Am 17 ani si sunt in clasa a XI-a la mate-info. Am o dilema foarte mare, cea a facultatii la care sa merg. Deci, sa clarific.
Imi place foarte mult psihologia. O studiez aproape zi de zi, ca un hobby, sunt extrem de pasionata de domeniu, citesc psihologie in loc sa invat pentru scoala...Mi-am dorit din tot sufletul colectia lui Sigmund Freud si acum o am. Abia astept sa ma apuc de ea. Chiar simt ca am o chemare spre asta si ar fi un vis sa studiez la o facultate de psihologie.
-ataca muschii din corp, distrugandu-i;
-se mosteneste ereditar;
-afecteaza doar baietii;
-la 7 ani apar primele semne;
-la 12 ani se ajunge in scaunul cu rotile;
-decesul survine la 30 ani, ca urmare a complicatiilor respiratorii sau a insuficientei cardiace;
-nu exista leac (pana in prezent).
La 38 de ani,cand majoritatea femeilor au o situatie ,eu simt ca umblu pe nisipuri miscatoare.Si de vina sunt tot eu.
Dezbaterea problemei din titlu m-ar ajuta in elucidarea unui mister - pentru mine.
Dupa o copilarie zbuciumata- certuri intre parinti, scandaluri, etc, iar eu stalpul de sustinere in fiecare "iesire" m-a adus in faza in care urasc certurile, injuriile, altercatiile de orice fel, drept urmare,pare-se, in viata persoanala, in relatiile mele lucrurile nu au mers tocmai bine, chiar deloc, fiind profund dezamagita - deja pentru a III a oara.
la mine imi zic ca nu au timp ba ca sa ii intreb pe profesori ,etc.
Refuza jocuri noi (ex:cu animatori sau in parcuri de distractii) in ideea ca o sa greseasca, ca ea nu stie...sau de ce o oblig sa faca ce nu vrea. Cu toate ca dupa ce vorbesc foarte mult cu ea, accepta acel "nou" si imi spune apoi: "Mami ai avut dreptate, e distractiv".
Este f gelos si ma jigneste in fiecare zi,m-a si lovit.
Sunt casatorita de aproape 10 ani.Sotul meu a fost gelos de la inceput , chiar foarte gelos dar am pus-o pe seama dragostei pe care mi-o purta.A fost foarte greu la inceput , in timp am incercat sa elimin orice motiv de gelozie, nu ieseam aproape nicinde, ma feream de sa ma preajma ( chiar si la servici) barbati.M-am ingrasat foarte mult , dupa cativa ani buni am realizat ca ma ingrasasem considerand ca daca nu voi mai arata bine nu va mai avea motive de gelozie.
Sunt complexata de marimea sanilor mei. Pana acum nu am avut aceasta problema , dar pe zi ce trece sunt tot mai frustrata din aceasta cauza. Nu sunt de acord cu operatiile si de aceea nu am de gand sa apelez la aceasta masura dar totusi as vrea un ajutor, un sfat pentru a depasi aceasta etapa deoarece incepe sa mi afecteze si relatia cu prietenul meu.
Multumesc.