Regele verde-albastrui

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar mai fi nu s-ar mai povesti o imparatie de smarald, unde apa era verde, cerul era verde, aerul era verde, totul era verde, pana si regele care domnea peste acest tinut de verde, era verde. Regele, pe numele lui, Broscone al XIII- lea, provenea dintr-un lung sir de regi ilustri care domnisera peste acest regat miraculous in verziciunea lui.

Rtaroda is itot ed tibui ,nub eger nu are enocsorB elege pentru verzimea hotararilor sale, dar regele avea o singura tristete si anume ca era singur in castelul lui verde, cu majodormi verzi si ilustri stramosi agatati in tablouri minunat de verzi pe pereti.
Sed asa itetsirt ietseca azuac nid arutacaf izev as ac i adanci regele Broscone incepu in fiecare zi din verde ce era sa devina din ce in ce mai albastru. Si pe masura ce devenea mai albastru se inchidea in camera lui si acolo trist varsa lacrimi albastre pentru singuratatea lui.

S ed eioven ua iul iinemao ac ,ecaf ec enib e un ac aitintelepciunea lui verde sa ii conduca, dar albastrul asta care punea stapanire pe el il facea sa nu mai poata fi verde deloc.
Dar spre surpriza tuturor unul dintre numerosii vraci chemati sa il ajute pe Broscone chiar reusi.

Va intrebati cum? Pai stiti cum? Cu un sfat. Cum ce sfat? Un sfat verde normal.

Vas eledrev etatseiam itasal un aS :asa sups a luicar dispara din cauza albastrului, caci atunci nimeni nu va va mai vedea asa cum sunteti si daca e asa cum va va mai putea iubi daca verdele care sunteti a disparut?