Sufar enorm in urma avortului

 
?Buna seara.Imi este foarte greu sa vorbesc despre fapta pe care am facut-o.In afara de mine si fostul partener nu stie nimeni.Este prima data dupa 3 ani de zile cand ma destainui.Acum 3 ani de zile am facut avort.

Aveam 18 ani, am luat aceasta decizie in graba, de frica parintilor, de frica profesorilor, de frica reactiilor celor din jur.Cand am vazut rezultatul testului de sarcina pozitiv singurul gand care mi-a venit in minte a fost acela de a scapa de copil.Nu stiu cum am putut face gestul acesta.In prezent as da absolut orice sa intorc timpul si sa nu fi luat acea decizie.Nu m-ar mai interesa parerea nimanui, as fi alaturi de copilul meu.

Culmea, dupa ce am facut avort, nu am avut nici cea mai mica remuscare timp de vreo 5 luni de zile.Dupa aceea totul s-a schimbat.

Am inceput sa fac frecvente atacuri de panica, am fost la psiholog, insa nu i-am zis despre avort.Acum nu imi mai permit sa merg la terpaie, sunt studenta si chiar nu am cum.Viata mea aparent pare normala, sunt o studenta cu rezultate buna, bursa, am langa mine un barbat pe care il iubesc enorm, insa ma simt goala pe dinauntru.

Am multe ganduri negre, atacuri de panica aparute din senin, cosmaruri.Imi pare rau din tot sufletul pentru ce am facut.Ma caiesc zilnic si ii cer iertare lui Dumnezeu pentru fapta mea.Sufar foarte mult si ma consum.

Cum pot sa fac sa ma simt cat de cat linistita?Oare o sa pot sa mai am vreodata o viata normala?Cum pot sa repar aceasta greseala?Va rog, ajutati-ma!

Ceea ce nu stiu multe familii tinere cand concep un copil, este ca emotiile si gandurile lor despre fatul inca nenascut se transmit acestuia si ii determina armonia sau dizarmonia psihica pentru toata viata.

Un copil nedorit si neiubit devine un om trist, disfunctional, si mai mult decat atat, transmite asta propriilor copii. In schimb, un copil dorit si iubit, crescut cu atentie, dragoste si grija, are toate sansele sa devina un adult responsabil si integrat.

Este o realitate nefericita in tara noastra ca la scoala sa nu se predea despre reproducerea umana si metode contraceptive, pentru ca lipsa informatiei produce multe necazuri. Tu ai fost una din victimele acestei lipse de informare. Viata sexuala trebuie privita cu responsabilitate si nu tratata ca un tabu.

Ceea ce am vrut sa subliniez, este ca, daca nu ai reusit sa previi sarcina (Asa cum ar fi fost de dorit), cel putin, faptul de a nu da nastere unui copil nedorit a fost o decizie buna.

Acum, tot ce iti ramane de facut este sa discuti cu partenerul tau, sa mergeti la o clinica de planning familial si sa va ganditi cu iubire la copilul pe care sa il aduceti pe lume in mod responsabil.

Forta de care ai nevoie o iei din proiectul de a planta un nou copacel!

Acest nou copacel are nevoie de tine puternica si intreaga, cu gandul la el Smile

Mult succes!

Luminita Codrescu
psiholog - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Luminita Codrescu

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9727

Balanta

fa-ti o lista in care scrii motivele pt care a-i facut acel avort.
Tind sa cred ca in acel moment asta poate era cea mai buna solutie.Trebuie sa te gandesti aveai cum sa cresti acel copil,el ar fi avut si mama si tata? Ar fi fost iubit de toti?
In acel moment asta era solutia cea mai buna.Da e normal sa suferi dupa asa ceva...viata ne-o intoarce de numa numa,sa platim pt toate greselile noastre. Am trecut prin asa experienta si ma imteam vinovata insa cineva ma readus cu picioarele pe pamant.Facand terapie domnul terapeut mi-a zi,tinand cont de ce medicatie i-au eu asa ceva nu e admis. Acel copil nu va avea nici o sansa.Eu nu l-as fi putut creste,nu ar fi fost nici iubit de cei dinn jur,poate doar de mine.Insa trebuie sa pun lucrurile in balanta,sa aleg ce e mai bine in acel moment. In acel moment solutia cea mai buna a fost avortul.Lucrurile nu se vor schimba.Trecutul va ramane acelasi,dar trebuie sa accepti,atunci ai luat cea mai buna decizie chiar cea mai buna. Da suferi,insa trebuie sa vezi mai departe de viata ta.Si sincer trebuia sa ii spui terapeutului tau ca ai trecut prin o astfel de experienta,te-ar fi ajutat. Rolul lui nu e sa te critice doar sa te indrume,sa iti fie alaturi in toate deciziile tale. El nu critica nu judeca,nu are de ce sa iti fie rusine. E important sa stii asta. Si nici aici nu vei fi criticata sau judecata.
NU te mai pedepsi pt trecut.A fost gata ,ai ales cea mai buna solutie,trebuie sa mergi mai departe si sa accepti trecutul.Accepta-l primeste-l in viata ta si axeaza-te pe prezent si vitor.

stiu ca la momentul respectiv a fost cea mai buna alegere

multumesc mult pentru comentarii.stiu ca la momentul respectiv a fost cea mai buna alegere, insa tot nu pot sa ma impac cu ideea ca mi-am omorat copilul:( stiu ca trebuie sa-mi continui viata, sa nu mai privesc in trecut, sunt constienta de toate aceste lucruri, dar de unde sa iau forta necesara?

Inteleg prin ce treci. Si eu

Inteleg prin ce treci. Si eu sunt in situatia ta ba mai rau. Sotul meu caruia I am spus tot nu accepta ca am fost cu altcineva si ce mi s-a intimplat. Dupa 10 ani + de casnicie asa e inca subiectul de cearta. Oare o sa treaca peste asta?

Jeleste-ti copilul

Jeleste-ti copilul nenascut,spune-i tot ce vroiai sa-i spui,iubeste-l si doreste-i sa se intoarca in Lumina.

Data viitoare ai grija sa-ti planifici sarcina!Sa-i oferi copilului tot ceea ce depinde de voi pentru a avea o viata implinita.Si accepta faptul ca nu totdeauna suntem destul de buni pentru a lua cea mai buna decizie pentru viata noastra.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
g
y
a
s
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie