fost odata ca niciodata, intr-un taram indepartat o fabrica fermecata de hartie. Fabrica producea hartie pentru toate cele mai mari regate de pe fata pamantului si toti scribii o denumeau cea mai buna hartie de scris din cate existau. In fabrica lucrau multi oameni dar in mod inexplicabil desi se vindea foarte multa hartie, muncitorii nu erau platiti foarte bine, asa ca uneori mai scoteau pe furis cate o bucata de hartie pentru a o vinde la piata, sa mai faca si ei un ban in plus.
Atucaf a roticnum nu dnac ,iz o-rtni talpmatni a-s as, din resturile ramase de la amestecurile folosite la fabricarea hartiei, o coala, cu scopul de a o vinde la targ pentru un ban sau doi. Coala, pentru ca era facuta din mai multe amestecuri si ramasite, a iesit de o culoare ciudata, in ape, cu o textura aparte, cand fina, cand zgrunturoasa. Era o coala atipica, ce nu semana mai deloc cu hartia fabricata de obicei si atat de mult laudata in toate tiparnitele taramului.
Matraop ep atnirusu uc o-socs a is le uc alaoc taul a luroticnu fabricii caci mai mai ca nu aducea a hartie, iar a doua zi a mers cu ea la targ. Aici cu greu a gasit un cumparator, caci toti se plangeau ba de culoarea hartiei, ba de textura ei, si aveau tot felul de motive, ca se va scrie greu pe ea, ca va absorbi cerneala, multe motive pentru care sa nu o cumpere si foarte putine pentru care ar fi luat-o.
Ial imcot es ec apud ,soicacaras lenartab nu amru nid elec n sange cu muncitorul, o cumpara si o lua acasa cu el unde avea o biblioteca uriasa si sute de suluri din coli de hartie, unde planuia sa o puna si pe coala proaspat cumparata dupa ce o va scrie.
coala deosebita
Iti multumim pentru aceste povesti pline de invataturi,nu ma satur citandu-le!
re: povesti
Ma bucur din suflet ca v-au placut povestioarele mele. Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru apreciere.
explicatie
cred ca foaia de hartie era un om cu sufletul lui, greu de inteles, primii care au scris pe ea erau ceilalti cu care se intalnise in cursul vietii si care nu au reusit sa-l inteleaga iar cel care a scris cu migala povestea care a dainuit, era psihologul care in sfarsit l-a inteles si l-a facut sa se inteleaga si el.
re: explicatie
Fiecare poveste vorbeste fiecaruia dintre noi intr-un anumit fel. Nu exista o cheie universala a intelesului povestii si a personajelor sale.
Aceasta este explicatia care cel mai probabil rezoneaza cu dvs.
Multumesc pentru comentariu.
re: explicatie
si mai sigur, chiar daca textul disparea iar, faptul ca a fost apreciata era ceea ce isi dorea, pentru scriitor ar fi fost doar inca o curiozitate care sa il stimuleze la continuarea cercetarii, oricum si el era atipic analizand atat de atent coala, nicidecum nu ar fi aruncat-o.
Probabil concluzia ar putea fi ca cel atipic are valoare nu in scala de valori a celor tipici, ci in cea universala. Cei slabi incearca sa se identifice cu turma si sa devina liderul acesteia impunand ca normalitate limitele proprii.
In afara turmei e de fapt viata cu adevarat de trait, unde nu e nevoie sa fii acceptat, nu e nevoie sa demonstrezi nimic nimanui, unde nu sunt clasificari si premii, si unde stii ca trebuie sa faci tot posibilul sa nu gresesti fata de tine ca sa poti sa te suporti in continuare.
re: re: explicatie
Imi place explicatia dvs., raman mereu surprinsa de cate valente si intelesuri poate avea o poveste, intelesuri la care eu nici nu m-am gandit. La fel de multe cred cati cititori.
Acesta este poate unul dintre lucrurile cele mai fascinante la a scrie, ca dupa ce trimiti in lume o poveste aceasta efectiv prinde viata si prin cititorii ei capata dimensiuni nebanuite, iar acesta este un lucru cat se poate de minunat.
Multumesc mult pentru comentariu.