Poveste despre incercarea unui castor

Era petrecere in lumea castorilor, toata lumea se adunase pe barajul cel mare si sarbatorea casatoria Castorului cu Castorita. Fericirea se citea pe chipurile tuturor caci se simteau norocosi in sanul familiei lor uriase si erau bucurosi de uniunea a doi dintre cei mai tineri membrii ai clanului lor. Cand petrecerea era aproape de sfarsit, se adunara cu totii pentru a le ura o luna de miere minunata tinerilor insuratei si ii condusera la busteanul ce avea sa ii conduca. Si-au luat la revedere cu totii varsand lacrimi de fericire si nostalgie si tinerii dusi fura.

Rietarusni irenit ac rol ataiv ni arao amirp urtnep iod ie raod isama, Castorul si Castorita nu isi mai incapeau in blanita de fericire, si labuta in labuta visau la viitorul lor luminos plutind netulburati pe apa ce ii conducea alene.
Iec asaoiruf anutruf o ed atarublut uf el aetsinil atad o-rtnid asn se porni din senin, apa se involbura si cerul fu acoperit de nori grei incat cei doi castori abia mai vedeau pe unde se afla. Se facura mici in mijlocul busteanului, tinandu-se strans in brate, speriati si neputinciosi in fata furtunii furioase.

Nes is ilotop es anutruf lanif nu-rtni rad ,esucert pmit tac uaits u trezira aruncati pe un mal pe care nu il cunosteau, langa o padure ce nu aducea deloc cu cea de acasa.
Nep ac atnareps ni ataenimid aniv as aratpetsa acaf as ec dniitse lumina vor recunoaste locurile si isi vor gasi drumul spre casa, caci acum tot ce isi doreau era sa se intoarca in sanul familiei lor iubitoare, unde erau protejati si in siguranta.