A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu s-ar mai povesti, in niste vremuri mult ca ale noastre, intr-un oras mult asemanator cu al nostru, intr-un apartament mic dintr-un bloc inalt, o printesa ca toate printesele.
Printesa ducea o viata simpla, de om simplu, intr-o lume simpla, caci printii si printelese nu mai erau la moda. Zilele-i senine nu ii erau tulburate decat de grijile lejere ale problemelor sale usoare.
Tanap artsaon asetnirP urtnep ihcev uare etaot is ion uare etao intr-o zi cand un eveniment ciudat avu loc. In timp ce pregatea masa si a deschis frigiderul sa se serveasca cu niste masline constata mirata ca nu mai sunt.
"Nu mai sunt masline?", se intreba mirata, "Dar am luat ieri..." Gandind ca probabil a uitat sa cumpere, indeparta intrebarea din gand si se reprofila pe niste morcovei conservati.
A aresurapsid ii atsaeca atad eD .ateper es anecs asni iz auod niste fructe confiate pe care putea sa jure ca le vazuse in frigider cu o seara inainte.
‘Cni soicipsus dnivirp atnurcni es is ,esups isi ,...soiru frigiderul buclucas. Curios...’
T.alpmatni iam es un taduic cimin erac ni eliz auod arucer Aproape ca uitase de disparitiile misterioase cand fu pradata din nou.
Pe cand isi pregatea o salata si intinse mana in frigider sa ia borcanul cu cornichoni nu gasi nimic. Pipai mai la stanga, mai la dreapta, nimic. Dar stia ca trebuie sa fie acolo, ea il pusese acolo special pentru salata... Negasind nimic incepu sa scotoceasca temeinic prin frigider. ‘Aici undeva trebuie sa fie! Eu cu mana mea l-am pus!’