tot astept sa treaca macar o luna fara sa iau palme si pumni

 
?Acum 5 ani am cunoscut un baiat de care mam indragostit nebuneste,am facut orice pt el.eu sunt din galati dar lam cunoscut la bunicii mei in botosani intro vacanta..apoi am pastrat legatura..neam mai intalnit in vacante..si el a terminat liceul a plecat un an in spania,eu l-am asteptat si cand a venit neam inscris amandoi la facultate in Iasi..el la drept eu la medicina.era totul frumos,zambeam tot timpul ma simteam iubita.neam mutat impreuna in sem 2 si eu ca o fata harnica am inceput sa ii spal hainele,sai fac mancare,pregatesc pachet pt munca ca si lucra intre timp..el ma ajuta tot timpul.apoi intr-o zi mia tras prima palma(pt ca pus la pariuri un bilet,dar murea de foame nici paine aveam in ziua aia).ia parut rau, si l-am iertat.

si dupa cum e vorba aia"inceputul e mai greu" asa a si fost.au urmat episoade de bataie din ce in ce mai des..ma plesnea si doar pt ca nu ii explicam ceva pe intelesul lui..si tot asa..nu ma mai ajuta la treaba..tipa daca nu era mancare facut..curat samd.si de fiecare data spune ca eu il fac sa ma bata pt ca comentez.

cand a venit la fac sa certat cu mama lui pt ca nu era de acord sa faca faculatea(mentionez,pe banii lui) ci trebuia sa se duca la munca in spania..nau vorbit cateva luni deloc.si dupa ce sau impacat ca sa zic asa au inceput intrigile..cred eu..ca de fiecare data cand venea de acasa urma o bataie.si eu de fiecare data il iert si dau vina pe mine ca poate eu il enervez..am umblat si cu vanatai pe fata.nu am spus la nimeni prin ce trec eu,cat plang numai eu am stiut.dar intr-un final si-au dat seama si parintii mei si l-au luat la rost si bineinteles ca nu i.a convenit tot pe mine s-a razbunat.m-a tocat la creier zile intregi ca de ce au sunat parintii mei la maicasa sai spuna ce face el,ca bineinteles ea la sunat si plangand sa plans la el.eu am luat partea a lor mei ca aveau dreptul sa il ia la rost si lui nu ii convine deloc cand nu sunt de acord cu el si tipa,jigneste si ma eenervez si eu si uite asa iese urat de fiecare data.el tot timpul a avut o mare problema ca parintii mei ii dau mai mult fratelui meu si mie mai putin (dintr-un venit de 10 mil pe luna oare cum puteau ai mei sa imparta sa ma tina si pe mine la fac si pe el la liceu?).apoi a venit si fratele meu la fac maama a plecat in spania si tot asa :ca pe el il imbraca,pe mine mau uitat.pe mine nu ma interresat absolut niciodata ce face maicasa cu banii...ca oricum lui nui da nimic..

si chiar nu este problema mea asta.nujt cum sa ma mai comport ca sa fie bine sa am iar zambetul ala de copil,nu vreau sa ma despart de el ca il iubesc f mult si stiu ca si el ma iubeste dar e foarte nervos si foarte usor influentabil.daca ii spune cineva ca sunt frumoasa abia atunci si el ma vede frumoasa dar daca in aceeasi zi altcineva ii spune ca nu mai sunt asa frumoasa gata si el ma vede urata.si asa si cu mama lui cand il suna si il tine la curent cu barfele:ce a mai auzit prin sat ca a mai zis bunica mea sau mai stiu eu ce..imediat e informat si eu trasa la raspundere pt orice si plesnita pt ca nu sunt de acord cu el si iar l-am facut sa se enrveze.daca zic ceva de maicasa asa la nervi imediat pune mana pe telefon si ii spune..eu nu am facut acelasi lucru desi el mia facut in tot felul familia.aici ma descarc si eu ca nu am cu cine sa vorrbesc,nu mai vreau sa stie si ai mei cat imi plange sufletul.tot astept sa treaca macar o luna fara sa iau palme si pumni.

sunt momente in care ne intelegem foarte bine si ma simt extraordinar.dar nu dureaza prea mult trebuie sa fac eu iarasi ceva sa il enervez.tot timpul are ceva de comentat:ai dormit prea mult azi,mai fa si u curatenie,numi place cum esti imbracata,uitate in oglinda nu vezi ca arati ca naiba ,de ce ai lasat haina aia acolo,nu stii sa faci mancare si jigniri pe care nu le pot spune aici.

eu l-am acceptat asa cum este..nu iam zis nimic nici daca a lasat dezordine,nici daca se uita prea mult la fotbal(ma uit si eu cu el),nici daca nu a prajit bine cartofii ba chiar ma bucur ca mia facuut cineva de mancare.el nu face asa toaca omul la cap pt orice imperfectiune.mam gandit ca poate e asa pt ca a ramas fara tata din clasa a 9a(s-a spanzurat,Dumnezeu sa-l ierte) si a avut un soc atunci si nu l-a dus nimeni la un psiholog.spuneti-mi ce sa fac sa ne intelegem..

sa nu ne mai certam din cauza a ce spune unu si altu,sa evit sa ma enervez cand ma toaca la creier cu inconvenientele lui.

familia lui ne indruma sa ne despartim si atat..alt sfat nu primim.

Ai de-a face cu un barbat cu probleme. Gestionarea furiei este una dintre ele. Ceea ce experimentezi tu acum, NU se cheama iubire! Imi pare rau sa ti-o spun, dar ai nevoie macar de ADEVAR. Care este adevarul despre viata ta? Hm? Fii sincera...Aceasta modalitate de a "discuta", cu palma cu pumnul, este adanc inradacinata in traditia poporului roman, mai ales in zonele rurale, unde "barbatul" confunda femeia din viata lui cu o proprietate (o oaie, o vaca, un acaret) asupra careia are puteri depline...

E-adevarat, in ultimii 100 de ani, au avut schimbari majore: drept de vot pentru femei, miscarea feminista, etc, insa, prin cotloanele mioritice aceste schimbari sunt echivalente cu adierea vantului de dimineata...Asadar, daca voi doi ati experimentat in propriile familii de origine aceasta modalitate de a rezolva problemele, prin observare directa a parintilor vostri, vi se pare firesc ca si voua, la randul vostru, sa vi se intample asta...

Eu cred ca tu esti o fiinta valoroasa. Si mai cred ca nu este vorba de nici o identificare cu agresorul ci, mai degraba, ai o problema. Da, problema e tot la tine! Aceasta tine de stima ta de sine scazuta, tine de influentele exercitate de familie si mediul social in care tu ai crescut...

Eu ti-as sugera sa introduci ADEVARUL cu putere in viata ta! Apoi, ar fi bine sa vezi ce faci cu iubirea, dar si cu puterea ta...

Nu pot, si nu vreau sa cred ca iti doresti asa ceva! Separa-le! Iubirea inseamna ceva, violenta cu totul altceva! Nu le lua la pachet: "Ma iubeste, si d-aia ma mai pocneste"...

Opreste-te un pic din ceea ce faci acum, respira, si uita-te peste viata ta: cum este ea? Asa cum o traiesti acum? Nu cred.

Stii, sunt casatorit de 17 ani, sunt aproape divortat, dar, nu mi-am lovit niciodata partenera, tocmai pentru ca nu ar fi fost corect s-o fac, si, nu vreau sa-mi acord circumstante atenuante (vorbea aiurea, ma enerva, ma jignea, etc) pentru un astfel de lucru...

