Sunt in relatia cu iubitul meu de 2 ani. Cand ne-am cunoscut, eram amandoi casatoriti (el are copii, eu nu), eu m-am despartit acum 1 an de sotul meu, el inca nu.

buna!as vrea s va rog sa imi dati un sfat. Am avut un prieten cu care am fost impreuna aproape 3 ani. In ultimul timp simteam k nu mai merge relatia noastra.intre timp am gasit pe altcineva, un baiat care mi se parea ca se comporta mult mai bine cu mine. I-am spus acelui baiat sa nu isi faca sperante in privinta mea, pt ca am prieten, dar a insistat si m-am indragostit de el.

a fost ca si cum a aprins o flacare in mine,care aproape se stingea.prin urmare m-am hotarat sa ma despart de prietenul meu.m-am despartit de el si m-am cuplat cu baiatul acela,george.sentimentele mele fata de george sunt adevarate,dar sunt dezamagita de el pt ca nu e chiar asa cum mi-am imaginat.vreau sa va spun ca fostul a plecat din tara,si imi e foarte dor de el.uneori ma gandesc k ar fi fost mai bine sa nu ma despart de el.cu george sunt impreuna de o luna,dar inca ma mai gandesc la fostu.
uneori ma gandesc sa il parasesc pe george,dar nu stiu cum sa ii spun,pt ca nu vreau s il fac sa sufere.
vreau sa mentionez ca fostu a fost prima mea dragoste.
va rog s ma ajutati!sunt foarte confuza.....

Din cate inteleg din mesajul tau, motivul pentru care te-ai despartit de fostul prieten este ca realtia voastra nu mai mergea foarte bine. De obicei, cand intr-o relatie sunt probleme, partenerii discuta si incearca sa le rezolve. Daca nici asta nu merge, atunci sunt puse in balanta dificultatile si lucrurile pentru care ai vrea sa ramai cu el.

Ce ai facut tu a fost, de fapt, ca ai pus in balanta ceea ce-ti doreai sa primesti din vechea relatie, cu ceea ce-ti oferea George. Pentru ca a aprins acea flacara in tine, ai crezut ca, pe langa ce iti arata el la inceput, vei descoperi calitati cel putin la fel de frumoase.

Decizia de a renunta la vechea relatie a fost bazata pe faptul ca in 3 ani ai avut timp sa descoepri si defectele fostului prieten si ai fugit de acestea. Totusi, toti avem defecte. Acum, cand incepi sa descoperi si defectele lui George, iti par mai mari decat ale fostului prieten.

Ce poti face acum?

Sa fii sincera cu tine: esti in relatie cu George. Poti ramane cu el desi incepi sa-i descoperi defectele, sau acestea sunt prea mari si te deranjeaza prea mult pentru a continua relatia?

Apoi fii sincera si cu el: explica-i ce te deranjeaza la el, poate este dispus sa faca unele compromisuri pentru tine. Poate iti va cere si el sa faci unele mici schimbari, este normal.

Daca totusi decizi ca nu mai poti ramane cu el si iti doresti sa reiei vechea relatie, incearca sa discuti cu fostul prieten. Explica-i ce te-a nemultumit atat de mult incat sa te desparti de el si care sunt motivele pentru care vrei sa reiei relatia.

Nu uita: incearca sa nu mai intrerupi sau sa incepi relatii facand comparatii intre actualul prieten si alti baieti. Se pare ca tocmai asta te-a adus aici.

Oana Soroaga
psiholog clinician, master in psihoterapie analitica

Alte raspunsuri date de Oana Soroaga

nu stiu sigur daca exista sau daca da rezultate, dar m-am hotarat sa cer acest gen de consiliere dupa ce am realizat ca nu ma descurc pe cont propriu..
m-am indragostit de o colega de la birou si nu stiu cum sa ii atrag atentia sau sa o apropii de mine..nu stiu nici macar daca ma place sau dimpotriva si nici nu am cum sa aflu lucrul asta.....tot ce stiu e ca imi doresc o relatie cu ea mai mult decat orice..ce ma sfatuiti sa fac?
mentionez ca eu sunt fata, si suntem lesbiene amandoua

sunt interesat sa aflu mai multe despre consilierea in vederea orientarii profesionale.
mi-am incheiat studiile, iar acestea imi permit sa activez intr-o gama relativ variata de specialitati. pana in prezent am schimbat mai multe locuri de munca insa, in pofida entuziasmului de la inceput, pana la urma se intampla sa imi pierd motivatia.
este cazul sa apelez la un consilier pe probleme de orientare profesionala sau asta se face doar la inceputul activitatii profesionale?

