Vreau sa divortez? Atat de greu de luat o decizie...

Am citit comentariile, intrebarile. Intr-adevar, e greu. De luat decizia, de suportat consecintele, de trait singur. Nu stiu care e raspunsul corect, daca exista unul. Stiu ce simt si ce am decis eu, dupa mult timp, poate prea mult timp, de intors problema pe toate fetele, de plecat urechea la sfaturile "inteleptilor", "binevoitorilor", de incercat la infinit sa salvez casnicia, sa discut cu sotul, de, de, de, infiniti de. Si uite ca dupa 13 ani de casnicie, cu un copil de 6 ani, eu, familista convinsa, am inaintat divortul. Nu stiu cum va fi, nici daca va fi mai bine. Am simtit fisura, am simtit ruptura, insa cu toate eforturile mele, mai ales din ultimii 2-3 ani, uite ca am ajuns sa ii pun si cruce. Nu imi pare rau ca am facut pasul. Stiu ca am facut tot ce a depins de mine. Nu stiu daca m-a inselat si nici nu conteaza. Atunci cind exista o legatura puternica se poate trece peste aventuri si alte timpenii cu care ne facem singuri rau. Nu-mi permit sa spun ca stiu, dar imi permit sa spun ce simt: o ruptura e o ruptura, zece petece nu o pot reface. Nu poate fi anticipata mereu, drept urmare, rareori prevenita. Fisura se poate reface, ruptura nu. Iar cind la caruta trage un singur cal, e sinucidere curata. Parerea mea. Nu sunt pro divort, nici pro suferinta in casnicie. In familia mea nu au existat divorturi. Si uite ca o fac eu, fara teama, dar cu un profund gust amar si sfisiata pe dinauntru.
Nu stiu daca secretara sau subalterna sau x-uleasa desteapta, frumoasa, tinara e de vina pt. ruptura intre voi. N-as prea crede. Incearca sa clarifici cu el. Eventual daca accepta, chiar si o terapie de cuplu. Ce imi permit sa sugerez e sa nu prelungesti situatia, incertitudinea, mascarea, evitarea. Nu ajuta. Intr-adevar e o problema daca nu ai unde merge, daca nu ai servici etc. Insa gindeste-te daca poti suporta pe termen lung situatia, daca te poti multumi in final cu ea. Daca nu crezi ca vei putea, atunci cauta ajutor, fa-ti curaj si ia masuri. Ai zis ca nu mai suporti minciuna. Atunci stii ca tertipurile nu ajuta. Gindeste-te ce iti doresti de fapt. Pe mine m-a ajutat mult asta. In rest, nu stiu nici eu ce ma asteapta si cit de intacta sau sifonata voi iesi din divortul asta.
Iti tin pumnii sa iti gasesti linistea si sa ai parte de ce iti doresti.
Peace, Emm.

e greu sa iei o decizie stiu si eu asta pt ca imi pun aceeasi intrebare.si sotul meu m-a inselat si cred ca tine la fata respectiva (diferenta de 15 ani intre ei),desi el zice ca nu mai e nimic intre ei.stiu ce inseamna sa te intrebi zilnic unde e ,cu cine?si eu mi -as dori sa fiu mai puternica sa iau o decizie,dar copiii mei sunt mai mici si cunosc toata situatia,si totusi nu am puterea sa vin si sa spun "gata",aici se incheie povestea mea si a tatalui vostru.desi eu asta mi-as dori.sper ca sa pot totusi sa o fac pt ca nu cred ca are rost sa continuam asa.daca toate femeile ar putea sa le faca papuci barbatilor lor cand ar fi inselate cred ca lumea asta s-ar schimba mult in bine.nu ar mai exista atata suferinta care pana la urma ne-o facem voit unul altuia pt ca sunt de acord ca si femeile sunt vinovate in astfel de situatii.