Trezente-te! Viata ta este alta!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9857

Imi pare rau

As vrea sa zic si eu ceva... Eu pana la 14 ani am luat bataie zi de zi aproape de la frati-mio pe motivul ca "am gura mare" (de fapt era singura modalitate sa ma apar de el, ca fizic nu puteam)..si bataie nu de copii, ci strans de gat, pumni in cap si in spate, cutit la gat, picioare, etc. M-a durut f tare. La 22 ani am avut o relatie cu cineva caruia am putut sa ii zic ce mi-a facut fratele meu (cu el mi-am pierdut virginitatea, insemna f mult pt mine). Dupa un an, am aflat ca m-a tot mintit cu multe lucruri (locuiam si impreuna) si apoi dupa n certuri si scandaluri, a inceput sa dea in mine..desi stia ce mi-a facut fratele meu si cat ma doare asta. A zis la fel, ca am gura mare si d-aia..apoi ii parea rau, eu il iertam k proasta pt k il iubeam, era si primul si nici nu aveam puterea economica sa stau singura, pt k locuiam in alt oras decat unde stateau parintii mei si eram pe cont propriu, ei nu aveau cum sa ma ajute financiar. Insa dupa un an de batai, cand mi s-a facut sila de el, si am si reusit economic mai bine, am pus punct, l-am dat afara. A fost o senzatie de neuitat, ma simteam atat de libera si de linistita... Nu regret nicio clipa ce am hotarat, nici nu mai tin legatura cu el, atat l-am urat. El a vazut asta la taica-so care o batea crunt pe mama lui, pana intr-o buna zi, femeia, la 41 de ani, a murit (de la ficat pt k se apucase de bautura sa uite de batai si de viata pe care o avea). Ii spuneam ca mama lui nu e mandra de el daca se poarta asa..dar nimic. Era bine o perioada, cea mai fericita, apoi...bataie iar. Imi luasem si spray paralizant si l-am si folosit de cateva ori. Dupa alti 2 ani de la despartirea de el, si dupa multe relatii nefericite si nereusite (care m-au facut sa cred ca as fi de vina eu ca nu reusesc sa am o relatie), am intalnit un om deosebit. Bun cu mine, dragastos, care ma iubeste si caruia am avut curajul sa ii zic ce mi s-a intamplat cu fratele meu si cu fostul. Dupa putin timp ne-am mutat impreuna pt k ne iubeam mult si oricum eram mereu impreuna. A fost minunat, ma ajuta prin casa, chiar si la gatit, etc. Un om de casa cu care ma simteam implinita.... Pana aseara: am luat prima palma Sad Pentru ca singurul lui defect e ca nu mai are incredere in femei, desi eu nu i-am demonstrat decat sinceritate si devotament, a vazut ca sunt altfel, cuminte, desteapta, serioasa, draguta, cu un job bun, femeie de casa (curatenie, mancare, gemuri, compoturi, spalat, calcat si tot tacamaul pe langa un job de 8 ore si inca niste activitati pe langa ca vreau sa imi cumpar apartament sa nu mai stau cu chirie si ma chinui sa strang ceva bani de avans)...Si el recunoaste de multe ori ca nu mai sunt femei cuminti ca mine, si pare ca am apreciaza. Nu stiu ce sa fac acum..nu prea ii pare rau, zice ca e vina mea. Si-a cerut iertare, dar nu pare din suflet. Ce s-a intamplat: el m-a luat la intrebari, de fapt acuzatii (a mia oara cand face ceva de genul) legat de un msj de sarbatori de la un tip (un fost coleg de serv, casatorit, cu copil, nu vreun fost iubit). Eu cand am vazut ca iar nu are incredere in mine si ma acuza desi mereu am fost sincera..m-am enervat rau, i-am zis