va multumesc

nu stiu dak sunt unde trebuie dar am nevoie de niste pareri... poate e copilaros dar nu stiu ce sa fac...

este vorba despre o fata de 14 ani... de prin ianuarie, dupa niste "certuri" cu colegii de clasa in urma carora a fost cv timp foarte suparata... a inceput sa se izoleze...(nu e emo)

Am un nepotel de sase anisori,singur la parinti,care are o problema in a se relationa cu ceilalti copii de la blocul unde locuieste. Acestia sunt rautaciosi si nu joaca corect nici un joc. Baiatul se consuma foarte mult,deoarece sora mea l-a invatat sa fie o persoana corecta si cu bun simt fata de ceilalti.

Sunt in urma unui divort dureros si practic sunt cazut in depresie. Nu mai pot face nimic. Nu mai vad nicio iesire. Ce as putea face?

Am un baiat de aproape 13 ani. Pana acum un an am avut mici probleme cu scoala, dar a inceput sa minta, sa ascunda, sa nu-si invete deloc,sa nu-si faca lectiile, sa nu-l intereseze absolut nimic. Nu pot sa-l recompensez cu nimic pt ca nu-si doreste nimic, nu pot sa-l pedepsesc, pt ca nu-l atinge nimic. Mai multe prietene m-au sfatuit sa merg la psiholog cu el...
Va multumesc

Buna seara am si eu o intrebare cam de vreo douasaptamini imi vad moartea deci nu stiu cum s va explic dar am inceput sa vad prin toata casa numai lucruri rele nu stiu despre ce este vorba deci ma simt ca tot ce fac parca termin mai repede ca de obicei ex. incep sa matur si nici nu stiu cum am terminat de repede numi dau seama ce mi se intimpla poate vi separe o prostie ce va spun dar este adevarat va rog din suflet sami dati un sfat va multumesc mult si astept un raspuns

Am niste emotii teribile de fiecare data cand trebuie sa vorbesc in public. Ceva asemanator cu atacurile de panica. Tremur, nu mai gandesc limpede, coerent si sunt pierdut. Sunt disperat. As dori sa stiu daca exista vreun tratament. Multumesc!

Multa lume sufera de aceasta problema, glosofobia fiind considerata cea mai intalnita fobie.
Intre anumite limite, este normal sa fim interesati de ceea ce vor crede despre noi ascultatorii, de modul in care vom fi judecati de catre public. Totusi, daca aceasta se transforma in disconfort fizic, ameteala, anxietate sau chiar atac de panica inaintea si in timpul discursului public, este necesar sa intervenim pentru a diminua aceasta problema.

Primul lucru pe care il puteti face este sa va pregatiti pentru momentul discursului. Incercati sa va imaginati cum veti iesi in fata publicului, cum va veti simti stiind ca sunteti privit si cum veti reusi sa va prezentati lucrarea. Puteti oricand sa va anuntati publicul de emotiile avute "Va rog sa ma scuzati, insa sunt foarte emotionat". Ceilalti va vor intelege, vor fi de partea dumneavoastra si va vor sustine pentru a va prezenta lucrarea cu succes.

Amintiti-va ca sunteti acolo pentru ca aveti ceva de spus, ceva important si ca cei care va privesc vor numai sa afle ceea ce aveti de transmis. Daca au fost anuntati de emotiile prezentatorului, vor incerca sa treaca dincolo de tremorul acestuia si sa fie atenti la materialul prezentat.

Este deasemenea important sa nu fugiti de prezentarile in public, pentru ca numai trecand prin ele veti reusi, cu timpul, sa va stapaniti emotiile.

Daca toate acestea nu au nici un rezultat, incercati sa cereti ajutorul unui psiholog/psihoterapeut din orasul dvs. Puteti participa la sedinte individuale, in grup (alaturi de persoane care sufera de aceeasi problema) sau la cursuri si traininguri de dezvoltare personala. Variantele de tratament exista si sunt multiple.

Va urez succes!