forum psihologie

Vad ca in mod constat lumea lauda pe aici NLP-ul si il compara cu psihoterapia. Oare doar mie mi se pare evident ca "teoriile" NLP-istice sunt un fel de manele psihoterapeutice? Un fel de "am valoare, am valoare, teorii ca mine nimeni nu are" in varianta terapeutica?

Asa-zisii "experti" in NLP sunt persoane care au participat la cateva workshopuri (6? 10?) si astfel au deprins abilitatea de a diagnostica si trata probleme?? Oameni care si-au abandonat ocupatiile lor initiale de contabili sau casnice sau potcovari si au devenit experti in psihopatologie?

Dupa mai bine de un an in care nu am gasit raspuns la aceasta intrebare, valabila in cazul meu daca inlocuiesc ameteala cu acufene (stiti, acele zgomote de diferite feluri pe care te juri ca le auzi, desi cei din jurul tau se bucura de liniste), am ajuns la concluzia ca daca nu te ajuti singur, nimeni nu prea te ajuta.

Experientele mele m au facut sa cred ca nu exista vindecare pentru tulburarile psihice.

Exista ameliorari, da, la ele poti ajunge foarte usor, poti avea zile in care totul este atat de frumos incat te intrebi, o sa dureze?

Voi fi eu acelasi eu si maine? Si de ce consider ca am mai multe "eu-ri".

Evident ca exista mai multe euri, esti mai multe persoane in una.

-Unul esti atunci cand esti cufundat in axietate, si in obsesii absurde
-Unul esti cand esti deprimat
-Si restul

Acum ca am clarificat logica din spatele "eurilor", o sa zic ce am de zis.

Mi-am pierdut speranta ca psihologia/ psihiatria poate vindeca, daca stau sa ma gandesc mai bine sunt destul de sigur ca nici nu pretinde asta.

Studii istorice, psiho-sociologice şi antropologice precum şi trecutul recent ne supun continuu atenţiei cazurile şi momentele în care societatea românească a optat pentru segregare şi holocaust (jert

e bine sa ne lasam dusi de val chiar daca am rani niste persoane nevinovate si pe care ii iubim.asta inseamna sa fi egoist.

Buna.

As dori sa atig 2 subiecte / sa deschid 2 teme de discutie / sa aflu si alte pareri.

Primul este legat de vulnerabilitate, iar cel de-al doilea de asteptarile pe care noi le avem de la oameni si invers.

Legat de primul, ma gandeam de unde vine sentimentul de vulnerabilitate ; credinta ca nu cineva te-a ranit atat de mult incat nu mai poti fi la fel de deschis in viitoarele relatii. Si nu vb aici numai de cele amoroase, ci de orice tip de relatii: de amicitie, familiala, etc.

Una dintre calitatile unui bun psiholog/psihoterapeut este(is a must) empatia.Cum se procedeaza cu aceia care nu au,nu mai au,sau nu au avut niciodata aceasta calitate?

nu mai detaliez,astept raspunsuri...

Cu cateva zile in urma am avut o discutie cu tatal meu,in care i-am facut niste reprosuri,insa fara a fi lipsita de bun simt.Si mi-a spus suierat,printre dinti:"Sa dea Dumnezeu praf si pulbere sa se a