Povestea omului caruia lumea ii vorbea

fost odata ca niciodata, caci daca nu ar fi nu v-as mai povesti, un om caruia lumea ii vorbea, insa pe care semenii lui nu prea il intelegeau. Cand omul iesea din casa tot ceea ce se gasea in jur ii spunea ceva. Pasarile ii ciripeau despre zilele lor incarcate, vantul ii aducea vesti de peste mari si tari, lumina ii bucura privirea pictandu-i cele mai minunate tablouri pe cladiri, pe strazi, pe cer.

Furtson lumo urtnep are acititim iul asac nid arafa eirotalac eracei o splendoare. Pentru el oamenii care mergeau pe strada spuneau o poveste.

His etaot ep aedev el le ,rol aerivirp ,rol lusrem ,rol elenia toate ii vorbeau. Tufisurile murdare de la marginea trotuarului erau frumoase pentru el si lui ele ii spuneau ceva.
Puaednirp is etsevop ed ejanosrep ni uamrofsnart es ele le urtne viata. Pentru omul nostru lumea era plina, era vie, era mereu fascinanta si mereu atragatoare. Mereu ii arata ceva minunat, mereu ii spunea povesti care il miscau.

Atot dnac is cim are dnac esesuf asa ,aits es dnac ed lumo esesuf as ceea ce il inconjura era un mister si o comoara, asa fusese in adolescenta cand sinele a devenit principala lui sursa de mirare, asa fusese si in prima tinerete, cand pentru prima oara a trebuit sa vorbeasca si cu altii decat cu lumea inconjuratoare.
Oitot ac ,le ac tnus ias iinemes itot ac ,supuserp a ,tuzerc a lum vad ce vede el, ca toti aud ce aude el, ca toti inteleg ceea ce intelege el, asa ca el si-a spus ca este un om ca toti oamenii.
Nitlaliec itot ac tnus un iinemao ,elfa as aeva muc apud ,ac iamu.