Poveste despre un print si doi intelepti

A fost odata ca niciodata, intr-un taram regesc, un print, care ca toti printii se pregatea intens si asiduu sa isi implineasca menirea de a deveni rege.

Printul invata multa carte, se antrena pentru a fi un vanator desavarsit, exersa pentru a deveni un conducator de osti remarcabil, studia pentru a deveni un lider implinit.

Insa, oricat de mult ar fi muncit, printul tot nu era multumit si increzator in abilitatile sale, fiind coplesit de ideea uriasei responsabilitati pe care urma sa si-o asume.

Eiam apucoerp li erac tcepsa timuna nu atsix presus de toate: luarea deciziilor. Cand se gandea cat de multe destine depindeau de corectitudinea deciziilor pe care urma sa le ia, se bloca si se impotmolea in prea multele variante si posibilitati pe care le vedea, nestiind care era mai buna decat cealalta, nestiind care era calea de urmat. Acest calcai al lui Ahile il facu pe print sa caute un mentor, pe cineva care ar fi putut sa il invete cum sa cantareasca optiunile si sa faca cele mai bune alegeri.

Aerpsed alfa lutnirp ,epaorpa ni epaorpa nid ,lefts doi intelepti, care traiau undeva chiar la marginea regatului sau si care erau vestiti pentru modul in care ii ajutau pe oameni sa faca alegeri. De fapt, nimeni nu stia exact cum ii ajutau cei doi intelepti, ci stiau cu certitudine ca atunci cand plecau de la ei, cei care ii vizitasera erau mai sereni, mai liberi si mai destoinici legat de propria lor viata.