tipand cine e tipul ala si apoi l-am facut prost (urma sa zic pentru ca nu crede in mine...d-aia e prost). N-am avut ocazia k am vazut o palma in secunda 2. F dureroasa, si acum ma doare. Apoi a iesit din camera si tot el astepta scuze ca l-am facut prost. Azi-noapte mi-a tot dat mesjae pt k m-am incuiat in dormitor, insa nu i-am aratat ca mi-e frica de el, ci doar f dezamagita, i-am zis k nu asa se rezolva treburile, l-am facut las, etc. El a dormit in alta camera, dimineata a venit la mine sa ma pupe sa ma impace oarecum, dar tot dadea vina pe mine, k din cauza ca l-am jignit. Dar i-am zis ca nu mi-a dat sansa sa imi cer scuze ca l-am jignit. Da, ok, dar jigneste-ma si tu daca vrei sa te razbuni, pt mine bataie nu are justificare, e arma celor slabi, el are probleme, nu e sigur pe el, si d-aia n-are incredere in mine. Acum i-am zis ca s-a terminat, dar adevarul e ca imi este fff greu..nu stiu ce sa fac, cum sa procedez sa nu se mai intample, si imi tot zic ca orice om merita a doua sansa si poate..poate nu se va mai intampla, desi experienta imi zice altceva. Inima trage intr-o directie, dar mintea imi zice sa fug. Cum sa procedez? I-am zis ca ma mai impac cu el daca cauta ajutor de specialitate, si mi-a zis adio (adica l-am jignit cu asta), e destul de orgolios, dar in general el cedeaza primul dupa o cearta si vine sa ma impace. Cum sa procedez...n-as vrea sa dau cu piciorul , ne intelegem asa bine in toate privintele, e primul cu care am vrut sa imi intemeiez o familie..si deja am 27 de ani, zic ca sunt si eu imposibila din cauza varstei si a pretentiilor (sunt destul de dificila), DAR nimic nu justifica violenta, mai ales in ochii mei, si el stia asta si cat ma doare si cat am suferit din cauza violentei. Stia de la inceput ca orice palma, cat de mica, inseamna adio, chiar daca avem 5 copii. Insa am retineri in a-l parasi...ce sa fac? Ce sa vorbesc cu el ca sa imi dau seama daca se va mai repeta...sau cum sa procedez..? Sa il pun sa promita ca nu mai face si sa stau cateva zile suparata pe el ca sa se invete minte si apoi la prima repetare sa il parasesc? Va rog da-ti-mi un raspuns. Iar pentru Andreea, crede-ma, e un sentiment eliberator cand il vei parasi..fa-o, eu am facut-o gandindu-ma ca asa imi va bate si copiii si nu vreau o astfel de viata. E greu cand iei decizia, dar apoi vei vedea cum se va transforma: va fi mieros si bun, iti va cere iertare, va plange chiar, apoi cand vede ca te tii tare, va trece la razbunare (mie mi-a distrus un laptop, o bicicleta de camera, mi-a aruncat mancarea la gunoi)..ca vezi Doamne, platise si el la ele. Si atunci am vazut ca am luat decizia cea buna, mi-era scarba de el, iar cand a plecat nu am varsat o lacrima, doar ma simteam libera. O sa vezi ce bine dupa, e greu primul pas, dar fa-l pana nu e prea tarziu...gandeste-te la parintii tai, ei d-aia s-au chinuit sa te creasca? ca sa te bata unu si sa isi bata joc de tine. Ma regasesc in tine, exact la fel situatia, si cu gura mare etc. Dar un barbat adevarat apreciaza gura mare, crede-ma, pt ca inseamna putere si siguranta de sine. Esti puternica, poti, iar apoi iti dau eu adresa mea, sa vii sa imi dai o palma daca nu a fost bine ce ai facut, ca l-ai lasat. Numai bine, sper sa scapi de monstru.

