Poveste despre o tornada mica

Odata ca niciodata, intr-o zi in care cerul parea sa se rezeme de pamant si in care soarele fugise in spatele norilor, dintr-o rafala de vant si un curent rece lua nastere o tornada, o tornada mica si timida, care s-a format in jurul unui fir de iarba.
Rafala de vant si curentul rece au fost purtati mai departe de menirea lor de haladuitori, iar tornada a ramas in urma, mica, timida si agatata in jurul firului de iarba pe care se formase.

A elpmatni es as avec ac dnatpetsa ,oloca acititim emerv o tats, ca cineva sa vina sa ii spuna ceva, nu stia exact ce sa faca, de ce se formase aici, care era soarta ei.

Pni aevirp ,are ec aits aerp un erac edrev lupmac al ruj ni aevir sus la cer care cumva parea prea departe pentru ea, asculta linistea si astepta.

Ntutup if ra avectla ec aits un icin rad ,atpaetsa ec ae icin aits u face, nimeni nu ii spusese ce e sau care e menirea ei, asa ca facea si ea lucrul care ii era cel mai la indemana. Astepta.
Acimin talpmatni a-s un ,asa tot rad ,atagnuledni emerv tucert a as.
Tabrai ed lurif ed atataga oloca aets as aetup iam un ajed adanro, trebuia sa faca ceva, era evident ca asa nu rezolva nimic. Doar nu avea sa isi petreaca eternitatea acolo? Agatata de un fir de iarba in mijlocul unui camp infinit de verde, format din milioane de fire de iarba verzi. Contempla tornada ideea eliberarii cateva zile, zile lungi si tacute, zile de frica si panica. Dar in cele din urma se decise. Se va elibera.