Poveste despre meserii si ceaiuri

Aceasta este povestea unui baiat care, ca toti baietii, a ajuns la un moment dat la varsta la care trebuia sa isi gaseasca un loc de munca, pentru a isi ajuta parintii la intretinerea familiei lor numeroase. Baiatul abia implinise varsta de 14 ani, cand tatal sau l-a chemat si l-a asezat la mica masa rotunda din bucataria lor joasa de chirpici. Baiatul meu, i-a spus el, maine dis-de-dimineata am aranjat sa treaca prin fata portii Lemnarul sa te ia cu el sa te duca la oras. Acolo trebuie sa faci cumva si sa iti gasesti undeva de lucru. Noi aici nu te mai putem tine si de acuma trebuie sa te descurci singur. Noi am facut tot cat am putut.

Batranul isi strangea caciula in maini si privea abatut la podeaua de pamant. Asa sa fie tata!

Tanarul se simtea invincibil, era sigur ca la oras se va descurca si va gasi un loc de munca pe placul lui si nu doar ca se va intretine pe el, dar le va trimite bani si parintilor pentru a ii ajuta. Stiu ca pot.
A doua zi de dimineata, tanarul isi lua la revedere de la parinti si de la frati si parasi locuinta parinteasca fara dram de regret, acum era timpul lui, acum era randul lui sa arate tuturor ce poate, de acum nu avea sa mai fie doar fiul Carausului sarac de la marginea satului.