stiu exact ce-am facut si imi vine sa mor

Citesc de ceva vreme acest forum. Asa ca mi-am facut un cont. Sa-ti zic parerea mea. Exista niste specimene de oameni in lumea asta, atat barbati cat si femei care au darul sa falimenteze tot ce le daruieste viata. Zici ca ai o relatie de 5 ani cu iubitul tau. Pare a fi iubire, din cate inteleg eu si din cat lasi sa se inteleaga in micul tau expozeu. Presupun ca la 31 de ani aveti si planuri ceva mai mari decat o relatie iubit-iubita, o casatorie ceva acolo, nu ?

Am intalnit atatea situatii de genul tau incat vreau sa te atentionez prieteneste asupra unui fapt. Esti intr-o relatie frumoasa, care dureaza de 5 ani, va cunoasteti, aveti incredere unul in celalalt, totul e bine si paradisiac, intr-un fel fie spus, dar tu inca nu realizezi asta acum. Si apare piatra de poticnire, o rascruce de drumuri care iti va marca destinul. De fapt, si sa nu mi-o iei in nume de rau, dumneata deja te-ai poticnit. Momentan, ai doar mustrari de constiinta si asta e bine. Insa nu prea te vad bine, chiar deloc. Acest sef al tau e o mare necunoscuta, ai mari sanse ca probleme serioase sa irumpa in viata ta incepand de acum incolo. Fie in viata profesionala, fie in cea sentimentala, fie in ambele. Poti rezolva acum dilema ta printr-o discutie foarte serioasa cu seful tau sau poti sa ajungi intr-o stare de faliment generalizat si asta nu imediat, nu, ci peste cativa ani, intrebindu-te retoric si fara sens "Unde am gresit, unde mi-a fost capul ?". Sper din toata inima sa nu ajungi acolo. In lumea asta, sunt gramezi de oameni la 40+ de ani, cu psihicul varza si tendinte suicidare care privesc in urma cu regrete, pentru ca au ales cu "inima". "Inima" sau chimia feromonilor ? Inima inteleptului este la dreapta lui, o noapte de mangaieri si saruturi nu este iubire.

Nu vreau sa dezvolt cam ce ar putea sa-ti faca acest sef al dumitale, pentru ca nu vreau sa te sperii. Am mai intalnit cazuri similare, si dupa multe peripetii, totul s-a terminat invariabil cu o demisie si desfacerea contractului de munca. Repet...acum e momentul sa clarifici lucrurile cu el, in functie de ceea ce-ti doresti. Nu mai tarziu, acum. Sa speram ca e o persoana de inteles si vei ajunge la un consens cu el. Nu cumva sa-ti inchipui ca vei putea avea o viata dubla, se va afla si vei pierde totul, intai iubitul, apoi si pe acest asa-zis sef (tagma asta a sefilor curvari care se dau la angajate imi provoaca repulsie) si in final si serviciul. Nu neaparat in ordinea asta, povestile astea au multe hatisuri si 99,99 % din ele au final catastrofal.
Alege increderea, alege iubirea de pana acum, alege o atitudine fara ascunzisuri, priveste drept inaintea ta si nu asculta de glasul "inimii".

P.S. Daca ai o viata mai putin "exotica", ca sa zic asa, cu prietenul tau, pai e vina ta, mi-e teama. In fine, nu se intelege din text ca asa ar fi, dar am simtit nevoia sa punctez aceasta chestiune.
Succes.

A gresit? Ce este de fapt greseala, sau mai bine zis cand categorisim noi o actiune sau inactiune ca fiind greseala? Ca si fapt sunt doua situatii in care acestea pot fi astfel categorisite: 1. Atunci cand se incalca o norma/principiu/valoare (UMANA) general acceptat/a sau 2. cand, ulterior, rezultatul se dovedeste a fi prost.

Ca si parere, normele generale sunt reguli menite sa asigure un echilibru, se cladesc pe cutume, valori transmise si reprezinta o medie retinuta social. Dar orice medie se calculeaza in baze unor valori care au un minim si un maxim si o suma de alte valori care ies din zona distributiei normale. Dar care si ele au rolul lor in echilibrul mediei.

