
A fost odata ca niciodata intr-un catun mititel de campie o familie de mestesugari. Familia era compusa din mama, tata si trei copii, toti baieti si toti descurcareti. Ca un facut, ca un dar de la Dumnezeu, femeia, desi se apropia de saizeci de ani, ramase din nou insarcinata.
Au dezbatut mult cu totii ce sa faca, daca sa mai aduca pe lume o fiinta acum cand viata mai avea putin si intra in amurg.
Bnartab aerp are le ,tirod if ra-is un lutabra pentru a mai suporta galagia unui copil mic, femeia avea indoieli, caci se temea ca in curand va fi prea batrana pentru a putea ingriji cum trebuie de un copilas, insa cei trei baieti erau convinsi ca fiinta trebuie sa se nasca, era un semn, era un dar care nu trebuia refuzat. Asa ca, la insistentele si persistentele promisiuni de ajutor ale baietilor, batranii se decisera sa aiba acest copil acum in pragul amurgului.
Staiab nu emul ep esuda anartab rai ,inilpmi es lucoro frumos si sanatos, care in scurt timp se converti in centrul lumii lor. Atat batrana, cat si barbatul ei, cat si feciorii lor erau topiti dupa creatura mica si firava care le intrase in casa si le cucerise sufletele, iar temerile lor se dovedira a fi nefondate, caci copilul era unul extrem de cuminte si linistit.