vreau sa il parasesc dar ma ameninta ca imi ia fata

In primul rand, sa-ti pui ordine in relatia cu sotul tau. Sa vezi daca aceasta mai poate fi salvata. Apoi, faptul ca ai intrat intr-o alta relatie fara s-o inchei cumva pe cea dinnaintea ei, mie imi spune ca tu repeti ceva. Adica, duci cu tine un "simptom".

Hai sa decodificam un pic lucrurile: atunci cand sotul te ameninta ca "iti iau fata" de fapt, iti spune tie ca inca are ceva de rezolvat cu tine, ca inca mai spera ca lucrurile vor reveni "la normal". Ceea ce nu se mai poate!

Cand cineva doreste sa restabileasca o ordine veche, nu are curajul sau resursele necesare sa mearga inainte, sa accepte ca are nevoie sa se dezvolte, conform cu noua situatie. Pe de-o parte. Pe de alta parte, in ceea ce te priveste, cumva i-ai "luat-o inainte", in sensul ca relatia nu te multumea (din varii motive) si ai cautat persoana dispusa sa accepte aceasta nevoie a ta.

Acum, deja intrata intr-o alta relatie, aveti amandoi o problema: cum sa faceti sa fiti fericiti. Si lucrul asta va preocupa...
Din punctul meu de vedere aveti de parcurs urmatoarele:

Sotul: Sa vada daca relatia cu tine mai inseamna ceva pentru el, si daca da, sa decida ca are nevoie sa faca el jumatate din drumul spre tine, adica sa renunte la ce a fost, si sa accepte schimbarea. Daca nu, relatia a murit, si e bine s-o ingroape (cu "dolilul" de rigoare).

Tu: Sa intelegi ca barbatul cu care esti casatorita (sau ai fost, nu am inteles prea bine) a reprezentat ceva pentru tine. Astfel, ai nevoie sa observi daca se mai poate face ceva, SA INCHIZI ACEASTA RELATIE FUNCTIONAL, si de-abia apoi sa intri intr-o noua relatie.
Poate vei dori sa ma intrebi de ce este bine sa respecti acest algoritm, aceasta ordine...Simplu! Atunci cand intretii doua relatii, esti ambiguu, esti sub influenta emotiilor, esti reactiv, si nu decizi in cunostinta de cauza cum este viata ta.

Mai rau, daca exista si copii, acestia sunt subiect de tranzactie si traume, fiind "bagat" la mijloc de doi parinti furiosi si neputinciosi...

Si mai rau, ai toate sansele, procedand asa, fara sa inchizi functional relatia precedenta, sa duci mai departe simpomul, adica, pe romaneste, sa cazi din lac in putz...

Pentru amandoi: Luati-va un timp si spatiu suficient pentru a iesi din acest proces emotional, si apoi decideti ce faceti mai departe.

"A inchide functional o relatie", presupune o serie de actiuni, atitudini orientate catre tine, catre noi insine. Presupune sa renunti la reactivitate ("plec! esti un nemernic! sa nu ma mai cauti!") in favoarea proactivului ( fac acele lucruri in deplina cunostinta de cauza, nu sub influenta emotiilor de moment), obtinand un control al directiei spre care viata mea se indreapta.
In cadrul actiunilor, avem nevoie de o noua atitudine (curiozitate sincera) pentru cel care a fost langa noi o lunga perioada de timp. Fiind curiosi sa intelegem cum este de fapt acest om, care ii este scopul, telul in viata, de ce a procedat intr-un fel anume la un moment dat, "dezbracam" de emotii anumite actiuni petrecute in cadrul cuplului. Ajungem sa intelegem dedesubturi, subintelesuri, sa dam perdeaua la o parte de pe relatie...Deabia in acest moment, avem tabloul complet al relatiei, si, cumva simtim nevoia sa luam o decizie, sigur, functie de ce descoperim: "dragul meu, chiar nu am stiut lucrul asta", "trebuie sa te fi simtit tare prost atunci, in acel moment", "acum inteleg", "eu am crezut ca...", etc. Cu aceasta ocazie, descoperim ca, in ciuda lucrurilor rele sau mai putin rele cu care-l insarcinam gratuit (sau nu) pe cel de langa noi, acesta este un om, cu bune si cu rele. Astfel, este posibil sa nu ne mai simtim raspunzatori pentru el, si sa ne reorientam catre nevoile si problemele noastre. Apare asa-zisul "sparkling moment", un moment unic, propice pentru luarea deciziei cele mai potrivite pentru noi.
Folosind adevarul in aceste discutii, devenim sinceri si accesam realitatea relatiei. Aceasta realitate este cea care ne obliga la responsabilitate pentru noi, pentru vietile noastre. Intr-un final, devenim stapani asupra propriilor vieti, adica influentam clar directia in care aceasta se indreapta.

Daca aceste lucruri nu se intampla, de cele mai multe ori, decidem (pentru a linisti o frica legata de nevoia de a fi in cuplu, sau o nevoie legata de confirmarea noastra ca barbati sau femei) ca ar fi nemaipomenit sa intram intr-o relatie imediat, fara sa ne acordam un timp si un spatiu suficiente, pentru a putea asimila schimbarile care acum au loc...Si, de cele mai multe ori, procedand astfel, ducem cu noi "simptomul", adica in noua relatie procedam aproape la fel ca in precedenta! Mai pe romaneste, sarim din lac in putz! Nerabdarea (cu anxietatea aferenta) ne duce direct la...psihoterapeut!

De ce este nevoie sa respectam cumva aceste etape, acest algoritm? Dualitatea (a intretine doua relatii, chiar daca una este curenta si cealalta "consumatoare de nervi") duce la ambiguitate si amagire...De cele mai multe ori, astfel de persoane, care nu au puterea, resursele sa astepte, aleg ca viitor partener, persoane care seamana izbitor cu cel precedent! Am avut suficiente cazuri de cupluri care, dupa ce au divortat cu acte in regula, au ajuns la concluzia ca, de fapt, ei sunt inca un cuplu...

In cadrul transmiterii simptomului de la o relatie la alta, o importanta marita o au "temele" familiei de origine, cu care fiecare partener vine in acea relatie: "la mine acasa, mamaliga se invarte intotdeauna spre stanga", "in casa la noi, mama si tata intotdeauna faceau asa...", etc.

Nu de multe ori, partenerii nici nu le mai sesizeaza, pentru ca sunt atat de obisnuite, incat au devenit parte din fiinta lor. Dar, cateodata astfel de persoane, raman si ele surprinse: "Oare de ce am procedat asa? Chiar nu mi-am dorit asta..." Odata decodificate si aduse la suprafata aceste influente ale familiei, dar si ale mediului social mai larg (in cinematografie, este binestiut procedeul alegerii scenariului "de succes": el/ea este casatorit si se indragosteste de altul... pai, scenariul n-ar mai fi de succes, daca ar fi functional!)

Ajungand sa fim constienti de influentele venite din afara, ne putem concentra pe ceea ce a ramas, si ne apartine in totalitate, proces infinit mai usor acum: "Parca m-am descatusat!", "Ma simt asa de libera!", "Acum sunt eu!"

Astfel, cel de langa noi, dar si noi insine, suntem apti acum sa ne despartim, sau sa incepem sa punem relatia pe un alt fagas...

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Adrian Trica