In care dintre cele 2 situatii se plaseaza ‘greseala’ in discutie? In oricare dintre ele, depinde din ce unghi privesti problema. Este evident ca s-a incalcat o norma sfanta, ‘a calcat stramb’ femeia. Hai sa dam cu pietre. Sa fim seriosi, cate dintre celelalte care nu au facut-o, nu ar face-o daca nu ar exista riscul fie de a fi prinse fie de a considera ca nu se vor mai putea uita in oglinda dupa aia? Macar o data, asa… de control… Ea se confrunta acum cu rusinea… si intram in teritoriul celei de a 2-a situatii: rezultatul nu a fost bun.

Buuuun…

Oare daca povestea era ceva de genul “ traiesc de XX ani de zile cu Gigel pe care CREDEAM ca il iubesc si (…) “m-a chemat la firma si “ (…) “am petrecut o noapte pe care mi-o doream de mult, doar ca nu eram pregatita sa accept” (…) “imi pare rau petru Gigel, pentru ca este un baiat intradevar bun, dar am realizat de fapt ca nu il iubesc si ca doresc altceva in viata…”. Tot greseala o vedeam? Nu cumva comentariile erau ceva de genul “este bine ca ai descoperit ce te motiveaza”, “traieste pentru tine”, “mergi mai departe” etc.

Acum, o sa ziceti “stai, da’ fata il iubeste pe Gigel”. Bineinteles ca il iubeste acum… Ca daca ar accepta ca nu i-l iubeste cum s-ar mai putea considera ea proasta? Trebuie sa recunoastem ca a te declara “prost” este o iesire extrem de comoda dintr-un conflict cu propria persoana, nu? Te umilesti tu un pic (mai si dramatizezi, te minti o leaca scriind pe un site), accepti cu smerenie oprobiul public si iesi curat si inmiresmat din toata afacerea. Ca in definitiv ai avut curaj sa arati lumii cat de mult ai gresit si ai acceptat fara cracnire reprosurile pe care ti le-au adus cei de la care cauti ajutor. In general cand cauti ajutor la cineva, recunosti implicit ca iti este superior intr-o directie, iar ea, saraca, a reusit sa faca fata cu brio reprosurilor aduse de atatia, nu?

Unde vreau sa ajung. Ma enerveaza dualitatea. Personal, daca ar fi sa ii gasesc fetei o vina asta ar fi ca nu s-a culcat cu patronul. Oricum a gresit, a calcat stramb, nu? Gigel daca ar afla, nu cred ca ar aprecia prea mult faptul ca ‘tehnic’ nu l-a inselat. Macar ar fi avut o sansa sa obtina un rezultat bun. Ceva a impins-o sa incerce, iar acel ceva exista in ea. Sansa de recidiva zic eu este mare.

Si una este sa ai o revelatie la 30 de ani cand poti indrepta multe lucruri iar alta este sa o ai la 45… Nu mai pun la socoteala ca s-ar putea sa nu ai nici o revelatie, dar sa te prinda Gigel…

pt. Cu_drag:

1. esti oripilat/a de faptul ca restul au inteles ca Florentina a facut o greseala si intrebi de unde ...din text: "am gresit mult...imi este sila de mine.imi vine sa mor de rusine.Acum il astept pe iubitul meu acasa"

2. Luminita nu abereaza, dimpotriva, se refera strict la ce a semnalat Florentina, iar raspunsul ei nu iti da dreptul, daca esti in dezacord cu el, sa ii pui la indoiala profesionalismul sau sexualitatea (asta da aberatie).

3. pina la acest raspuns ai avut o atitudine relativ echilibrata si de bun simt in raspunsurile date anterior. Acum insa, probabil din motive stiute de tine, subiectul a atins o coarda sensibila, si reactia ta mi se pare putin deplasata si ofensiva.

Oare nu ar fi bine totusi parerile sa ramina pareri, eventual argumentate cu propria experienta, iar decizia sa o ia Florentina, fara sa ii fie indusa manipulativ? Zic si eu.

NU agreez aprecierile gratuite, nici polemica distructiva, iar turnura discutiei vad ca in directia aceea merge. Si acesta e punctul meu de vedere vizavi de replici.

