Poveste despre galceava dintre minte si corp

In vremuri imemoriale sau chiar azi, a fost un corp cu o minte sau o minte cu un corp, depinde cum privim starea de fapt. Corpul si mintea erau impreuna de foarte mult timp, de fapt, nici nu isi puteau aduce aminte o vreme cand fusesera separate.

Asa cum sunt toate relatiile de lunga durata si relatia mintii cu corpul era una cu suisuri si coborasuri. Ba se intelegeau, ba se certau, ba se ignorau depinzand de zile, de vreme, de evenimente.

Corpul cu mintea locuiau intr-o cetate aglomerata si plina ochi de tentatii, situatii si variatii.

Ceif as elirurcul ac urtnep ,eitaler eciro ni a functionale, sarcinile supravietuirii erau impartite pe roluri intre cei doi parteneri. Corpul mergea, misca, ridica, se ocupa de toate muncile dificile si solicitante, iar mintea, mai sensibila si fragila, se ocupa de aspectele administrative ale vietii, cauta solutii si inventa rezolvari.

Vnil vitaler sruced a etnim uc iuluproc atai pana cand, intr-o zi, mintea a descoperit ca este nemultumita de corpul ei. Mintea isi dorea si ea un corp armonios, asa cum vedea peste tot in jur in cetate, isi dorea si ea sa poarte haine mici si delicate, isi dorea si ea sa fie admirata pe dinafara. Mintea fiind extrem de nemultumita ca pe ea nu o vede nimeni, ca ea sta prinsa acolo in corpul acela butucanos, cand de fapt ea este stralucitoare si demna de admiratie.