca nu imi gaseam locul insa in cateva zile m-am limpezit, tot asa izolandu-ma de ceilati care simteam eu ca nu ma inteleg...insa eu nu ma intelegeam sau iubeam pe mine insumi. Efortul pe care l-ai facut necesita o mica pauza pentru a te limpezi sufleteste. Identifica cauza fricii si intelege sensul ei. Toate sunt cu un scop. Sa fii binecuvatata!