criza

Cred ca sufar de o criza de identitate. Niciodata nu am simtit clar cine sunt, ce vreau, de ce sunt diferit de ceilalti insa acum, la aproape 30 de ani simt ca ceea ce mi se intampla este chiar o criza de identitate. Este ca si cum amintirile mele ar apartine altcuiva, ca si cum altcineva se imbraca in locul meu sau se plimba pe strada. Nu stiu ce vreau, nu imi fac planuri, nu imi doresc nimic. Se poate iesi dintr-o criza de identitate? Ce sfaturi imi dati?

Sotul meu ,dupa o lunga perioada de tacere si-a spus oful si anume ca este nefericit.Multe reprosuri s-au referit la viata anterioara(avem 25 de ani de casnicie)si prea putine la ora actuala.Ca sa nu lungesc povestea,el spune ca nu simte nici o emotie la nici un gest de apropiere din partea mea.

?Ok. Asta o sa sune super ciudat. Probabil ca tot ceea ce voi scrie eu aici, sunt doar inchipuiri, doar fantasme, dar cel putin SUNT. A avut cineva vreodata senzatia ca tot ceea ce a cladit in viata, in jururl sau, in sine, s-a daramat total si ca au ramas doar particule microscopice ce plutesc in spatiul cretinitatii absolute? Daca da, atunci poate mai am o speranta. Si abia acum incep.