povesti si psihoterapie

A fost odata ca niciodata un pui de mic si fragil de randunica care privea cu spaima la lumea colorata si zgomotoasa din jurul cuibului sau. Statea ascuns in cuib unde incerca sa nu faca zgomot si de unde nu iesea aproape niciodata. De altfel, din teama de lumea din jur invatase foarte tarziu sa zboare si aceasta doar la insistentele parintilor lui. Pe langa lumea amenintatoare din jurul sau mai era terifiat si de legendele despre Marea Calatorie.

A fost odata ca niciodata o barca. O barca foarte frumoasa la care stapanul ei muncise ani de zile cu multa atentie si cu multa dragoste.

Fusese construita undeva intr-un sat umil de pescari, unde constructorul barcii avea o locuinta de vacanta. Desi nu era foarte mare era insa deosebita, barca noastra arata ca o corabie in miniatura, cu decoratiuni bogate, cu o linie foarte eleganta.

motto: construieste ceea ce cauti
(din folclorul purcelusilor)

Au fost odata ca niciodata trei purcelusi foarte fericiti ca au avut sansa rara de a se intalni intrucat pareau facuti unii pentru ceilalti. Aveau o relatie excelenta si erau indragostiti pana peste cap unii de ceilalti. Pentru ca le era clar ca iubirea lor va dainui si isi vor petrece restul zilelor impreuna s-au hotarat, in buna traditie a purcelusilor sa isi contruiasca o casa mare si frumoasa. Asa ca n-au mai stat mult pe ganduri si s-au apucat sa stranga materiale de constructie.

Se spune ca intr-un varf de munte indepartat traiau niste vanatori foarte tineri, prieteni intre ei.

Locuiau in niste tinuturi foarte ostile, in care nu puteau face altceva nimic decat sa vaneze. Viata era dificila, supravietuiau cu greu, traind izolati si mutandu-se de colo-colo in cautarea vanatului.

(dupa o poveste indiana)

Se spune ca intr-o regiune indepartata din subcontinentul indian, cam pe vremea anotimpului ploios un pui de elefant s-a trezit intr-o buna dimineata singur.

A fost odata ca niciodata o turma de zebre, obisnuite, ca toate zebrele. Zebrele sunt calutii aceia in pijamale, simpatici si pasnici. Zebrele cele pasnice au un singur moment in viata lor de zebre in care devin incredibil de agresive, parca le loveste amokul, anume acel moment in care se naste o zebra alba. Uneori naturii ii place sa glumeasca si apar pe lume pui albinosi de zebra, complet albi, fara pijamalele obisnuite. Nu se intampla foarte des, dar se intampla.

A fost odata ca niciodata o tara indepartata unde regele era foarte preocupat de bunul mers al regatului sau. In fiecare saptamana isi convoca toti colaboratorii si le cerea explicatii despre lucrurile care nu mergeau bine in regatul sau. Lucrurile mergeau arareori cum si-ar fi dorit regele insa explicatiile pe care le primea erau intotdeauna foarte bune. La aceste intalniri (sau "sedinte", cum le-am spune noi in zilele noastre) participa intotdeauna si piticul obraznic care avea rolul de bufon al regelui.

A fost odata ca niciodata o tara indepartata unde regele avea o singura fiica la care tinea foarte mult. Pentru ca era singura sa fiica regele avea ganduri mari cu printesa care trebuia sa ii mosteneasca tronul.

Insa intr-o buna zi, fara un motiv stiut printesa s-a imbolnavit de tristete. O tristete atat de profunda incat printesa nu mai vorbea nimic cu nimeni, nici macar cu tatal ei, regele.

A fost odata ca niciodata un parior la cursele de cai. Pariurile si caii erau singura sa bucurie in viata si dealtfel si singurul lucru la care se pricepea. Odata cu trecerea anilor invatase cam tot ceea ce se putea sti despre cai si cursele de cai insa Marele Castig se lasa asteptat in continuare. Cu toate acestea stia ca este doar o problema de timp pana cand ceva miraculos se va intampla. Simtea ca miracolul pluteste in aer.

(dupa o poveste daco-romana)

Se spune ca intr-o tara indepartata exista o cetate nu prea mare in care oamenii traiau multumiti cu viata si traditiile lor. Intre altele erau multumiti si de regele lor, autoritar, crud si capricios dar foarte activ si preocupat de problemele cetatii.