acum sunt destul de mare incat pot sa ma apar si singura

Poate ca nu stiai,dar violenta in familie incepe cu PRIMA PALMA.Ai facut foarte bine,parerea mea.

Daca totusi,vezi ca te iubeste foarte mult,ati putea incerca o terapie de cuplu.Oricum ai si tu sechelele tale din copilarie.Desigur,ai putea sa inveti sa spui exact ceea ce gandesti.Iti dai seama ca el are complexe cum ca-i "prost"?(De ce chiar toti voi sa fie destepti?)Cine stie,poate are dreptate! Big Grin Si mai are probleme cu increderea in sine, subreda rau de tot!Mai e si gelos,mda, are destule.

Eu luam bataie de la tata...Imi aduc aminte cand a intentionat un sofer de pe TIR sa ma violeze...si a ajuns sa faca in pantaloni...Big Grin

Da,acum sunt destul de mare incat pot sa ma apar si singura. Si cred ca as putea sa-i multumesc pentru asta lui tata pentru ca daca nu se purta asa cu mine cu siguranta n-as fi invatat sa raspund la astfel de abuzuri si as fi pierdut vremea crezand ca eu sunt de vina.

Cat as pretui o femeie ca

Cat as pretui o femeie ca tine, o femeie sa aiba grija mea, cum ai avut grija de el.

Si daca nu te-as iubi, m-ar durea inima sa fiu rau, sa dezamagesc o femeie ca tine, care se sacrifica, se lasa ranita,lovita de barbat.

Femei ca tine nu prea mai sunt azi, sunt mai puternice, distrug pe barbatii nepoliticosi, chiar si pe aia buni:).

Tu ai suflet prea sensibil si pierzi aici, dezvolta-te , fii puternica, vreau sa devii puternica si sa nu mai lasi vreodata un barbat sa-ti faca rau.

Cauta un barbat bland, care sa te aprecieze, sa te iubeasca cu adevarat si asta inseamna sa te vada frumoasa indiferent de cum esti imbracata,indiferent cat timp aveti impreuna.

Asa o vedeam eu pe prietena mea dupa 1 an, ca si cum o aveam de o zi, dar asta inseamna IUBIRE,iubirea unui barbat de calitate:).
Ai grija ce alegi pe viitor, o iubire adevarata, sau o iubire falsa.

Greu, dar desparte-te

Buna Andreea,

m-am intristat foarte tare citind mesajul tau. am incercat sa imi dau seama cati ani ai... si este trist ca am vazut ca esti tanara, studenta si la medicina... esti o fata desteapta, medicina nu este pentru toti. totusi, asa cum si ceilalti au spus-o, iubire cu pumni nu exista, si tu ar trebui sa iti dai seama de asta si sa actionezi in consecinta.

Mama m-a invatat printre foarte multe altele, un lucru: "Daca da in tine, pleaca si nu te mai uita inapoi". Si sincer iti spun, ca s-a intamplat ca unul dintre prietenii mei sa dea in mine, si adio am spus. in momentul acela. Nu regret nicio clipa decizia facuta, in momentul de fata am o relatie foarte frumoasa cu o persoana deosebita.

Nimeni nu are dreptul sa dea in tine! Cu ce motiv? Ca iti spui parerea? AI DREPTUL LA PARERE!!!

Ai dreptul sa cauti fericirea, ai dreptul sa fii fericita. Esti fericita in momentul asta?

Ce te leaga de baiatul asta? Nu sunteti casatoriti, copii nu aveti, el te bate.... Inteleg ca iti place de el, dar ce mai vezi acum in el este doar idealul, este doar o fantasma pe care pe care o izolezi de tot contextul relatiei...si traiesti cu impresia distorsionata a adevarului. Acum ca locuiti impreuna iti dai seama de cum este el cu adevarat. Nu s-a schimbat, ASA ERA EL ! In el zacea potentialul asta agresiv pe care si l-a scos la iveala.

Si cum adica sa te ia la socoteala ca nu e curatenie??ca nu e mancare facuta??POATE (da? deci subliniez, POATE)daca erati casatoriti avea dreptul sa faca asta. Si eu sunt studenta (deci noi doua am avea varste apropiate) si locuiesc cu iubitul meu, dar niciodata nu m-a luat la socoteala pt asa ceva.Nu are dreptul sa faca asta.

esti tanara, pleaca de langa el, desparte-te si nu te mai uita inapoi! Toata lumea iti spune asta. Stiu ca este greu, dar nu ai sa regreti un minut in viata ta ca ai lasat pe unu' care te batea.

As vrea sa ma tii la curent cu ce se intampla. Nu esti singura Andreea, ai incredere in tine.

Valentina

palme si pumni...

cine e de vina? tu...ca accepti sa se comporte asa cu tine...devine violent cand nu esti de acord cu el? si asta ce inseamna? ca tu nu poti lua nici o decizie,faci doar ce zice el ca altfel mananci bataie? vrei ca toata viata sa faci doar cum doreste el? iti place pozitia asta? supusa(umila) cum se cere pe la biserica? te face sa te simti vinovata? asta se cheama santaj sentimental...dupa prima palma trebuia sa actionezi altfel..nu stiu ce ai mai putea schimba acum...partenerul?

Un gand pe zi

Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat.

