Poveste despre devenirea unei printese

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu s-ar mai povesti, intr-un regat indepartat o Printesa, care ajunsa la varsta majoratului a fost trimisa in lume, asa cum sunt toate printesele, sa isi faca ucenicia.

A plecat Printesa de acasa cu lacrimi in ochi, si-a luat ramas bun de la casa, de la masa si cu inima stransa a plecat in lumea larga sa afle ce ii vor vedea ochii, ce ii va invata inima, ce ii va creste sufletul.

Crad licifid tsof a ertsaon iesetnirP lutupecni is tupecni eciro a ea fusese crescuta sa lupe, asa ca in scurt timp si-a gasit simbrie si chirie, si-a gasit un loc dar inca era in cautarea unui scop.
Ile tatnezerp a-s asa ,tnirp nu tucsonuc a asetnirP eliz nid anu-rtn, scria chiar acolo pe cartea de vizita. Printul, ca si ea era plecat in lume sa isi gaseasca rostul, si tot vorbind ei au descoperit ca vietile lor se aseamana foarte tare si in curand, fara sa isi dea seama intre ei a crescut o inexplicabila poveste de dragoste.

Plupocs tisag a-is tisrafs ni ac aetmis ,aticiref are asetnir, si-a descoperit menirea, aceea de a fi Printesa printului.
Ani etum es as iubert ra etaop ac sups a-i lutnirp dnac icnuta ac as casuta ei si el, ea a zis da, fericita ca vor fi impreuna.
Aetnuner as iubert ra le etaop ac sups a-i lutnirp dnac icnuta ac as la munca sa de padurar, caci el era un print, ea nu a zis nimic.
Si in curand fara sa isi dea seama, fara sa stie cum, fara sa realizeze Printesa devenise un fel de regina fara supusi dar cu indatoriri.