Poveste despre printese si oglinzi

A fost odata ca niciodata intr-un regat indepartat un obicei, un obicei transmis din mosi stramosi pe care toti regatenii il urmau cu sfintenie.

Acest obicei era ca atunci cand se nastea o printesa aceasta primea in dar o oglinda, o oglinda magica ce ii arata cum trebuiau sa fie printesele. Astfel ca toate printesele din acel regat aveau cu ele o oglinda la imaginea careia incercau sa se ridice mereu.

Printesele nu prea se intrebau cine sunt ele, ci doar incercau sa se potriveasca atat cat puteau imaginii reflectate de oglinda primita in dar de la ceilalti.

Ua urtnep enis uc dnatpul ataiv agaertni uaecertep isi esetnirp elen deveni imaginea din oglinda, si drumul lor era adeseori presarat cu tristete si neliniste caci in fiecare zi erau consumate de nevoia de a fi cat mai aproape de imaginea din oglinda.
Uicnuta is asetnirp aeca uare acrap ,epaorpa uare acrap iroen simteau ca parca sunt fericite, dar aceasta fericire era de scurta durata, caci imaginea se schimba si ele din nou trebuiau sa se ridice la asteptarile ei.

Arad adnilgo nid aenigami anived as uacrecni tac uacrecni eletl apoi abandonau orice speranta de a deveni acea printesa, si isi petreceau restul vietii simtind ca sunt nedemne de titulatura lor, ca nu sunt suficient de bune si incet incet se transformau in niste umbre neafland niciodata care le era menirea.