viata mea e urata, seaca, fara speranta, fara bucurie, nu mai am nimic

Nu stiu dar uneori viata este ft grea...cand nu t intelege nimeni..si doar iti dau sfaturi kre nu-si au rostul...din gura e usor de zis..dar faptele conteaza...e ft rau cand ajungi intr-o depresie ....mda...dar trebuie sa mergem mai departe cand suntem in situatia asta..sa n revenim usurel...sa privim inainte sa n gandim la o solutie...k asa stam mult si bine...mda...

Spuneti ca cei din jur va urasc si va privesc ca pe ceva ciudat, care toata viata a slugarit si a tacut din gura... Dar dumneavoastra cum va priviti? Va mai considerati o persoana valoroasa si demna de iubire?

Nu cred ca cei apropiati va urasc. Rolurile s-au mai schimbat in familie, copiii au crescut, si poate nu s-a adaptat toata lumea la fel de bine cu schimbarea.

Foarte bine ca v-ati spus "oful" aici!

Da e deprimant,e chiar ingrozitor cand toti fug de cineva anume,mai ales persoanele dragi. Insa a-ti descoperit ca aveti o problema.Poate o puteti rezolva.Si depresia are cauzalele ei,incercati sa le rezolvati apeland la terapie.Trebuie sa aflati cum ii deranjati sau ce anume din comportament determina aceasta respingere. Eu nu zic sa va schimbati dvs ci doar atitudinea va ajuta in comunicare.

eu tocmai am avut un atac de panica f puternic ,tot ce vreau e sa ma simt mai bine Si totusi cand ma simt bine imi piere pofta de viata sau cand sunt cat de cat ok apar alte probleme ...Tre sa fim puternici cat inca ne putem tine pe picioare,cat inca gandim limpede,sa facem ce putem sa supravietuim.Incearca sa te rogi la Dumnezeu,el ne iubeste pe toti.

nu ati murit, nu ati imbatranit! doar ati capatat mai multa experienta! invatati sa va urmati propriile sfaturi. din ce am citit pare ca ati trecut prin multe. nu e cazul sa va descurajati, daca depresia nu e un motiv pentru fiicele dumneavoastra sa se apropie incercati altfel. schimbati ceva in viata dumneavoastra. incercati sa va adaptati varstei lor, aratati-le ca dumneavoastra ca mama nu v-ati pierdut nici tineretea nici timpul. faptul ca va plangeti de necazurile pe care le aveti nu e o scuza si nici o solutie. nu sunteti parasita de nimeni; nu puteti permite unor pareri contrarii sa va distruga viata de atatia ani. pana acum ati supravietuit foarte bine, sunt sigura, si chiar nu aveti motive sa va ingrijorati. inca stati cu familia; mai aveti multe sanse sa va dati seama de ce ati gresit dumneavoastra si de ceea ce gresesc cei din jur. ei nu va judeca la fel de aspru cum va judecati dumneavoastra. aveti impresia ca totul s-a terminat, dar sunt sigura ca nu e asta asa. puteti merge la padure cu totii sa mai iesiti din cotidian si acum ca se apropie Craciunul faceti o masa festiva, cumparati-le cateva cadouri (nu trebuie sa fie ceva mare, ci ceva care sa aduca bucurie), impodobiti casa cu cateva decoratii si bucurati-va de anii care inca nu s-au pierdut, traiti ziua de azi, nu ziua de maine si nici cea de ieri. oamenii sunt de multe ori nefericiti pentru ca nu traiesc prezentul si este cea mai mare greseala. eu din afara situatiei chiar nu vad o problema atat de mare incat sa nu poata fi rezolvata. cazul mamei dumneavoastra este intr-adevar mai delicat, dar ati spus ca va descurcati cu asta si dupa parerea mea asta ar parea a fi cel mai grav, deci restul se rezolva. sper ca v-am ajutat in vreun fel.

Nu va lasati descurajata. Solutiile sunt intotdeauna la indemana, iar daca veti avea ragazul sa studiati problema in ansamblu, veti gasi motive de usurare.

Stiu ca suna ca un cliseu de rahat, dar nu e. O carte, un film, o plimbare, somnul de noapte cat mai relaxant si lucrurile incep sa se indulceasca usor.

O carte buna intotdeauna va deschide alte perspective. Soljenițîn spre exemplu. Cu timpul, redescoperim si alte valente ale vietii, gasim noi formule.

De ce nu, putem pleca departe de tot si reincepe fresh. Nimic nu s-a pierdut. Sanatatea proprie si a familiei este cea mai importanta.

De urat, nimeni nu va uraste; uneori oamenii au valori gresite si idei proaste.