
A fost odata ca niciodata, intr-un oras mare si aglomerat, un lot de pamant inghesuit intre doua cladiri inalte si impunatoare. Acest lot de pamant a fost cumparat de un cuplu nou format, un domn si o doamna, decisi sa isi construiasca acolo casa viselor in care sa isi petreaca viata minunata impreuna. In foarte scurta vreme pe lotul dintre cladiri aparu o casa cocheta si luminoasa.
Dititsogardni iod iec atusac atag uf muc e se si mutara in ea, fericiti ca acum aveau un loc in care erau impreuna acasa. Casuta care luase fiinta era o casuta cu o dispozitie minunata, era o casuta vesela si glumeata, calda si protectoare. In plus casuta se simtea extrem de norocoasa, caci era locuita de niste oameni asa de minunati. Cei doi stapani ingrijeau casuta cu drag, o curatau, lustruiau mobilele, aeriseau, deschideau geamurile ca lumina soarelui sa patrunda inauntru. Umpleau casuta de muzica si rasete, de buna dispozitie si fericire. Casuta nu isi mai incapea in caramida de fericire de minunat ce era totul, iar viata parea un vis cu aroma de placinte cu mere si gogosi.
Uasac ni aratum es iod iec dnac ed ucert na n cea noua si treptat, fara sa stie de ce sau cum si cand, viata din sanul casutei isi schimba ritmul. Acum casuta nu mai era asa de ingrijita, veselia nu mai plutea in aer, iar cei doi locatari isi schimbara pe rand comportamentul si atitudinile. Inainte cand se intalneau se imbratisau si zambeau fericiti, acum cand se intalneau se sarutau fugar si apoi fiecare isi vedea de treburile sale. Casuta nu intelegea schimbarea si mai ales nu intelegea de ce viata nu poate fi asa frumoasa cum era la inceput.
dubla morala
Citind povestioara, prima intrebare care mi-a venit in minte a fost: cine este subiectul povestii?casa sau cuplul?
In final imi dau seama ca fiind o poveste terapeutica, casa este o metafora...poate fi viata cuplului in sine.
Multumesc!
casuta-sufletul nostru:)
exact asa o vad..este sufletul nostru care este ,,daramat''la necazuri si care trebuie ,,reconstruit''indiferent ca este vorba despre o dezamagire in relatie sau la serviciu ori la scoala..pentru a fii ca inainte trebuie sa ne schimbam..trebuie sa daramam acele stokuri negative..sa dispara dezamagirea si nemultumirea si sa ne reconstruim cu acele calitati pozitive pe care le aveam si inainte..de a fii daramati...avem voie sa plangem dar dupa avem dreptul sa radem..azi avem voie sa ne simtim daramati dar maine ,,avem voie ''sa fim siguri..puternici..
Puterea sta in fiecare dintre noi..este exact acolo unde noi nu ne asteptam:)
Remuscari
Minunata poveste, dar mi-a apasat pe un buton dureros.Pentru ca mi-am adus aminte ca acum 20 de ani am ales sa locuiesc cu sotul meu intr-o casuta-era mica, destul de intunecata (pt ca era plasata in spatele unei alte case mai inalte)-dar ce conta?Eram fericiti si nu ne doream nimic altceva decat un loc al nostru.Ceea ce nu observasem la inceput in casuta, a inceput sa devina evident peste ceva timp.Frigul, intunericul si toate cele conexe.Dupa un timp, credeam eu din cauza casutei, am suportat cateva interventii chirurgicale(complicatii ale unei raceli), au aparut alergiile si deprimarea.
Casuta a devenit insuportabila pentru mine si sotul meu si trebuie sa recunosc ca si relatia noastra s-a racit.Ajunsi aici, am inceput sa facem eforturi-simteam ca totul se prabuseste.
Dar in ciuda reparatiilor la casuta si implicit la relatia noastra, continui sa am o aversiune fata de ea.Uneori prefer sa imi petrec timpul pe strazi pana seara si in mod clar nu imi place sa invit prieteni aici.Stiu ca varianta cea mai facila ar fi sa ne mutam, dar simt undeva ca acest edificiu semnifica mai mult.Parca uneori imi vine sa-i cer iertare pt cat de mult am blamat-o.Ce sugestii imi dati?
re: remuscari
Wow, ce interesant este sa vad ca povestea mea are un corespondent atat de fidel in viata dvs. Cand am citit comentariul doua zicale mi-au venit in minte, imi plac zicalele
. Una este Frumusetea se afla in ochii celui care priveste. si cealalta Omul sfinteste locul.
La inceput casuta nu avea defecte caci dvs. erati prea fericita pentru a le vedea sau daca le vedeati, beneficiile de a sta acolo erau mai mari decat dezavantajele, asa ca aceste nu cantareau asa mult in balanta.
Poate mai apoi lucrurile au inceput sa se schimbe si nemultumirile dvs. au fost proiectate si asupra casutei, insa ea este doar o casuta, nu poate fi decat ceea ce ii dati dvs. voie sa fie. Adeseori asociem locurile cu evenimente si daca in casuta dvs. ati suferit o dezamagire se poate sa o fi asociat si pe ea cu aceasta, insa casuta nu a participat la evenimente, ea doar a fost un martor mut si a trecut impreuna cu dvs. prin toate acele transformari.
Poate ati putea sa ii dati casutei dvs. o noua sansa, sa o incalziti, sa o faceti un loc in care abia asteptati sa va intoarceti. Personal cred cu tarie ca noi putem face orice loc, oricat de mic si pricajit ar fi, sa fie acasa. Evident necesita putina munca, dar toate lucrurile care merita necesita putina munca si sunt cu atat mai apreciate daca am muncit pentru ele.
Ma bucur mult ca v-a placut povestioara mea si sunt convinsa ca si casuta dvs. se va bucura. Folositi remuscarile ca pe ceva pozitiv, drept combustibil pentru o relatie mai buna cu casuta dvs.