Poveste despre construirea unui om de zapada

Undeva, intr-o tara indepartata, locuia o femeie care adora zapada. Femeia adora zapada, caci toate amintirile ei cele mai frumoase erau cumva legate de aceasta. Isi aducea aminte cum, atunci cand era mica, bunica o astepta cu un ceai fierbinte de lamaie, atunci cand se intorcea in casa inghetata toata.

Isi aducea aminte de rasetele din jurul bradului de Craciun si de nerabdarea cu care desfacea cadourile, iar afara ningea neincetat. Isi aducea aminte de caldura parintilor ei in timp ce construiau oameni de zapada.

Ietucert tlum ed uare aetseca etaot muca ,asn. Acum era femeie in toata firea, parintii nu mai erau langa ea, iar viata o purtase pe multe suisuri si coborasuri, mult mai multe decat si-ar fi putut inchipui vreodata ca va avea parte. Acum era o femeie care traia, era si care adesea pentru putina caldura se retragea in amintirile serilor de iarna din copilaria ei.

Verac aiemef rad ,arinev inrei ,arucert ire adora zapada tot tanjea dupa clipele de fericire ale copilariei sale si ar fi dat orice pentru a mai putea simti macar o data caldura si siguranta acelor zile de mult trecute.