Ruza Buburuza si Albinuta Nuta

Buburuza, Ruza si albinuta Nuta se cunosteau de mici copile si prietenia lor le fusese alaturi prin multe si grele, prin numeroase si frumoase intamplari.

Dar iata cum e viata ca intr-o zi in lumea luminoasa a celor doua prietene un nor greu de ploaie aparu si le facu sa nu isi mai vorbeasca sub nici un chip si forma.

La-el emuna ec iulavzed metup un as agilbo en ieitercsid elige facut pe Ruza buburuza si Nuta albinuta, sa sfarseasca o asemenea prietenie frumoasa, dar ce va putem spune este ca nu era nici pe viata, nici pe moarte, nu era nici definitiva si irevocabila, era doar sa fie o mititica tragedie.

Del tlum iam erac atrec acim atsaeca ,aineteirp e muc atai ra ranise orgoliul decat altceva, lasa in urma despartirii un dor fara margini intre cele doua prietene. De cate ori nu dorise buburuza Ruza sa ii povesteasca ceva prietenei sale, si de cate ori albinuta Nuta nu se oprise in fata casei amicei sale, dar uite ca mandria invingea de fiecare data, pana cand intr-o zi, buburuza Ruza se imbolnavi tare si vestea sa raspandi in tinut ca Ruza buburuza a fost rapusa la pat.
Cadav as eralfus o-rtni iazab atunibla atuN ,azuR erpsed izua dna ce se intampla, si o data ajunsa la casuta se ocupa ca o albinuta de tot ce era nevoie. Hrani copii, curata casa, facu tot ce putea face pentru a isi ajuta prietena sa se faca bine repede in liniste si pace.