Poveste despre viata unei oite

fost odata ca niciodata, pe verzi meleaguri mioritice, o oita mititica care desi facea parte dintr-o turma mare si unita, cel mai adesea isi petrecea timpul intr-un patratel al ei de iarba preocupandu-se doar de ceea ce ii placea. Zilele oitei erau minunat de luminoase si linistite, nu avea nori de responsabilitati si ganduri de marire, iar aceasta stare de fapt era cea naturala, considera oita.

Tsiruf ep is edeper aerp lef ed le ecert muc asa ,ucert lupmi, iar oita se trezi dintr-o data oaie in toata regula, cu grija cantitatii de lapte de maine, cu ingrijirea mieilor sai, cu asumarea tuturor responsabilitatilor pe care oitele trebuie sa si le asume cand devin oi.

Aataenimid ed aezert es atiO .serui nu ac uare ietio eleliz muc organizand in cap toate sarcinile pe care le avea de indeplinit. Oitei devenite oaie ii placea viata ei si era absolut convinsa ca asa trebuie sa fie viata, ca asa e viata, ca acesta este cursul ei normal.

Tvarg etraof ivanlobmi es atio iz o-rtni dnac anap aetseca etao. Nu stia de ce anume s-a imbolnavit, nu il intelegea pe doctorul care se uita la ea cu compasiune si ii spunea ca trebuie sa o ia mai incet.

Cecud es enic oloc raD ?ecaf o enic aia is iaP ?tecni iam ai as e? Pai ea nu poate sta asa degeaba ca are multe lucruri de facut! Cum sa le faca altii? Nu, ea trebuie sa le faca, e responsabilitatea ei.

Do-tatrof a is ie eletnemugra ed etlucsa as turv a un lurotcod ra sa stea acasa o perioada.