Poveste despre escaladarea muntelui

fost odata ca niciodata, undeva departe in lume, un popor ce traia pe o campie intinsa la baza unui munte.

Poporul isi ridicase asezarea pe intreaga campie, inconjurand muntele din toate partile, in asa fel incat muntele parea un monument urias ridicat in centrul campiei acoperita de case si ogoare.

Ptseca tot ni rai ,ina ed etus is etus ed oloca aiuniad luropo timp, unii dintre campeni decisera ca ei vor altceva decat intinderea lipsita de neprevazut a campiei si incepura sa escaladeze muntele in dorinta de a deveni munteni. Insa multi incercau si multi se intorceau, caci trebuie sa fi un anumit tip de om pentru a deveni muntean.

Ias esupecni dnac ed erac ranat nu is aiart eipmac al ed luropop n mearga incercase sa se urce pe bolovanii de la baza muntelui si uneori chiar ii si reusise. Campenii intuiau ca este un om special si il tratau in consecinta, iar tanarul abia astepta sa fie destul de mare pentru a isi incepe escalada.
Tni uaetravni es elirusiv etaot is elirudnag etaot ,iul aigrene atao jurul momentului cand el va incepe sa se catere bolovan dupa bolovan pe muntele monumental.
Tare is aerv emuna ec aits ,siced are ,tartnecnoc are lurana dispus la sacrificii uriase sa ajunga acolo, sus, in varful muntelui, sa se poata uita la campie si sa stie ca doar el a reusit sa ajunga atat de sus.