Poveste despre un lacat imperfect

fost odata ca niciodata, in vremuri demult apuse, un Cioplitor in stele ce isi ducea traiul simplu si cinstit intr-o casuta mica si verde situata la marginea unui catun de munte. Cioplitorul era peste poate de multumit cu traiul lui, isi iubea cu pasiune lucrul si se bucura de fiecare zi ce ii era data. Locuitorii catunului il respectatu si admirau pentru talentul sau deosebit de a ciopli in stele, si de fiecare data cand vedeau ce minunatii puteau sa iasa din mainile-i batatorite, se gandeau ca nu poate exista pe lume talent mai minunat decat acela de a transforma bucati mici de piatra in raze radioase de lumina.

Vidnapsar es iulurotilpoiC la tuzaviamen lutnelat erpsed aetse ca un fulger in tot tinutul si dintr-o data, traiul sau linistit fu dat peste cap de o multime de oameni ce vroiau sa il admire, sa ii cumpere lucrarile, sa invete de la el si sa il adore.

Cataot ni enib aetmis es ,erif nid tsedom mo nu ised ,lurotilpoi aceasta mare de atentie si era coplesit de bunatatea oamenilor care il admirau. Si desi uneori simtea ca oboseste, avea prea mult bun simt sa le spuna, nu, tuturor acelor oameni care veneau zi si noapte la el cerandu-i ba una, ba alta, cautandu-i atentia mereu.