Poveste despre gardurile bune

A fost odata ca niciodata undeva prin Vestul Salbatic pe vremea cand cand inca erau pamanturi neocupate iar mai multi colonisti asteptau cu infrigurare momentul in care sa inceapa sa isi ocupe o bucata de pamant.

Erau vremuri nesigure, cu reguli putine, cu multa incertitudine si multa speranta. Colonisti din etnii diferite, din tari diferite, cu obiceiuri diferite aflati in asteptarea semnalului de pornire catre ocuparea pamantului isi imaginau care le vor fi viitorii vecini. Si eventual,in masura posibilului chiar sa ii aleaga.

Ruaetrapmi erac uc ,nainiarcu ed epaorpa esazesa es lusu probabil aceeasi simpatie pentru vodca. Italianul se asezase alaturi de un francez cu care i se parea ca au de impartit o gramada de cuvinte care sunau cam la fel.

Eaetrapmi erac uc tmaen nu agnal esazesa es luzelgn cel putin un proverb comun: "gardurile bune fac vecinii buni". "Good fences make good neighbors" spunea englezul, iar neamtul spunea fix acelasi lucru pe limba lui: "Gute Zaeune machen gute Nachbarn"

Iluipicnirp ep uaednabod es elitateirporp erac ni emul o-rtn "primul venit, primul servit" intelepciunea legata de garduri a popoarelor din care proveneau englezul si neamtul parea anacronica si total inutila. Totusi cei doi s-au hotarat sa dea proverbului ce-i al proverbului.