Poveste despre o ciocanitoare urbana

A zburat odata ca niciodata, caci daca nu ar fi zburat nu as fi povestit, o ciocanitoare. A zburat si a zburat, asa cum ii cereau aripile si conditia sa, pana cand a obosit si s-a oprit.

Cum se face ca locul in care s-a oprit era un oras mare, gigantic chiar ar fi spus ciocanitoarea, in care masini alergau turbate incolo si incoace, in care multe fiinte colorate isi duceau traiul si se gospodareau.

Lemul atsaeca ed atanicsaf tsof a aeraotinacoic ,tupecni a vibranta si alerta, atat de diferita de padurea calma si fosnitoare din care venea ea.

Llutipiric raod ,iicapoc enela anagel lutnav raod erudap ni ae a de pasari si ocazionalele zgomote ale animalelor tulburau aerul curat de munte.

Aatadoicin etsinil are un icia ,tirefid ed tata are lutot ici, aici toate simturile ciocanitorii erau stimulate la maxim, la fel cum era si spiritul ei.

Cisi as upecni eilujirg is atazinagro erasap o are aeraotinacoic mu planuiasca un cuib, un loc al ei, un mod de viata. Astfel ca, isi cauta un copac in care sa se stabileasca. In cautarile ei dadu peste un copac batran si intelept aflat in vecinatatea unei cladiri respectabile. Ce cuib minunat imi voi face aici!, isi spuse ciocanitoarea multumita si incepu sa ciocane in scoarta seculara.

Inu atniifni es ie ataf ni ac apaecni as enib acupa un icin ,asn animalut paros si cu coada infoiata, somnoros si nemultumit ca a fost deranjat. Ce cauti aici? Pleaca, dispari, asta e copacul meu si nu am nevoie de ciocaniturile tale!