fost odata ca niciodata, intr-un taram indepartat o fabrica fermecata de hartie. Fabrica producea hartie pentru toate cele mai mari regate de pe fata pamantului si toti scribii o denumeau cea mai buna hartie de scris din cate existau. In fabrica lucrau multi oameni dar in mod inexplicabil desi se vindea foarte multa hartie, muncitorii nu erau platiti foarte bine, asa ca uneori mai scoteau pe furis cate o bucata de hartie pentru a o vinde la piata, sa mai faca si ei un ban in plus.

Asa s-a intamplat intr-o zi, cand un muncitor a facut, din resturile ramase de la amestecurile folosite la fabricarea hartiei, o coala, cu scopul de a o vinde la targ pentru un ban sau doi. Coala, pentru ca era facuta din mai multe amestecuri si ramasite, a iesit de o culoare ciudata, in ape, cu o textura aparte, cand fina, cand zgrunturoasa. Era o coala atipica, ce nu semana mai deloc cu hartia fabricata de obicei si atat de mult laudata in toate tiparnitele taramului.

Muncitorul a luat coala cu el si a scos-o cu usurinta pe poarta fabricii caci mai mai ca nu aducea a hartie, iar a doua zi a mers cu ea la targ. Aici cu greu a gasit un cumparator, caci toti se plangeau ba de culoarea hartiei, ba de textura ei, si aveau tot felul de motive, ca se va scrie greu pe ea, ca va absorbi cerneala, multe motive pentru care sa nu o cumpere si foarte putine pentru care ar fi luat-o.

In cele din urma un batranel saracacios, dupa ce se tocmi la sange cu muncitorul, o cumpara si o lua acasa cu el unde avea o biblioteca uriasa si sute de suluri din coli de hartie, unde planuia sa o puna si pe coala proaspat cumparata dupa ce o va scrie.

Cand fu scrisa pentru prima data coala simti cum vine la viata, cum si-a descoperit prin intermediul unor linii negre unduitoare destinul, iar acest lucru a umplut-o de un sentiment nesfarsit de liniste. Cuvintele si povestea scrisa pe ea o fascinau fiind convinsa ca nu exista pe lume lucru mai minunat decat ceea ce tocmai aflase.

Cand termina de scris batranul puse coala deoparte si se dedica altor sarcini la fel de placute ca si scrisul care ii legana fiecare seara. Insa a doua zi, batranul fu pus fata in fata cu un fapt nemaivazut, povestea lui, scrisa cu o seara inainte disparuse in totalitate, iar coala era din nou goala ca atunci cand o cumparase.
Coala la randul ei fu incercata de un urias sentiment de nesiguranta si tristete, povestea ei disparuse, povestea care o facuse atat de fericita si care ii daduse un sens pe lume disparuse peste noapte, iar ea acum se simtea prada unui vid urias de neintelegere.

Batranul desi inca nedumerit de ceea ce se intamplase, dupa ce rememora pas cu pas tot ceea ce facuse cu o seara inainte, si se convinse ca intr-adevar chiar scrisese acea poveste, se decise sa o scrie din nou, nu avea cum sa dispara si a doua oara, asta deja era absurd.

Dar iata ca nu chiar asa de absurd pe cat ii parea batranului scrib, caci a doua zi dimineata coala ciudata era nescrisa din nou. Batranul o lua si o arunca convins fiind ca ceva necurat se intampla la mijloc si cel mai probabil coala aceea e blestemata.

Astfel ca acum coala ajunsa la gunoi, nescrisa, si cu urme adanci de tristete lasate in urma de cuvintele ce disparusera, era oarba la destinul ei si nu intelegea de ce e ea diferita, de ce povestile dispar din viata ei?

Coala mai trecu prin mana catrova oameni, toti scrisera pe ea dar niciodata povestile lor, cuvintele lor, listele lor, nu ramaneau scrise pe coala, si mereu ea se trezea aruncata si abandonata invinuindu-se pentru diferenta ei.

Toate acestea pana intr-o zi cand coala cea ciudata fu ridicata de pe jos de un domn ciudatel care de la prima privire vazuse ca aceasta coala nu era ca celelalte. Domnul studie cu atentie textura hartiei, cand fina cand zgrunturoasa, observa apele culorilor ei, lua aminte la toate amestecurile care o compuneau si cand veni momentul scrise pe coala cea ciudata despre povestea unei coli.
Domnul respecta intr-u totul caracteristicile aparte ale colii, scrise cu cerneluri diferite pe portiuni diferite, alese culorile in functie de culorile colii, folosi penite care nu zgariau sau care din contra, lasau urme decise pe partile zgrunturoase.