Pt. Florentina: Mi se pare normal sa ai o stare placuta cind esti curtata, mingiiata, sarutata. La fel, mi se pare normal, cind e vorba de o atractie fizica ca raspuns la niste stimuli, sa ai un sentiment de vinovatie, daca sufletul tau (iubirea) nu e implicat.

Fa-ti o introspectie si vezi de unde sentimentul vinovatiei/greselii: din faptul ca iti iubesti partenerul si ai cedat partial unor avansuri, sau, din faptul ca ai fi vrut sa mergi pina la capat si nu ai avut curaj.

Daca esti sincera cu tine, vei afla raspunsul, se mai inlatura ceata (vinovatia) si vei actiona asa cum crezi/simti ca e mai bine.
Peace!

E o greseala. Uite am facut si eu greseli. Incearca sa afli de ce ai continuat..ce a determinat sa ajungi aici. Poate e ceva in relatia voastra care scarstie,si ai gasit un refugiu in aceasta aventura. Mai am avut si eu relatii in care am inselat cu cea mai mare nesimtire si realizam apoi de ce.Nu gaseam tot ce aveam nevoie in partener si daca nu gaseam tot ce aveam nevoie cautam refugiu in alta parte. I culmea e ca imi iubeam si partenerul dar numai cu iubirea nu faci casa. E nevoie de mai mult,sa simt ca si el ma iubeste,sa simt ca eu ii sunt aleasa. Sa fim suflete pereche. Fara sa simt asta relatia va scartai. Na si eu nu am avut relati de asa lunga durata cum ai tu. Deja stii ce e aia o relatie sanatoasa,insa iti ete frica sa acceptti anumite lucruri adevaruri. Eu te invit a te descoperi mai bine decat pana acum sa afli ce s-a intamplat de ai fost tentata sa mustii din marul lui adam.Insa te invit sa analizezi la rece lucrurile nu sa te blamezi si sa refaci totul. Daca iti iubesti partenerul vei reusii sa refaci relatia ,si nu cred ca el e important sa stie ca ai calcat strmb..se intampla ,important e sa nu faci un obicei,pt ca atunci inseamna ca e o problema grava.O data se intampla e normal. Nu te blama,doar analizeaza cu calm si la rece lucrurile,nu te invinovatii. Iarta-ti greseala,incet incet dar invata din greseli asta e cel mai important.

Cu care ti-ar placea sa fii?Alege cu inima si apoi foloseste-ti capul! (parerea mea!)

Nu sunt psiholog ca si Luminita si probabil de aceea nu am aceeasi viziune in legatura cu mersul la biserica intr-o asemenea situatie... (sa impachetezi,sa arhivezi si sa NU cumva sa aduci la lumina zilei ce ai simtit atunci, nu de alta dar ai sanse bune sa-i devii client mai tarziu)

Inclin sa cred ca de fapt esti uimita sa realizezi ca de fapt esti atrasa sexual de al doilea si nu poti comanda cerebral altceva si de aceea negi totul.Normal, doar n-o sa dai cu piciorul la cinci ani de relatie. Asa-i Luminita?

Florentina,daca relatia cu primul este atat de frumoasa de ce nu va casatoriti si de ce nu faceti copii? Nu cumva a venit timpul sa vezi ca esti femeie si ai si alte nevoi decat cele "corecte" pe care ai fost obisnuita sa le afisezi? Hai, asa ca intre fete, recunoaste ca la 31 ani ai fi vrut sa ai mai mult de la relatia in care ti-ai investit cinci ani frumosi din viata. Al doilea,patronul-scart,si ce daca e patron?,e tot barbat.Poate ca daca l-ai da jos de pe piedestal si ai vedea barbatul din el...cine stie?Si unde mai pui ca stie sa obtina ceea ce vrea.Asa-i ca-i nasol sa ai un barbat plin de pasiune langa tine,care sa te atinga in inima si sa scoata la iveala femeia din tine?

Florentina,nu uita sa traiesti asa cum simti ,nu de alta dar daca joci "corect" s-ar putea totusi sa nu ajungi in rai si sa-ti para rau!

-