Poveste despre un lacat imperfect


A

fost odata ca niciodata,vremuri demult apuseun Cioplitorstele ce isi ducea traiul simplucinstit intr-o casuta micaverde situatamarginea unui catun de munte. Cioplitorul era peste poate de multumittraiul luiisi iubeapasiune lucrulse bucura de fiecare zi ce era data. Locuitor catunului il respectatuadmirau pentru talentul sau deosebit de a cioplistele,de fiecare data cand vedeau ce minunat puteauiasa din mainile-i batatoritese gandeau capoate exista pe lume talent mai minunat decat acela de a transforma bucati mici de piatraraze radioase de lumina.

Vestea despre talentul nemaivazut al Cioplitorului se raspandi ca un fulgertot tinutuldintr-o datatraiul sau linistit fu dat peste cap de o multime de oameni ce vroiauil admiresa cumpere lucrarilesa invete deelsa il adore.

Cioplitoruldesi un om modest din firese simtea binetoata aceasta mare de atentieera coplesit de bunatatea oamenilor care il admirau.desi uneori simtea ca obosesteavea prea mult bun simtle spunanututuror acelor oameni care veneau zinoapteel cerandu-i ba unaba altacautandu-i atentia mereu.

La inceput totul decurgea bine desi era prea multa agitatieCioplitorul abia mai putearespire.peste mult timp insaCioplitorul incepuse simta ca un exponatcaci toata lumea venease uiteeloch mari caun animalcusca.mai putea lucralinistecu inima impacatacaci toti dadeau sugest de cum ar trebuifie aia sau aianu e mai bine asa sau asauitand ca eiinceput il admirasera pentru munca luinu pentru sugestle altora. Acumamabilitatea oamenilor devenea uneori agresivaatunci cand elmai putea tine pasuleile gratifice nevoile de atentierecunoastere.

In curand Cioplitorul incepudeteste tot ceea ce il inconjuracasa pe care inainte o iubealucrul care inainte aducea decat momente de pacesatisfactieoamen care acum il sufocauchinuiau. Incepufaca planuri de evadareintr-o noapte cand prinse un moment de respirosari pe fereastrafugi de propria viatade viata invadata de toti acei oameni care il privau de frumusetea zilelor sale.timp ce alunecafrunzisul intunecat al padurisi promise ca nicioataviata luiatata cat mai era datanu va mai impartasi nimanui talentul saunu va mai permite nici unui ompatrundamiezul viet sale de Cioplitorstele.



Daca ti-a placut aceasta pagina recomand-o unui prieten:

Syndicate content