
Isi avea casuta, pe vremuri, intr-un luminis verde si parfumat o libelula albastruie. Libelula isi traia zilele asa cum o fac toate insectele harnice din padure.
Se trezea dimineata, se pregatea pentru o zi de alergatura, iar apoi bine dispusa si cantatoare pleca din casuta sa colorata ca sa isi asigure traiul sau confortabil de libelula.
Toate zilele libelulei erau luminoase si optimiste, iar ea se bucura de rutina securizanta pe care si-o construise.
Tii ielulebil eleliz nid anu dnac anap aetseca etao rezerva o surpriza nemaipomenita.
Cerimutlum a dniazmuz asaca ed acelp alulebil ,iecibo ed a, cand pe o raza jucausa de soare vazu o creatura fascinanta invartindu-se si dansand cu aerul inmiresmat al diminetii. Libelula se bucura de tabloul mirific al naturii si isi continua drumul presata de timp. Insa, exact cand dadu sa plece, creatura luminoasa zbura spre ea si o saluta pe vocea cea mai mieroasa din lume.
Lii avresbo o atanunim atniif o asa ac atatalf alulebi raspunse timid la salut, dar emotionata nu mai zabovi si zbura repede de acolo. In restul zilei, orice ar fi facut, libelula se mai gandea din cand in cand la fantastica aparitie a diminetii si era incantata ca avusese sansa de a urmari un asa spectacol incantator.
Draga Alina Mihaela,
Mi se inchid ochii de somn dar nu ma pot opri din citit!
Povestile tale m-au impresionat, redai atat de frumos probleme obisnuite(si solutii !) ale vietii...
Mi-ar placea tare mult sa te cunosc! Vistiana.
re: povestile tale
Ma bucur din suflet ca povestile mele si-au gasit o primire atat de calduroasa de la dvs. De fiecare data cand cititorii isi exprima aprecierea pentru ele am un sentiment de bine si de implinire.
Va multumesc mult pentru cuvintele dvs. Cat despre intalnit, noi am mai cochetat cu ideea de a face un eveniment psihoterapie.net, cu ocazia caruia sa ne intalnim cu totii si sa povestim.
Cine stie, poate daca mai multe persoane isi doresc acest lucru, il vom organiza mai repede decat mai tarziu.
La cat mai multe povesti frumoase!
lectie de viata
Buna!
tocmai am citit cateva dintre povesti si pot spune ca ma regasesc si in aceasta..am pierdut multi ani gandindu-ma de ce oamenii care mi-au facut rau au un trai lipsit de griji..in spatele unor vorbe banale se ascund adevaruri negraite...ne ia timp sa ne cada valul de pe ochi..ne ia si o viata intreaga sa realizam ca de fapt noi trebuie sa ne iubim in primul rand..ca altii sa ne iubeasca..credem in cuvinte care ni se spun doar fiindca noi nu suntem in stare sa ne uitam in oglinda si sa vorbim cu noi .sa ne spunem ca suntem frumosi,,puternici..increzetori..ce negru pare cerul cand ne trezim la realitate...oare nu ar fii fost frumos daca ne-am naste iubindu-ne??daca ne-am naste razand in loc sa plangem??nu este minunat daca in loc sa aruncam o privire urata unui om abatut sa ii zambim?Eu zic ca merita totul pentru fericirea noastra..Eu zic ca merita sa deschidem ochii..
re: lectie de viata
Ma bucur mult ca a trezit o reactie asa frumoasa in dvs. povestioara scrisa de mine.
impresionant intradevar!c
impresionant intradevar!c simpla ar fi viata daca am intelege semnificatia acestor povesti la varste la care incepem sa intram cu adevarat in viata...d c oare trebuie sa suferim atat ,pt a realiza ca noi suntem singurii care ne creem suferinte,d c nu vrem sa acceptam realitatea cruda de multe ori, d c nu vrem sa vedem oamenii asa cum sunt ei si nu cum dorim sa ni imaginam?
trist dar adevarat,mi-as fi dorit sa aflu raspunsul la aceste intrebari inainte sa sufar din cauza ignorantei mele....
re: inainte sa sufar
Dar, acum stiti
si nimica nu va poate determina sa repetati intamplarile trecutului.