Nu am avut parte de binecuvantare in aceasta casatorie.Sunt casatorita de 23 ani.As fi divortat de o mie de ori.Mereu mi-a fost teama.Nu sunt in stare sa o fac.Cer mereu sfaturi.La mine situatia e mai complicata.Nu am job.
Dar daca nu a sa fac asta ,voi regreta amarnic.Chiar azi,o fosta colega atotstiutoare,bine intentionata,dar care judeca fara sa fi trait zi de zi cu un om pe care nu-l iubeste,mi-a spus ca nu sunt tanara,ca voi fi singura..etc..Culmea,a obtinut contrariul.Parerea cea mai obiectiva iti apartine tie.Doar tu stii ce poti si ce nu suporta.
Am sa iti dau si un alt exemplu.Mama mea are 73 ani.Nu s-a inteles niciodata cu tata.Nu a divortat pentru ca i-a fost teama,jena si pentru ca mama ei nu a incurajat-o.Acum,cand vorbeste despre ce a trait (si nu ma refer la batai sau lipsa de bani) regreta ca nu si-a daruit MACAR vreo cativa ani de fericire adevarata.
Poate am putea sa vorbim mai mult,dar nu stiu cum se procedeaza.Pot sa iti dau aici e-mail-ul meu?Sau nu?
Si,inca ceva.Nici eu nu am ramas alaturi de prietena mea din copilarie.Viata ei a urmat un alt curs si eu nu am mai corespuns.Nu stiu daca nu cumva aceasta lipsa ma marcheaZa.

Ti-ai pus intrebarea: daca de fapt nu te inseala ?
Comportandu-te ca si cum ai fi sigura ca te inseala il indepartezi.
Ce ar fi daca l-ai convinge sa mergeti la un psiholog, terapie de cuplu etc?
Faceti sex si solicita-l astfel incat sa nu mai aiba chef de altele!
Poate pare o prostie, dar un barbat "incarcat" hormonal va avea o tendinta de a cauta in alta parte. Nu afirm ca neaparat ar face-o, dar va exista o tendinta hormonala spre asta.
Dupa atatia ani nu il crezi pe cuvant? Dai cu piciorul la tot ce a fost?
"Fericirea" e un complex ce tine si de casa si de copii si de sot! Exista o adevarata "moda" in zilele noastre de a te gandi si de a te iubi pe tine insuti. Asta se referea de fapt la a avea o buna imagine despre tine insuti, dar altii au extins-o pana la a face din egocentrism o recomandare.
Ce i-a lipsit la tine? Nimic? Atunci de ce s-ar duce la alta?
Esti prietena cu el sau doar sotie?
Cunosc oameni care chiar au avut aventuri serioase si date clar pe fata.
Aventura s-a incheiat si de ani buni sunt niste cupluri fericite tot cu sotiile lor. Nu te grabi sa divortezi. Nimeni nu va fi mai bun ca sotul tau!

eu zic asa;
1. fericirea nu sta intr-o casa, ci in tine si in cei cu care stai, fericirea o poti gasi in orice casa. Da, ati investit mult in ea, insa cu siguranta nu o sa o iei cu tine... plus ca zici ca el ar fi distrus daca ati vinde-o... gandeste-te prima data la tine, apoi la el.
cu siguranta pana acum ai fost concentrata pe fericirea altora, copii sot, etc, si cumva de acolo venea fericirea ta, insa parerea mea e ca depinde de tine. Copiii, din cate inteleg, au plecat deja si isi cladesc o viata a lor, iar tu ai libertatea de a te concentra pe tine.

iar punctele 4-7 reprezinta cumva decizia ta, tu stii ce sa faci, doar ca parca astepti aprobarea cuiva. Pe care poate o vei avea, poate nu... insa nu o mai astepta, traieste asa cum simti... cel putin sotul tau face asta, isi ia dreptul la fericire fara sa te intrebe pe tine, fara sa astepte aprobarea ta.

Daca tu o sa stii ce vrei, sa divortezi sau nu, o sa fie bine. Insa nimeni nu stie mai bine decat tine ce decizi sa iei, pentru ca tu iti traiesti viata. Vrei sa faci asta, sau nu?

Multa bafta!!