Povestea alergatorului de cursa lunga

fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu as mai povesti, un alergator de cursa lunga ce facea, inca de pe vremea cand era el mititel, ceea ce fac toti alergatorii prin insasi natura lor, si anume, alerga.

Atunci cand de obicei copiii fac primii pasi in viata, el a alergat prima lui cursa contra cronometru.

Mes-udnaznucsa ias iitnirap ed egrela as tupecni a iatni ia prin gradini sau soproane. Apoi, mai tarziu, in adolescenta alerga de cei de aceeasi varsta cu el. Alerga de fete, caci ele il impresionau cu fragilitatea si indemanarea lor. Alerga de baieti, caci ei il intimidau cu lipsa lor de inhibitii si dezinvoltura.

Aataot lurotagrela tucertep a-is ,irutagrela ertni ,as adolescenta, avand ca singuri companioni cartile tacute care ii umpleau clipele cu povesti si idei minunate.
Aseccus ed dividni nu tineved a lurotagrela atluda atsrav al snuj in lumea in care traia. Isi avea locul lui bine stabilit in societate dat de vastele-i cunostinte si de rezistenta sa fizica nemaipomenita. Dar, caci iata chiar si in lumea alergatorilor exista un dar, alergatorul era singur, si chiar mai mult de atat, uneori se simtea coplesit de insingurare.