Poveste despre un lacat imperfect
fost odata ca niciodata,
vremuri demult apuse
un Cioplitor
stele ce isi ducea traiul simplu
cinstit intr-o casuta mica
verde situata
marginea unui catun de munte. Cioplitorul era peste poate de multumit
traiul lui
isi iubea
pasiune lucrul
se bucura de fiecare zi ce
era data. Locuitor
catunului il respectatu
admirau pentru talentul sau deosebit de a ciopli
stele,
de fiecare data cand vedeau ce minunat
puteau
iasa din mainile-i batatorite
se gandeau ca
poate exista pe lume talent mai minunat decat acela de a transforma bucati mici de piatra
raze radioase de lumina.
Vestea despre talentul nemaivazut al Cioplitorului se raspandi ca un fulger
tot tinutul
dintr-o data
traiul sau linistit fu dat peste cap de o multime de oameni ce vroiau
il admire
sa
cumpere lucrarile
sa invete de
el
sa il adore.
Cioplitorul
desi un om modest din fire
se simtea bine
toata aceasta mare de atentie
era coplesit de bunatatea oamenilor care il admirau.
desi uneori simtea ca oboseste
avea prea mult bun simt
le spuna
nu
tuturor acelor oameni care veneau zi
noapte
el cerandu-i ba una
ba alta
cautandu-i atentia mereu.
La inceput totul decurgea bine desi era prea multa agitatie
Cioplitorul abia mai putea
respire.
peste mult timp insa
Cioplitorul incepu
se simta ca un exponat
caci toata lumea venea
se uite
el
och
mari ca
un animal
cusca.
mai putea lucra
liniste
cu inima impacata
caci toti
dadeau sugest
de cum ar trebui
fie aia sau aia
nu e mai bine asa sau asa
uitand ca ei
inceput il admirasera pentru munca lui
nu pentru sugest
le altora. Acum
amabilitatea oamenilor devenea uneori agresiva
atunci cand el
mai putea tine pasul
ei
le gratifice nevoile de atentie
recunoastere.
In curand Cioplitorul incepu
deteste tot ceea ce il inconjura
casa pe care inainte o iubea
lucrul care inainte
aducea decat momente de pace
satisfactie
oamen
care acum il sufocau
chinuiau. Incepu
faca planuri de evadare
intr-o noapte cand prinse un moment de respiro
sari pe fereastra
fugi de propria viata
de viata invadata de toti acei oameni care il privau de frumusetea zilelor sale.
timp ce aluneca
frunzisul intunecat al padur
isi promise ca nicioata
viata lui
atata cat
mai era data
nu va mai impartasi nimanui talentul sau
nu va mai permite nici unui om
patrunda
miezul viet
sale de Cioplitor
stele.
- Add new comment
- 1491 reads

rss
email
twitter


Comentarii recente
1 hour 51 min ago
6 hours 32 min ago
22 hours 14 min ago
1 day 23 hours ago
1 day 23 hours ago
2 days 1 hour ago
2 days 7 hours ago
2 days 7 hours ago
2 days 10 hours ago
3 days 9 hours ago