Octavian Paler

EL are probleme

Din cate povestesti, eu trag concluzia ca nu tu esti persoana problematica din relatie, ci EL este.Din moment ce nu ai tu probleme nu prea ai ce rezolva.Nu ai prea multe alternative.Acum se pune intrebarea daca el VREA sa se schimbe.Daca nu vrea si-i place puterea pe care o are asupra ta (de ce ar vrea sa se schimbe? cand te poate pocni,te poate toca la nervi si te misca ca pe o papusa de carpa fara creier si fara vointa ca sa-i indeplineasca orice moft, ba prin purtarea ta ii intaresti convingerea ca-si poate permite),daca nu vrea EL nu o sa se schimbe. Sa admitem ca vrea sa se schimbe, atunci trebuie sa ceara ajutor specializat (sa nu cumva sa gresesti crezand ca declaratiile date tin loc de rezultate concrete).

Bun, ce faci TU in situatia data?Inainte sa-mi declari ca vrei sa ramai alaturi de un barbat violent care te va traumatiza te rog sa te documentezi serios si sa vezi ce au patit si alte femei care s-au bagat in astfel de relatii, crezand ca au puteri supranaturale si prin iubire pot indrepta tot raul.

el tot spune ca eu sunt cea

el tot spune ca eu sunt cea care trebuie sa ma schimb ca el a incercat dar eu de fiecare data il provoc cu felul meu de a-i raspunde.indiferent care e parerea mea,diferita de a lui,ar trebui sa o accepte sau sa discute cu mn normal.dar cica nu se poate ca "am gura mare!".asta spune si familia lui.si ma fac sa ma gandesc la mn ca am probleme,dar ma gandesc ca alte persoane in afara de acestea nu miau zis asa ceva..discut cu toata lumea normal,am prieteni/prietene colegi cu care ma inteleg f bn.daca imi spun parerea si o sustin nu inseamna ca "am gura mare".nu barfesc pe nimeni,nu vorbesc urat,nu urlu ca o nebuna dar totusi eu sunt cea vinovaata.e greu pt mine.daca am fi numai noi doi si nu ar mai fi instiintat cu tot felul de chestii ar fi super ca de la asta incepe orice discutie.

Am fost cam dura

Draga mea, am fost cam dura inainte dar si eu am fost intr-o astfel de relatie 13 ani si stiu si drumul spre colaps si cum sa ies din el (bine,acum nici daca mi-ar taia o mana n-as mai accepta o zi sa respir acelasi aer cu abuzatorul meu).

Am incercat si eu tot felul de tactici si strategii,convinsa fiind ca am valoare (desigur pe zi ce trecea stima de sine era tot mai corodata).Apoi m-am ascuns in spatele conceptiei ca fetita mea "trebuie" sa creasca intr-o "familie" si sa aiba un parinte asa cu toate defectele lui.GRESIT.

Inca nu ai intrat in groapa.Citeste si documenteaza-te si vezi ce te asteapta.Sa nu crezi ca esti altfel decat celelalte milioane de femei care accepta sa intre in relatii abuzive.Vei suferi cumplit,asta daca nu vei iesi schiloada sau mai rau.Nu mai merge pe teren minat crezand ca vei rezolva tu problemele altora.Mai ales ca incearca sa arunce vina asupra ta...De fapt "tu esti de vina ca m-am enervat si te-am pocnit!".Nu va recunoaste curand si nu-l vei putea responsabiliza (de ce ar vrea sa fie responsabil de purtarea lui imatura?).

Parerea mea este sa te gandesti serios ce vrei de la viata si cum vezi tu viata de familie.Ia apoi o foaie de hartie si scrie toate atuurile pe care le ai(esti tanara,frumoasa,desteapta,studenta la medicina,ai parintii de partea ta,etc).Nu arunca perle la porci.NU MERITA!

