Poveste despre pantalonii unui om mare

Au fost odata ca niciodata, caci daca nu ar fi fost nu s-ar mai povesti, intr-un sat mititel de pescari un baietel si mama lui. Baietelul era asemeni altor baietei de varsta lui, jucaus, curios, chitibusar, insa mai presus de toate era foarte iubit de mama lui. Cei doi locuiau intr-o coliba pe malul marii departe de celelalte sate din imprejurimi, astfel ca baiatul facea zilnic naveta pentru a ajunge la cea mai apropiata scoala.

Buaecalp ii ,iul ataiv ed timutlum are luleteia plimbarile lungi pe malul marii impreuna cu mama sa. Ii placeau bucatele gatite de aceasta cu dragoste in fiecare zi, ce mai incolo si incoace, era un baietel multumit caruia nu ii pasa nici de hainele vechi pe care le purta, nici de casa minuscula in care locuia, nici de drumurile lungi facute in fiecare zi.

Tacsaerc as upecni luleteiab rai ,ucert lupmi, devenind pe zi ce trecea un flacau destoinic si priceput. Acum, flacau fiind, baiatul mergea la o scoala si mai indepartata, facand in fiecare zi un drum si mai lung ca inainte. Odata cu varsta aparura si alte schimbari in flacaul nostru si incepu sa resimta neajunsurile vietii in satul mic de pescari. Plimbarile nu il mai interesau, mancarea mamei sale ii parea saracacioasa si in unele zile era suparat pe ea ca nu a fost in stare sa stranga mai multa avere, sa aiba si el un trai mai bun.

Atarapus not nu ep as amam al agirts luranat aesed Nimica nu ai fost in stare sa faci. Uite cum traim! Eu nu merit asa ceva! Cand voi fi mai inalt, ca oamenii de la munte, eu voi face lucruri mari, ai sa vezi, nu ca tine!