Uneori cedez psihic..

Buna seara! Am 15 ani si ce e drept am multe probleme in familie.Ai mei sunt despartiti de cand eu aveam vreo 7 ani.Pot sa spun ca m-a marcat mult chestia asta.eu stau la bunici,mama e in italia,nu mai conversez cu ea ,desi mi-as dori dar dupa toate pe care mi le-a facut si toate minciunile care mi le-a zis am ajuns la concluzia ca nu ii pasa de mine plus ca ea foarte rar ma cauta,se comporta ca si cum n-ar sti de existenta mea.Tatal e doar un sprijin financiar.E ca si un sponsor si atat.El e recasatorit,de mama nu stiu prea multe.. In fiecare zi trebuie sa ma cert cu bunicii..In special situatia cu mama mi-a lasat urme si stiu ca nu pot trece usor peste asta.e ca si cum mama n-ar exista.nu a reusit nimeni sa-mi umple golul din inima.Pe zi ce trece ma simt tot mai rau.Mi-e frica sa nu dau in depresie.Simt ca cedez psihic incet incet.
In fiecare zi imi vine sa plang.Trec de la o stare la alta,acum rad dupa aceea imi amintesc de toate si imi vine sa plang.
Sunt o persoana puternica,dar nu stiu daca mai suport situatia.
Si poate veti spune ca sunt prea mica pentru dragoste(iubire).Stiu.Dar anul trecut am avut o relatie de 2 luni,el avand 17 ani(acum 18),a vrut sa avem rel. sexuale ceea ce eu nu am acceptat.M-am despartit de el la dorinta mea.M-am atasat foarte mult de acea persoana,am tinut mult la fel si inca tin.Am regretat mult decizia luata.El s-a comportat frumos(chiar f frumos cu mine).As vrea sa ma impac cu el dar dupa cum il cunosc pe el isi va bate joc de mine(de altfel,asa face cu toate).A trecut un an si inca nu l-am uitat.

Multumesc.