Ai un cap pe umeri,foloseste-l! Si nu lasa pe nimeni sa ia decizii in locul tau in viata. Chiar daca "ai gura mare"(foarte bine!).Pune-ti inima la bataie acolo unde este apreciata.

tie cred ca iti place, poti

tie cred ca iti place, poti sa treci peste orice, il ierti, te simti bine, accepti sa te bata cand vrea el..... deci tu esti ok, iti gasesti fericirea printre evenimente .....eu te inteleg!

problema este el.... el nu e fericit, il enervezi, nu-i place de tine....in curand te va parasi ....

probabil ca asta astepti....ca sa n-ai tu nicio vina in despartirea voastra ....

si daca esti de vina ce?

Nu cred ca "asteapta sa fie

Nu cred ca "asteapta sa fie parasita pentru a nu avea nici o vina". Lasandu-se batuta de atatea ori l-a acceptat ca mascul alfa si nu are curajul sa ia o decizie corecta si sanatoasa pentru ea.Nici macar nu se gandeste ca el se joaca cu creierul ei si ca nu este nici pe departe asa cum il vede in momentul actual.Nici macar nu realizeaza ca are probleme mari omul acela.

stiu,aveti toti dreptate.nici

stiu,aveti toti dreptate.nici eu nu pot sa ma inteleg pe mine de ce nu pot sa fac ce trebuie.ceva ma opreste.nu este un alcoolist,nu umbla aiurea noptile,invata ,sta numai cu mine impreuna mergem peste tot..intr-un fel cred ca ma iubeste si asta ma opreste.dar nici nu pot sa trec asa usor peste momentele din ce in ce mai dese de chin.eu incerc sa inteleg ce se intampla cu el..ca nu era asa la inceput.

Ce te opreste?

Ce te opreste?

E cumva dragostea imensa pe care i-o porti?Sau alte procese psihologice care te blocheaza ca sa iei decizia corecta pentru tine?Frica sau iubirea te tine legata?(vezi ca asta nu e o intrebare simpla!)

Mie mi se pare ca esti confuza, "intr-un fel CRED ca ma iubeste si asta ma opreste". Iubirea se SIMTE si e atat de clara!Daca eu iti spun ca NU TE IUBESTE,ce spui?I-i convine ca te are, ca dispune de tine cum vrea el, esti o CONFIRMARE a puterii lui.Pe femeia pe care o iubesti nu o pocnesti nici macar atunci cand nu este de acord cu tine!

Fa distinctie intre cele doua(iubire/posesiune).

Bun,vrei sa stii ce se intampla?De ce s-a schimbat?Pai NU s-a schimbat! Era asa de la inceput NUMAI ca nu te-a lasat sa vezi si partea asta a lui.Oricum mai are si altele pe care nu i le stii...Te-a testat,a vazut ca accepti sa fii batuta,si atunci "s-a schimbat".De fapt intotdeauna a fost asa,numai ca nu ai stiut TU.

gandeste-te

gandeste-te cum o sa-ti bata copiii...

Dragoste cu pumnii nu exista

Asta nu e dragoste. EL are problemele lui,foarte mari,tu ai ramas cu traume.Timpul si cu ajutor specializat vei trece peste,poate si el isi va rezolva problemele cu ajutor,insa acum nu sta cu el. Da poate ca eu vb in necunostiinta de cauza dar te asigur ca violenta nu e dragoste. Dragostrea inseamna altceva.Poate dragoste a fost la inceput dar acum nu.NU e normal sa te rogi sa treaca ziua sau saptamana fara ca el sa te bata,nu e normal sa stai cu frica in san din cauza lui.Pleaca fugi cat mai poti. Tu esti o femeie puternica si poti trece peste.
Si nu te gandi sa cladezi o familie cu el,sub nici o forma. Mama mea s-a cvasatorit cu tatal meu si la inceput erau fericiti ,dar dupa 3 luni de la casatorie a venit prima palma,apoi batai peste batai.La care noi am asistat sau am luat parte dand si in noi.Am ajuns ca apoi la 22 de ani sa imi doresc moartea,sa incerc sa ma sinucid.Pt ca nu mai aveam putere sa lupt cu viata pt ca ma uram pt ca nu mai puteam. Asta nu e un trai pe care ti-ldoresti,fugi pleaca numeste cum vrei tu ce iti zic eu insa departeaza-te.Sunt o gramada de barbati in lumea asta care stiu sa respecte o femeie si care sunt sigura ca iti este si tie potrivit.

