Vreau o casnicie, nu o viata de singuratate

Sotia ta a remarcat faptul ca, atunci, la inceput, nu ai facut "rapid" trecerea la noua realitate, cea de barbat casatorit, lasand cumva parintii tai sa intervina in casnicia ta. Si acest lucru a marcat-o...

Acum chiar n-ai nevoie sa te pedepsesti in asemenea masura incat sa nu-ti mai vizitezi proprii parinti, doar ca sa-i demonstrezi sotiei ca ai inteles c-ai gresit. Si, din cate imi aduc eu aminte, atunci cand m-am casatorit (ufff...) juramintele spuneau ca veti fi impreuna la bine si la greu...

Prin comportamentul ei, sotia ta atrage atentia asupra unor nevoi neacoperite de tine. Descopera aceste nevoi prin discutii sincere cu ea, adevarate. Adica, adevarul discutiilor va poate ajuta mai mult decat credeti! Lasa frica deoparte, pentru ca aici e vorba de viata voastra impreuna!

Si, Adrian, nu "bagati" sub nici o forma copilul la mijloc ("stau cu tine pentru copil", "fac lucrurile astea pentreu ca macar lui sa-i fie bine", etc), pentru ca, este stiut ca, orice copil isi doreste mama si tata langa el.

Daca aveti ceva de clarificat, faceti-o direct, voi impreuna, fara sa atrageti copilul in subsistemul vostru de oameni maturi, de parinti.

Singuratatea ta, este o consecinta a nerezolvarii problemei relatiei. Aici, daca discutiile contin un procent mare de adevar, este bine sa vedeti daca, tu sau ea, intretineti o alta relatie paralela (mai veche, sau mai de actualitate), pentru ca, daca este asa, sansele de rezolvare a problemei sunt mici.

Si-apoi, Adrian, daca aceasta relatie nu te multumeste, atat pe tine, cat si pe ea, de ce mai sunteti impreuna? De ochii lumii? Ca asa "e bine"? Ramanerea in ambiguitate, in inertie, nu este deloc o solutie!

Treceti la actiune, cu sinceritate, cu intelegere pentru cel de langa voi, cu realism! Si-apoi, calitatea de parinte nu o pierdeti niciodata, indiferent ce veti decide, ca sunteti un cuplu, sau nu.

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica