Poveste despre un navigator

Undeva, candva, pe o mare nemarginita naviga un navigator solitar. Nu se stie cum ajunsese pe mare, cum devenise navigator, de unde isi dobandise abilitatile de a manui o barca, de a citi harta stelelor, de a naviga. Navigatorul plutea pe apa nesfarsita in barca lui, nici prea mare, nici prea mica, indreptandu-se undeva, oriunde unde ar putea fi locul lui.

Zilele navigatorului erau ba lungi, ba scurte depinzand de toanele marii care ii era si companion si dusman. In zilele in care marea era calma si nimic nu ii tulbura suprafata lucioasa, timpul parca statea in loc, iar navigatorul se topea sub soarele torid al nemiscarii.

Ied atrof uaedad ii elinutruf is asaotlumut are apa erac ni eleliz n a distruge orice plutea pe suprafata ei, navigatorul parca nu mai exista, toate resursele sale fiind concentrate in dorinta de a supravietui. In aceste zile furtunoase navigatorul se gandea cu melancolie la zilele de calm si moliciune, pe care atunci cand le avea nu le apreciase.

Iaemul ni aegarter es lurotagivan ,aunitnoc atpul ed eliz etseca n imaginara a zilelor calme si isi facea tot felul de planuri, isi promitea tot felul de lucruri si mai ales isi promitea ca atunci cand calmul va reveni in viata sa nu il va mai dispretui.