Imi pare rau

Imi pare rau sa aud prin ce copilarie presarata cu violente ai trecut.

Uite,povestea ta imi confirma inca o data ca am facut foarte bine si pentru fetita mea in momentul in care am decis sa ies dintr-o relatie cu un barbat violent, chiar daca pretul a fost piperat.Sper ca intr-o zi sa realizeze si fetita mea asta si sa pretuiasca la adevarata valoare decizia pe care am luat-o.

Sunt curioasa: daca parintii tai ar fi divortat,crezi ca ar fi fost mai bine?

re:daca parintii tai ar fi divortat,crezi ca ar fi fost mai bine

NU stiu.Nu pot da un astfel de raspuns.
Nu o condamn pe mama mea pt alegerea facuta si nici daca divorta nu o condamnam. Asta acum.Dar crede-ma cand eram mica o condamnam si nu intelegeam. Acu nu o mai condamn,dar pe de alta parte stiu ca nu voi permite nici unui barbat sa ridice vreodata palma la mine.Nu merit asa ceva.

:D

Big Grin Bine, sunt convinsa ca daca va ridica mana deasupra sprancenelor o sa i-o retezi scurt si o sa-l bati cu ea la **nd. Big Grin

Ce crezi ca e important sa i se spuna unui copil aflat intr-o astfel de situatie ca sa nu mai condamne si sa inteleaga(un copil mic) ?

scuze mam grabit sa raspund

scuze mam grabit sa raspund fara sa citesc toate comentariile.am crezut ca ma intrebi pe mn!

dar nu cred ca au fost motive

dar nu cred ca au fost motive ca parintii mei sa se desparta!de ce ma intrebi asta?parintii mei mma iubesc amandoi si intotdeauna au facut amandoi totul pentru mine.

Un sfat foarte bun!

Din ce povestesti aici si eu te sfatuiesc la fel!
Ce fel de dragoste e asta? Ce te face sa crezi ca te iubeste? Ce cuvinte spune, ce gesturi face ca sa poti crede asta?
Cum poti sa-l iubesti? Ce calitati are ca sa merite asta?
Pana la urma, ce crezi tu despre tine? Meriti asta?

Imi pare rau, dar altceva nu stiu ce sa-ti spun!
M-ai lasat fara cuvinte....

nu stiu nici eu ce fel de

nu stiu nici eu ce fel de dragoste este asta,o dragoste cu extreme:azi ne iubim si radem maine plang.desi reactioneaza violent cand tot eu il enervez nefiind de acord cu el la o anumita chestie in rest se comporta normal,eu chiar simt ca ma iubeste si tocmai asta face mai grea decizia mea.e clar ca nu merit sa fiu batuta,nici o femeie nu merita asta orice ar face, dar momentele frumoase ma fac sa uit ce e urat dar totul ramane in inima..nu se sterge.

Nu uiti nimic!

Nu uiti nimic!Bagi ca-n sac in subconstient si te auto-sabotezi singura.Asta e calea sigura spre IAD.Atatea frustrari si atata furie amestecata cu neputinta va fii un cockail Molotov care te ve duce departe...Si n-am inteles,el asa reactioneaza si cu celelalte persoane care nu sunt de acord cu el?Sau numai cu tine isi permite?Sau o fii vre-un geniu si numai tu il contrazici si epuizand toate caile prin care isi poate impune punctul de vedere, recurge la argumentul forte.Normal,pana nu-ti va anihila creierul si nu-si va impune unicul mod in care poate fi abordata problema,nu se va lasa.Te va aduce pe "calea cea dreapta" cand cu biciul,cand cu zaharelul.

Si apoi vei sta sa te intrebi "Oare unde am gresit?Eram asa tanara si frumoasa!As fi meritat sa fiu fericita." Nu uita ca viata ne-o construim prin fiecare decizie pe care o luam, si din pacate trebuie sa luam deciziile inainte de a avea experienta(noroc ca putem avea acces la experientele celorlalti).

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
y
i
X
e
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie