☕ Bună dimineața!

După cum vedeți în calendar, azi lumea sărbătorește felurite chestii, de la colecțiile de cărți de joc, frunțile mari și până la muștar. Mă rog, eu nu prea îl sărbătoresc, mai mult îl mănânc. Suntem diferiți și avem preocupări și sărbători diferite.

Ceea ce înseamnă că ne fac plăcere lucruri diferite. În afară de cazurile când nu ne mai face nimic plăcere, atunci când vorbim de anhedonie. Una din formele des întâlnite este anhedonia socială, adică lipsa plăcerii rezultate din interacțiunile sociale.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Anhedonie socială

Anhedonia socială reprezintă incapacitatea sau capacitatea redusă de a resimți plăcere din interacțiunile sociale și din apropierea de alte persoane. Persoana afectată nu mai găsește satisfacție în activități care implică relaționare, conversații, întâlniri cu prietenii, activități de grup, și tinde să se retragă din viața socială, nu neapărat din anxietate sau frică, ci pentru că aceste interacțiuni pur și simplu nu îi mai oferă recompensă emoțională.

🕰️ Termenul "anhedonie" a fost introdus în 1896 de psihiatrul francez Théodule-Armand Ribot, pentru a descrie pierderea capacității de a simți plăcere, ca pandant al analgeziei (pierderea capacității de a simți durere).

Distincția dintre anhedonia "fizică" (legată de plăceri senzoriale precum mâncarea) și anhedonia "socială" a fost dezvoltată ulterior, în special prin lucrările lui Loren și Jean Chapman din anii 1970-1980, care au creat scale de măsurare (precum Revised Social Anhedonia Scale) folosite intens în cercetarea schizofreniei.

Anhedonia socială nu este ea însăși un diagnostic separat, ci este considerată un simptom negativ întâlnit frecvent în schizofrenie, în tulburările din spectrul schizotipal, în depresie și este studiată și ca posibil marker de vulnerabilitate (trăsătură care poate preceda debutul unei tulburări psihotice).

🚫 Anhedonia socială nu este același lucru cu anxietatea socială, care presupune frică de evaluare negativă și evitare motivată de teamă, nu de lipsă de dorință, nu este introversie, care este pur și simplu o preferință temperamentală pentru stimulare socială redusă fără pierderea capacității de a resimți plăcere, nu este timiditate, care implică disconfort și inhibiție dar nu neapărat lipsă de plăcere din contactul social, nu este singurătate, care este o stare subiectivă de suferință legată de izolare, nu neapărat de incapacitate de a simți plăcere, și nu este un diagnostic de sine stătător, ci un simptom sau o trăsătură care apare în cadrul altor afecțiuni.

Concepte înrudite sau frecvent confundate

• Anxietate socială – frică de evaluare negativă

• Introversie – preferință temperamentală, nu deficit

• Alexitimie – dificultate de a identifica emoțiile

• Simptome negative (schizofrenie) – reducerea generală a afectului

• Izolare socială – comportament, nu trăire internă

• Retragere depresivă – pierdere generală a interesului

⚙️ În mediul clinic, termenul este folosit de specialiști (psihiatri, psihologi clinicieni) mai ales în evaluarea simptomelor negative din schizofrenie și din tulburările din spectrul psihotic, precum și ca parte a bateriilor de testare a riscului pentru psihoză.

În limbaj popular, termenul este mult mai rar folosit corect — deseori oamenii confundă anhedonia socială cu simpla preferință de a fi singur sau cu introversia, fără să sesizeze componenta de pierdere reală a capacității de plăcere.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Bărbații experimentează mai multe gânduri private pozitive de supunere sexuală decât femeile, arată studiul (psypost.org) 🇬🇧

2. Ameliorarea rapidă a gândurilor suicidare de către ketamina poate fi legată de o creștere a cortizolului de dimineață (psypost.org) 🇬🇧

3. Bărbații care își doresc putere socială sunt mai predispuși să susțină norme stricte de frumusețe pentru femei (psypost.org) 🇬🇧

4. Oamenii preferă psihoterapeuții cu fețe atractive (psypost.org) 🇬🇧

5. Coloanele sonore ale filmelor horror pot face ca zâmbetele prietenoase să pară stranii și amenințătoare (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Ce se mai sărbătorește astăzi în lume?

Păi Ziua Internațională a Șahului, Ziua Camioanelor Urâte în SUA, Ziua Explorării Spațiului și una mai ciudată, Ziua Internațională a Săriturilor.

Fix așa, sărim în sus și gata. Eventual ne facem o poză cu apexul săriturii, deși e mai greu fără un aparat bun.

Disclaimer: Eu pe asta ultima cu săritul n-o sărbătoresc, că de la o vârstă încolo parcă vrei să îți protejezi genunchii.

Acum 252 de ani un tinerel neamț de 24 de ani publica o cărticică subțire pe care a scris-o în doar patru săptămâni (unii zic că șase). Puține oricum în ambele variante. Nu era prima lui carte, mai publicase anterior două, fără prea mare succes.

Cărticica, un roman scris la persoana întâi pe repede-înainte a devenit imediat o senzație literară în toată Europa, propagându-se ca un incendiu care a fost numit “febra Werther” (Werther-Fieber), după numele protagonistului suferind de dragoste.

Tinerii cititori imitau stilul vestimentar al eroului, îi imitau expresiile și se sinucideau pe capete. Era ca și cum tânărul autor își vărsase tot veninul, toată dezamăgirea romantică dintr-o relație care n-a mers scriind scurtul roman. Autoterapia lui a funcționat, autorul a supraviețuit, nu însă și mulți dintre cititorii lui.

Tânărul autor, pe numele lui Johann Wolfgang von Goethe a trăit apoi mult și bine și a mai scris multe altele. Personajul lui, Werther, a supraviețuit și el, nu doar în roman, ci și în manualele de psihologie, sociologie, psihiatrie și suicidologie de peste 200 de ani, sub numele de “Efectul Werther”, sau “contagiune suicidară”.

Istoricii încă dezbat numărul morților în urma publicării romanului. E unul din cazurile fericite în care istoricii pot contesta numărul morților fără să comită o ilegalitate, nu toți istoricii au luxul ăsta. 😅

Sigur, n-o să știm niciodată exact câți tinerei și-or fi găsit sfârșitul otrăviți de romanul subțirel al lui Goethe, dar în orice caz numele de “Efectul Werther” a prins.

Așa că fix despre asta discutăm și noi astăzi, despre Efectul Werther. Numărul de morți, chiar dacă în cazul nostru perfect legal de dezbătut, e total neinteresant. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Efectul Werther (Contagiune suicidară)

Influența nu este una automată și nu apare la toate persoanele expuse, ci depinde de factori precum vulnerabilitatea individuală, relația cu persoana care a murit, identificarea cu aceasta, contextul emoțional și modul în care evenimentul este prezentat.

Fenomenul se bazează pe mecanisme precum imitarea, identificarea psihologică, reducerea inhibițiilor față de suicid și percepția că suicidul este o soluție posibilă pentru o suferință intensă.

🕰️ Context și istorie

Ideea de contagiune suicidară are o istorie lungă în psihologie și sociologie. Unul dintre primele exemple cunoscute este legat de romanul Suferințele tânărului Werther (Die Leiden des jungen Werthers) publicat de Johann Wolfgang von Goethe în 1774. După succesul enorm al romanului, a urmat un val de sinucideri imitând personajul principal, fenomen care a dus ulterior la apariția termenului de efect Werther.

Conceptul modern de contagiune suicidară a fost dezvoltat prin cercetări în suicidologie, psihologie socială și sănătate publică. Studiile au arătat că anumite forme de prezentare publică a suicidului, în special relatările senzaționaliste sau romantizarea persoanei decedate, pot crește riscul de imitare, în timp ce prezentările responsabile și mesajele despre ajutor și recuperare pot avea efect protector.

Contagiunea suicidară nu este un diagnostic psihiatric și nu apare în manuale de clasificare precum DSM sau ICD. Este considerată un fenomen psihosocial relevant pentru prevenția suicidului.

🚫 Ce NU este contagiunea suicidară

Contagiunea suicidară nu înseamnă că simplul fapt de a auzi despre un suicid determină automat o persoană să dezvolte comportamente suicidare, nu este o boală mintală, nu este o formă de “influențare inevitabilă” și nu explică singură apariția suicidului. Suicidul este un fenomen complex, influențat de numeroși factori biologici, psihologici și sociali.

Exemple de lucruri care NU reprezintă contagiune suicidară:

• o reacție de tristețe după pierderea unei persoane prin suicid

• o conversație despre sănătatea mintală sau prevenția suicidului

• exprimarea unei perioade dificile fără intenție suicidară

• faptul că o persoană este afectată emoțional de o știre tragică

Concepte asociate sau confundate

• Efect Papageno — protecție prin mesaje de speranță

• Idei suicidare — gânduri despre propria moarte

• Factor de risc — element care crește vulnerabilitatea

• Comportament suicidar — acțiuni legate de suicid

• Prevenția suicidului — strategii pentru reducerea riscului

⚙️ Termenul de contagiune suicidară este folosit în psihologia clinică, psihiatrie, sociologie, suicidologie și sănătatea publică pentru a descrie modul în care comportamentele suicidare pot influența anumite grupuri sau comunități.

Este utilizat mai ales în analiza efectelor mass-media, în intervențiile după un suicid într-o comunitate și în dezvoltarea strategiilor de prevenție.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Metoda științifică: Singura abilitate care ne-ar putea ajuta să scăpăm de dezinformare, polarizare și propriile noastre prejudecăți cognitive (gilmorehealth.com) 🇬🇧

2. Un nou studiu dezvăluie cum anxietatea socială modifică judecățile vizuale ale străinilor care merg pe jos (psypost.org) 🇬🇧

3. Scanările cerebrale dezvăluie cum reacția unui adolescent la pierdere leagă impulsivitatea de gândurile suicidare (psypost.org) 🇬🇧

4. Redu numărul de alegeri pe care le faci în fiecare zi. Creierul tău îți va mulțumi. (abcnews.com) 🇬🇧

5. Semne ascunse de sănătate mintală la persoanele care preiau apeluri de urgență și la dispeceri (news-medical.net) 🇬🇧

6. Spray-ul nazal cu oxitocină poate ajuta persoanele cu tulburare de personalitate limită să se angajeze în meditație (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Dependența de terapie este o temă incomodă, despre care se vorbește mai puțin. E și mai greu de vorbit, câtă vreme o psihoterapie nu are o dată precisă în care ar trebui să se încheie. Chiar și în cazul terapiilor scurte, orientate pe probleme și soluții.

Pentru un terapeut a recunoaște că un client a devenit dependent de ședințele de psihoterapie înseamnă să recunoască implicit și eșecul acelei terapii.

Orice terapie are (sau ar trebui să aibă) ca obiectiv implicit să îl facă pe client să funcționeze mai autonom, mai independent și nu să îl transforme pe terapeut într-un fel de guru care îi validează deciziile clientului pentru tot restul vieții.

Apoi un terapeut ar putea argumenta oricând că dependența apare tocmai pentru că pacientul are un stil de atașament dependent. Asta deja e meteahnă mai veche la terapeuți: dacă terapia are succes este meritul terapeutului. Dacă terapia nu merge bine înseamnă că pacientul manifestă rezistență. Iar dacă terapia se lungește excesiv atunci desigur, clientul este dependent. 😊

Pe de altă parte există terapeuți perfect împăcați cu ideea aceasta a unei terapii care nu clar când se termină. Există orientări terapeutice unde terapii de zece ani sau mai mult și fără să aibă obiective clare sunt considerate normale.

Sunt?

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei : Dependența de terapie

🕰️ Termenul provine din literatura de psihoterapie și psihologie clinică și descrie un fenomen al relației terapeutice și nu o tulburare psihică în sine.

Dependența de terapie nu este un diagnostic oficial în DSM sau ICD. În majoritatea formelor moderne de psihoterapie, unul dintre obiectivele principale este dezvoltarea autonomiei clientului, astfel încât acesta să poată aplica independent ceea ce a învățat în timpul ședințelor.

Atunci când relația cu terapeutul începe să înlocuiască această autonomie se poate vorbi despre o dependență de terapie.

🚫 Dependența de terapie nu înseamnă pur și simplu că o persoană urmează psihoterapie o perioadă lungă, nu înseamnă că are încredere în terapeut, nu înseamnă că solicită ședințe mai dese într-o perioadă dificilă și nici că dezvoltă o relație apropiată și respectuoasă cu acesta. Durata terapiei sau frecvența întâlnirilor nu indică, prin ele însele, existența unei dependențe.

Exemple:

• Psihoterapie de lungă durată pentru o traumă complexă.

• O alianță terapeutică puternică și bazată pe încredere.

• Solicitarea unei ședințe suplimentare după un eveniment dificil.

• Aplicarea independentă a tehnicilor învățate în terapie.

🎭 Concepte înrudite sau ușor de confundat cu dependența de terapie

• Alianță terapeutică — relație de colaborare și încredere

• Transfer — proiectarea emoțiilor asupra terapeutului

• Atașament — legătură emoțională stabilă

• Autonomie — capacitatea de auto-ghidare

• Codependență — dependență reciprocă într-o relație

⚙️ Termenul este folosit pentru a descrie o relație terapeutică în care pacientul devine excesiv de dependent de terapeut, iar dezvoltarea autonomiei este încetinită.

În limbajul obișnuit, expresia este folosită uneori mai larg, pentru a sugera că cineva „merge prea mult la terapie”, chiar dacă acest lucru nu înseamnă neapărat că există o dependență reală.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. De ce eșuează relațiile atunci când femeile câștigă mai mult? Un studiu contestă explicațiile tradiționale (psypost.org) 🇬🇧

2. Noi cercetări sugerează că sănătatea creierului poate fi îmbunătățită în mod măsurabil la orice vârstă (psypost.org) 🇬🇧

3. Căldura face urgențele mai frecvente și supradozajul la medicamente și droguri mai periculoase (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. De ce consumatorii de antidepresive au dificultăți în timpul valurilor de căldură (bbc.com) 🇬🇧

5. Terapia de auto-ajutor ghidată digital funcționează (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Ce mai sărbătorește lumea astăzi? Nu e satiră. Sunt chiar sărbătorile de astăzi.

Păi “International Cherry Pit Spitting Day“, adică cine poate să scuipe cât mai departe sâmburii de cireșe, “International Day Of Cooperatives“ adică cooperativele de tot felul, de la Kibuțuri la CAP-urile comuniste și “Virtually Hug a Virtual Assistant Day“, adică ziua în care îi dăm lui Prajeet sau Ahmed — what’s his name again? — o bere virtuală. Bine, el cred că ar fi mai mulțumit cu un cadou direct de zece euro.

Poate părea un lucru minor, dar ceea ce sărbătorim modelează ceea ce suntem. Calendarul nu este doar o înșiruire de date, ci și o listă de valori și modele. Dacă sărbătorim sfinți și eroi, o parte din identitatea noastră rămâne ancorată în tradițiile părinților și bunicilor.

Dacă însă insistăm să sărbătorim asistenții virtuali și ideile nostalgice ale cooperativelor comuniste și kibuțurilor, riscăm să ne îndepărtăm de la tradițiile noastre înspre identitățile altora. Dacă e bine sau mai puțin bine, asta decide fiecare pentru sine.

La mulți ani... indiferent ce cooperative mai sărbătoriți astăzi!

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Dorința de dispariție

🕰️ Dorința de dispariție nu este un diagnostic psihiatric și nici un termen clinic oficial din principalele sisteme de clasificare, precum DSM-5 sau ICD-11. Conceptul apare însă frecvent în literatura psihologică și psihiatrică pentru a descrie o formă de suferință existențială sau emoțională, aflată uneori între simpla nevoie de retragere și ideile suicidare pasive.

În ultimii ani, termenul a devenit mai cunoscut și în spațiul public, fiind folosit pentru a descrie persoane care simt că nu mai au energia de a face față vieții cotidiene.

🚫 Dorința de dispariție nu înseamnă automat intenție suicidară, nu este același lucru cu dorința de a muri, nu descrie simpla nevoie de odihnă după o perioadă dificilă, nu este echivalentă cu introversia sau preferința pentru singurătate și nu reprezintă în sine un diagnostic psihologic sau psihiatric.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Ideație suicidară pasivă = gânduri despre moarte, fără plan concret

• Epuizare emoțională = oboseală psihică intensă, resurse reduse

• Depresie = dispoziție scăzută, pierderea interesului, afect negativ

• Anhedonie = dificultate de a simți plăcere

• Retragere socială = evitarea contactelor, reducerea interacțiunilor

• Evitare experiențială = fugă de emoții, evitarea disconfortului

⚙️ În practica psihologică, termenul de dorință de dispariție este utilizat pentru a descrie o stare de suferință în care persoana exprimă dorința de a dispărea sau de a nu mai fi prezentă, fără a afirma neapărat că dorește să moară.

În limbajul obișnuit, oamenii îl folosesc adesea metaforic pentru a exprima epuizarea extremă, rușinea, copleșirea sau nevoia de a scăpa temporar de presiunile vieții.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă iei nota zece la test primești premiu o lună de abonament premium. Poți repeta testul de câte ori vrei iar premiul va fi acordat de fiecare dată. Premiul nu este transmisibil altor persoane sau în alte luni, în afară de luna curentă.

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Stimularea profundă a creierului remodelează fizic autostrada informațională a creierului (psypost.org) 🇬🇧

2. Dificultatea de a te îmbrăca poate reflecta schimbări mai profunde în identitate și vizibilitate. (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Munca de la distanță poate crește singurătatea. (forbes.com) 🇬🇧

4. Mulți studenți ascultă muzică pentru a se concentra și a rămâne motivați în timp ce învață – dar nu întotdeauna ajută (theconversation.com) 🇬🇧

5. Cum se schimbă valorile tale personale pe măsură ce îmbătrânești, potrivit unui nou studiu amplu (psypost.org) 🇬🇧

6. De ce milioane de oameni plătesc pentru a fi îngroziți de filmele înfricoșătoare? (spring.org.uk) 🇬🇧

7. Munca de la distanță îți poate amenința relația (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Atunci când ieșim pe stradă, tragem adânc aer în piept și începem să facem complimente celorlalți participanți la trafic, ca “idiot”, “imbecil”, “cretin” sau eventual chiar “handicapat”, prinși de interacțiunile sociale uităm că toate aceste etichete pe care astăzi le folosim ca insulte au fost la vremea lor banale diagnostice clinice.

Cuvântul “idiot” vine din grecescul idiōtēs, care însemna doar un simplu cetățean, adică cineva fără o funcție oficială sau expertiză în ceva anume. Inițial nu avea nicio conotație medicală.

Prin secolul 19 psihiatria s-a grăbit să adopte “idiotul” ca fiind un diagnostic formal pentru dizabilitate severă. Și așa a rămas până când participanții la traficul rutier l-au adoptat și ei pentru dialogurile din trafic.

“Cretinul” a intrat în viețile și vocabularul nostru pe altă filieră, tot medicală, desigur. Inițial se referea strict la persoanele care aveau hipotiroidism congenital. Cei afectați aveau dizabilitate intelectuală severă și erau mici de statură. Un fel de Adrien Merveille, dar fără manelele care sug viața din noi la semafor. Oof, veața mea!

Condiția medicală respectivă era numită cretinism endemic. De aici până la adoptarea la vocabularul rutier, alături de idiot n-a fost decât un singur pas.

Ce este și mai interesant este că cel mai probabil cuvântul “cretin” provine etimologic din francezul chrétien (creștin), încercând să implice că în pofida dizabilităților lor, suferinzii de hipotiroidism sunt în continuare “de-ai nostri” și merită înțelegere și compasiune. Așa că dacă observați că partenerul de dialog din trafic are moacă de magrebian, cuvântul “cretin” e nepotrivit, “idiot” ar fi mai bun, că nu zice nimic de cu ce carte sfântă doarme sub pernă.

“Imbecil” nu are o origine spectaculoasă, era folosit doar pentru a numi retardul intelectual moderat, adică “imbecilul” era un băiat un pic mai inteligent decât “idiotul”. Dar bănuiala mea este că în traficul rutier această distincție nu se mai păstrează iar cei doi termeni sunt folosiți acum de-a valma.

Tendința participanților la viața rutieră sau cea politică de a folosi termeni medicali continuă și astăzi.

Auzim des în discursul public că președintele Putin e psihopat sau că președintele Dan e autist. Indiferent dacă sunt sau nu (de Putin nu știu ce să zic, dar parcă la olimpic n-aș băga mâna-n foc) ideea e aceeași, termeni clinici folosiți cu intenția de a insulta. Habar n-am dacă e rău sau bine, nu judec, că nu sunt nici judecător, nici popă, ăștia suntem. Patologizăm normalitatea.

Sigur, cei care aveți spirit de observație și vă place să contraziceți omu’ (vă știți voi care sunteți, nu mai fac name&shame) ați putea obiecta că exemplele de mai sus sunt ‘simple’ insulte si nu o patologizare a normalității. Orice termen medical fost sau actual care este folosit ca insultă este în intenție o patologizare a normalității. Se folosește de o condiție clinică oarecare pentru a implica că cel insultat suferă de ea. Deci patologizăm normalitatea.

Voi cum insultați în trafic?

“Uite-l și pe schizotipalul ăla”.

“Hai, anxiosule, mai repede!”

“Ți-ar obsesionalu’ să-ți fie!”

“Mișcă, bă, tulburare de adaptare, schimbă banda!”

Eu unul încerc să evit folosirea termenilor clinici în traficul rutier și folosesc expresii banale, fără nicio legătură cu DSM-ul: “vacă cu cabină”, “progresist“, din astea. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Patologizarea normalității

🕰️ Conceptul a fost discutat de numeroși psihologi, psihiatri și filosofi ai medicinei, devenind tot mai prezent odată cu extinderea criteriilor de diagnostic din manualele moderne de psihiatrie.

Autori precum Allen Frances, coordonatorul DSM-IV, au avertizat asupra riscului de supradiagnostic și de transformare a dificultăților obișnuite ale vieții în diagnostice medicale.

Termenul nu reprezintă un diagnostic psihiatric, ci descrie un fenomen social, cultural și profesional care poate apărea atât în practica clinică, cât și în discursul public.

🚫 Patologizarea normalității nu înseamnă recunoașterea unei tulburări psihice reale, nu presupune că diagnosticele sunt inutile, nu înseamnă că orice suferință este normală și nu implică respingerea psihiatriei sau a psihoterapiei. Ea descrie doar situațiile în care limita dintre normal și patologic este mutată prea mult în direcția bolii.

Exemple:

• A considera tristețea de după pierderea unei persoane apropiate drept depresie clinică fără alte criterii.

• A interpreta timiditatea obișnuită ca tulburare de personalitate.

• A considera orice perioadă de stres sau anxietate drept o tulburare de anxietate.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Supradiagnostic - diagnostic excesiv al bolilor

• Medicalizare - transformarea problemelor cotidiene

• Tulburare psihică - diagnostic clinic valid

• Distres psihologic - suferință emoțională temporară

• Reziliență - adaptare după dificultăți

• Normalitate psihologică - variație firească umană

⚙️ “Patologizarea normalității este folosită“ mai ales în discuțiile despre limitele diagnosticului psihiatric, despre riscul supradiagnosticării și despre influența factorilor culturali asupra definirii bolii mintale.

În limbajul obișnuit, expresia apare atunci când cineva critică tendința de a pune etichete psihologice unor reacții normale, precum tristețea, emoțiile intense, introversia sau stresul cotidian.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Este Ignoranța Fericire? Scorurile IQ și alfabetizarea sunt în scădere, dar noua noastră ignoranță nu duce la fericire (insidehook.com) 🇬🇧

2. Câte dintre emoțiile tale poți numi? (dailymail.com) 🇬🇧

3. Am testat terapia ca și cum ar fi o pastilă – iar unii pacienți plătesc prețul (theconversation.com) 🇬🇧

4. Matematica relațională a sexului uluitor. Nu mai lucra la viața ta sexuală pentru a o îmbunătăți. (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Întâlniri după 50 de ani: ce trebuie să facă o femeie? (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. Rețelele sociale alimentează anxietatea aspectului, stima de sine scăzută la tineri, spun experții (timesofindia.indiatimes.com) 🇬🇧

7. Ateliere de activități le oferă persoanelor timide și ezitante permisiunea de a participa. (vox.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Un tânăr angajat la o firmă mare a ajuns repede la concluzia că sursa tuturor problemelor lui in viață, bani puțini, lipsa unei partenere, lipsa vacanțelor, lipsa prietenilor, lipsa cronică a somnului, toate veneau din faptul că avea o poziție joasă în lanțul trofic din companie.

Așa că și-a petrecut cu migală, ambiție și eforturi zece ani de viață încercând să avanseze și să obțină o poziție mai bună. S-a împrietenit cu toți șefii posibili, a muncit în plus fără să ceară nimic în schimb, a devenit aproape indispensabil in ecosistemul firmei.

După zece ani și-a văzut visul cu ochii și a fost avansat, așa cum își dorise. Alt birou la alt etaj, loc de parcare asigurat, leafă dublă.

Însă în locul bucuriei pe care o așteptase simțea doar un gol. Odată cu avansarea viața lui nu s-a umplut de prieteni, munca era parcă mai multă, mai multe responsabilități, mai multe frici, iar vacanțele exotice nu au apărut în viața lui automat. De fapt, nici măcar nu îi plăceau vacanțele, nu știa să le organizeze și cum să se bucure de ele.

Problema lui fusese rezolvată. Atâta doar că nu rezolvase problema potrivită.

Unii oameni își caută un scop în viață. Alții sunt mai modești, se mulțumesc doar să își caute telecomanda. Sau puțină umbră, că zilele acestea e binevenită.

Și dacă tot a venit vorba de golul pe care îl simțim după o avansare haideți să vorbim astăzi despre disforia existențială.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Disforie existențială

Persoana nu suferă neapărat din cauza unui eveniment concret, ci din cauza confruntării cu aspectele profunde și inevitabile ale condiției umane.

🕰️ Conceptul de disforie existențială își are rădăcinile în filosofia existențialistă și în psihologia existențială, fiind asociat cu gânditori precum Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche, Viktor Frankl și Rollo May. Nu reprezintă un diagnostic oficial în principalele manuale de psihiatrie, însă este un termen folosit în psihologie pentru a descrie suferința generată de întrebările existențiale și de dificultatea găsirii unui sens personal.

Conceptul apare frecvent în literatura despre sensul vieții, dezvoltarea personală și sănătatea mintală.

🚫 Disforia existențială nu este simpla tristețe provocată de o problemă temporară, nu este automat depresie clinică, nu este lipsă de ocupație și nici o criză trecătoare de dispoziție. Ea se referă la preocupări profunde despre existență și sens, nu la dificultăți cotidiene obișnuite.

Exemple care nu reprezintă disforie existențială:

• Supărarea după o ceartă cu un prieten.

• Frustrarea cauzată de un examen nereușit.

• Plictiseala într-o după-amiază liberă.

• Oboseala după o perioadă aglomerată la serviciu.

• Dezamăgirea provocată de un produs cumpărat.

⚙️ Termenul de disforie existențială este folosit pentru a descrie stări de suferință asociate căutării sensului, confruntării cu mortalitatea sau sentimentului că viața nu are o direcție clară. În limbajul comun, termenul este utilizat mai rar, însă oamenii pot descrie experiențe similare prin expresii precum 'simt că viața nu are sens', 'nu înțeleg de ce fac ceea ce fac' sau 'mă întreb care este rostul tuturor lucrurilor'.

Termenul apare frecvent și în discuțiile despre dezvoltare personală, spiritualitate și crizele de vârstă.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Cum ar putea narcisismul unei mame să influențeze sănătatea emoțională a fiicei sale (psypost.org) 🇬🇧

2. Expunerea la cultura purității este asociată cu o rușine sexuală mai mare la supraviețuitorii traumelor (psypost.org) 🇬🇧

3. Rețelele de socializare te dezinformează despre relații (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Cum funcționează monologurile interioare și cine le are (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Înjurăturile îi ajută pe oameni să aibă rezultate mai bune atunci când este nevoie de performanță de vârf (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Acum mai mulți ani am cunoscut pe cineva care făcuse o formă serioasă de astm într-o perioadă dificilă din căsnicia lui. Pentru că nevasta era medic, omul făcea haz de necaz spunând că boala lui este iatrogenă, adică indusă de medic.

Gluma lui conținea un sâmbure de adevăr. Astmul într-adevăr are o componentă psihosomatică, iar căsătoriile, ne place sau nu, se aseamănă destul de bine cu o terapie. O terapie care dacă are “terapeutul” nepotrivit te vindecă de individualitate, de vise, de micile plăceri ale vieții. Te vindecă de toate. 😅

Gluma cu căsătoria iatrogenă a devenit cu adevărat interesantă după ce căsătoria domnului s-a terminat, doamna doctor a dispărut în uitare, iar astmul a dispărut de la sine, fără niciun alt tratament. Douăzeci de ani după, nicio urmă de astm. De unde am putea trage concluzia că, da, căsătoriile pot fi uneori asemănate cu iatrogenia.

Conceptul de iatrogenie a migrat apoi din medicină și către psihoterapie. Există pacienți care spun că psihoterapia le-a amplificat anxietatea, dependența emoțională sau confuzia. Uneori din lipsa de experiență a terapeutului, alteori din metode nepotrivite sau pur și simplu dintr-o relație terapeutică defectuoasă.

O idee inconfortabilă, dar foarte reală: nu orice terapie aduce vindecare.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Terapia iatrogenă

Efectele pot apărea din cauza unei metode nepotrivite, a unei relații terapeutice defectuoase, a unui diagnostic greșit, a unei medicații administrate incorect sau a unei utilizări neadecvate a tehnicilor terapeutice.

🕰️ Termenul 'iatrogen' provine din greaca veche, din cuvintele 'iatros' - medic și 'genesis' - a produce. Conceptul este folosit de mult timp în medicină pentru a descrie efectele adverse cauzate chiar de actul medical.

În psihologie și psihoterapie, termenul a devenit important mai ales în a doua jumătate a secolului XX, când cercetătorii au început să studieze situațiile în care anumite forme de terapie pot face rău în loc să ajute. Terapia iatrogenă nu este atât un diagnostic, cât mai ales o descriere a unor efecte negative produse de intervenția terapeutică.

🚫 Terapia iatrogenă nu înseamnă simplul disconfort normal care poate apărea în timpul unei terapii dificile, nu înseamnă emoțiile neplăcute pe care pacientul le retrăiește temporar în procesul vindecării, nu înseamnă faptul că terapia nu produce rezultate rapide și nici faptul că pacientul refuză să colaboreze sau abandonează procesul terapeutic din motive personale.

Exemple:

• un pacient care se simte emoțional după o ședință dificilă nu trece automat printr-o experiență iatrogenă

• faptul că o terapie are nevoie de luni pentru a produce efecte nu înseamnă că este nocivă

• o recomandare terapeutică incomodă, dar utilă, nu este considerată automat iatrogenă

⚙️ Termenul este folosit pentru a discuta riscurile asociate unor intervenții medicale sau psihologice și pentru a analiza cazurile în care tratamentul a avut consecințe negative neașteptate.

În publicul larg, termenul este folosit mai rar, însă apare adesea în discuții despre erori medicale, dependența de medicamente, terapii abuzive sau efectele negative ale unor practici psihologice aplicate greșit.

Testează-ți cunoștințele

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Un nou studiu leagă indulgența parentală de trăsăturile psihopatice și narcisiste la vârsta adultă (psypost.org) 🇬🇧

2. Psihopatia și machiavelianismul arată adesea identice, dar comportamentul zilnic sugerează altceva (psypost.org) 🇬🇧

3. Scanările creierului pun în lumină de ce persoanele cu trăsături autiste simt mai multă rușine și mai puțină vinovăție (psypost.org) 🇬🇧

4. Bărbații încearcă să-și cucerească prietenele arătându-le bani (psychologytoday.com) 🇬🇧

Share

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

☕ Bună dimineața!

Astăzi lansăm și o nouă rubrică, “întreabă un psiholog”.

Pe vechiul Psihoterapie Net era de departe vedeta site-ului, cea mai citită rubrică. Aici va avea un rol ceva mai discret, doar de rubrică rezervată abonaților premium. Dacă vreți să puneți o întrebare o puteți face în canalul de chat pentru întrebări sau să mi-o trimiteți pe email iar răspunsurile vor apărea aici.

Dacă aveți o întrebare dar nu vă plac răspunsurile asincrone (nu vă condamn, nici eu nu mă omor după ele 😊) există în continuare și varianta să discutăm în timp real despre asta în fiecare vineri la ora 21:00 pe chat.

Iar până vă hotărâți cu întrebările vă propun să vorbim despre plasticitatea maladaptativă.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Plasticitate maladaptativă

🕰️ Conceptul provine din studiile despre neuroplasticitate, adică abilitatea creierului de a se reorganiza și modifica pe baza experienței. Deși plasticitatea este esențială pentru învățare și recuperare, cercetătorii au observat că aceeași capacitate poate produce și efecte negative.

De exemplu, trauma repetată, anxietatea cronică, dependențele sau durerea persistentă pot întări circuite psihologice și neurologice nesănătoase.

🚫 Plasticitatea maladaptativă nu înseamnă simpla schimbare a personalității, nu este sinonimă cu lipsa de voință, nu descrie orice obicei prost și nici nu implică automat o boală psihică gravă.

O persoană care învață rapid o abilitate nouă nu manifestă plasticitate maladaptativă, cineva care traversează temporar o perioadă dificilă nu intră automat în această categorie, iar reacțiile emoționale normale la stres sau pierdere nu reprezintă în sine un exemplu de plasticitate maladaptativă.

• a învăța să cânți la pian după mult exercițiu

• a deveni mai atent după o experiență neplăcută

• a avea emoții înaintea unui examen

• a evita temporar o situație stresantă

• a avea un obicei banal dificil de schimbat

⚙️ Specialiștii folosesc termenul de plasticitate maladaptativă pentru a explica felul în care anumite experiențe repetate pot remodela negativ creierul și comportamentul. Conceptul apare frecvent în discuții despre traumă, dependențe, anxietate, durere cronică sau tulburări obsesive.

În limbajul general, termenul este rar folosit direct, însă ideea apare adesea în expresii precum 'creierul s-a obișnuit prost' sau 'mintea a rămas blocată într-un tipar'.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. „Regula Cenușăresei” mi-a făcut sexul programat excitant (metro.co.uk) 🇬🇧

2. Ce înseamnă să fii „prezent în liniște” și de ce este o abilitate relațională subestimată (realsimple.com) 🇬🇧

3. Dependența de videoclipuri scurte este legată de o satisfacție mai scăzută a vieții prin singurătate și anxietate (psypost.org) 🇬🇧

4. Aproape 4,5 milioane de persoane în vârstă susțin că s-au simțit singure la o vârstă mai înaintată (ageuk.org.uk) 🇬🇧

5. Singurătatea să nu fie la fel de rea pentru riscul de demență pe cât credeam | (huffingtonpost.co.uk) 🇬🇧

🕷️ În terapie

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi e ziua de naștere a Psihoterapie Net. Mă rog, ziua oficială.

Pe 1 iunie 2006 la ora 22:21:18 am înregistrat numele acesta și a început o mică aventură online care continuă și astăzi.

Oficial astăzi se fac 20 de ani de când Psihoterapie Net bate pe la ușile virtuale ale oamenilor întrebând “aveți chef să discutăm câteva minute despre psihoterapie?” Neoficial sunt un pic mai mulți, pentru că proiectul a început de prin 2002, cu diferite nume.

Așa că eu consider ziua de 1 iunie o bună ocazie de a ne ura nouă, tuturor celor care suntem aici “la mulți ani” și la cât mai multe conversații interesante în următorii douăzeci. 🍷

🔤 Cuvântul zilei: Psihiatrie defensivă

🕰️ Conceptul derivă din noțiunea mai largă de 'medicină defensivă', discutată de decenii în sistemele medicale moderne. În psihiatrie, fenomenul poate include supradiagnosticare, prescriere excesivă de medicație, internări preventive sau documentare birocratică exagerată pentru protecție legală și profesională.

Termenul nu este un diagnostic psihologic, ci o critică organizațională și etică legată de modul în care frica de consecințe juridice poate influența practica medicală.

Discuțiile despre psihiatria defensivă apar frecvent în contexte legate de risc suicidar, periculozitate, responsabilitate legală și presiuni administrative.

🚫 Psihiatria defensivă NU înseamnă evaluare psihiatrică atentă, respectarea protocoalelor medicale, prudență profesională legitimă, internare justificată clinic, documentație medicală normală, tratament responsabil al cazurilor severe.

Exemple:

• Un psihiatru care investighează atent riscul suicidar nu practică automat psihiatrie defensivă.

• Respectarea regulilor legale și etice nu înseamnă obligatoriu medicină bazată pe frică.

• Prescrierea tratamentului pentru un pacient grav nu reprezintă automat supraprotecție instituțională.

⚙️ Specialiștii folosesc termenul în dezbateri despre etica medicală, birocratizare și presiunea juridică asupra psihiatrilor. În spațiul public, expresia apare adesea în critici privind internările excesive, diagnosticarea rapidă sau tendința unor medici de a 'se acoperi legal'.

Uneori termenul este folosit prea general pentru orice decizie psihiatrică neplăcută sau restrictivă.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Plângi mai mult sau mai puțin decât o persoană obișnuită? 🇷🇴 • 🇬🇧

2. Narcisismul vulnerabil este legat de preocuparea pentru celebrități prin relații parasociale 🇷🇴 • 🇬🇧

3. Cum să-ți simplifici rutina în primăvară - fără să restructurezi totul deodată 🇷🇴 • 🇬🇧

4. Cum să-ți dai seama dacă ești copleșit sau suprastimulat - și cum te poate ajuta ieșitul afară 🇷🇴 • 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Îmi aduc aminte și astăzi, după douăzeci de ani, momentul în care o clientă mi-a spus furioasă “credeți că inventez toate acestea?”. Nu, nu credeam că inventează, doar că ceva din cele spuse de mine i s-a părut un semn de neîncredere. Sau poate doar se aștepta ca ceilalți să nu o creadă și vedea neîncredere peste tot.

O altă clientă mi s-a plâns regulat despre cum nu o întelegea fostul terapeut. Probabil că dacă i-aș fi propus o terapie de cuplu cu fostul terapeut s-ar fi simțit și mai neînțeleasă.😊

Lăsând gluma la o parte invalidarea terapeutică e o situație cât se poate de reală și se întâmplă mai frecvent decât sunt terapeuții dispuși să admită. În definitiv de ce ai admite că ai călcat în străchini când nu sunt martori și nu există nimeni care să te judece?

Însă dacă tot este ceva care chiar se întâmplă m-am gândit să vă propun să vorbim astăzi un pic despre asta. Doar un pic, ca nu-i enervăm prea tare pe terapeuții cărora nu le face plăcere să vorbească despre invalidarea terapeutică. 🙃

🔤 Cuvântul zilei: Invalidare terapeutică

🕰️ Conceptul de invalidare terapeutică este discutat în psihoterapie, consiliere și psihologia relației terapeutice, mai ales în contextul alianței terapeutice și al traumelor relaționale. Nu este un diagnostic oficial, ci o descriere a unui tip de interacțiune considerată dăunătoare sau neproductivă în procesul terapeutic.

Invalidarea poate apărea prin remarci aparent banale, prin interpretări premature sau prin tendința terapeutului de a impune propriile explicații înainte ca pacientul să se simtă ascultat. Conceptul este și mai important în terapiile centrate pe traumă, unde validarea experienței emoționale joacă un rol major.

🚫 Invalidarea terapeutică NU înseamnă confruntare terapeutică bine făcută, feedback onest și profesionist, punerea unor întrebări dificile, stabilirea limitelor terapeutice, dezacord respectuos sau simpla lipsă de compatibilitate între terapeut și client

Câteva exemple:

• Un terapeut care contestă anumite convingeri iraționale nu invalidează automat clientul.

• Faptul că terapia devine inconfortabilă uneori nu înseamnă neapărat că este invalidare.

• Un terapeut care cere clarificări suplimentare nu minimalizează obligatoriu experiența persoanei.

⚙️ Termenul de invalidare terapeutică este folosit pentru a descrie intervenții care afectează sentimentul de siguranță și încredere al clientului în terapie.

În spațiul public însă termenul este folosit tot mai des pentru experiențe negative cu terapeuți, uneori justificat, dar adeseori prea larg.

Expresii precum 'm-am simțit judecat', 'mi-a spus că exagerez' sau 'nu m-a făcut să mă simt înțeles' apar frecvent în astfel de contexte.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Bărbații mă plătesc să le îndeplinesc fanteziile sexuale, dar iată ce vreau eu în pat (metro.co.uk) 🇬🇧

2. Acest ucigaș tăcut al relațiilor ți-ar putea ruina viața amoroasă. (vogue.in) 🇬🇧

3. Cele 5 tipuri de relații romantice care își împlinesc nevoile (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Cele mai frecvente 5 cauze ale certurilor și cum să le eviți (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. 3 pași pentru stabilirea limitelor în timpul divorțului (psychologytoday.com) 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Se spune că lunea nici iarba nu crește. Probabil că este forma înțelepciunii populare de a ne consola că după pauza de weekend avem nevoie de ceva timp până se încarcă personajul, ca la jocurile video, până când intrăm mai bine în rol.

Mie însă îmi place ca luni dimineața să înlocuiesc imaginea de “luni nici iarba nu crește” cu una mai pozitivă, și anume că tocmai am primit 168 de noi credite, ca să păstrez gluma cu jocurile video. 168 de ore noi cu care putem face orice dorim: să le consumăm citind, dorming, lenevind, enervându-ne sau mutând inutil lucrile dintr-o parte în alta. 😊

Tocmai ați primit cele 168 de ore noi (mă rog, au mai rămas vreo 160).

Ce faceți cu ele?

🔤 Cuvântul zilei: Transfer erotic

În psihoterapie, aceste sentimente nu sunt văzute automat ca “dragoste reală” în sensul obișnuit al termenului, ci ca o formă de transfer, în care emoții, nevoi, dorințe sau tipare relaționale mai vechi sunt proiectate asupra unei persoane din prezent. Persoana poate trăi sentimente foarte intense și autentice la nivel subiectiv, însă ele sunt adesea influențate de experiențe emoționale anterioare și de nevoi psihologice profunde care caută rezolvare sau validare.

Acest tip de transfer poate include atracție, idealizare, fantezii romantice, gelozie, nevoie de apropiere exclusivă sau dorința de validare afectivă și sexuală. Uneori, intensitatea emoțională nu vine atât din relația reală cu persoana respectivă, cât din semnificațiile psihologice pe care aceasta ajunge să le reprezinte.

🕰️ Conceptul provine din psihanaliză și este legat direct de lucrările lui Sigmund Freud. Freud a observat că pacienții dezvoltau adesea sentimente intense față de analist, inclusiv iubire, furie, dependență, rivalitate sau erotizare. El a numit acest proces “transfer”, considerând că emoțiile și tiparele relaționale formate în trecut sunt proiectate asupra unei persoane din prezent, în acest caz terapeutul.

Ulterior, psihanaliza și diferitele forme de psihoterapie au dezvoltat concepte precum “transfer pozitiv”, “transfer negativ”, “transfer erotic” și “contratransfer erotic”.

În prezent, transferul erotic este considerat un fenomen relativ comun în terapiile profunde sau intense emoțional, mai ales atunci când relația terapeutică activează nevoi afective, vulnerabilități sau tipare relaționale vechi.

🚫 Transferul erotic nu înseamnă automat iubire autentică, chiar dacă sentimentele pot părea extrem de reale și intense pentru persoana care le trăiește. De multe ori, aceste emoții sunt influențate de nevoi afective mai vechi, atașament, vulnerabilitate, idealizare și dinamica specială creată în cadrul relației terapeutice. De asemenea, fenomenul nu trebuie confundat cu un flirt obișnuit, deoarece în transferul erotic există o asimetrie emoțională clară, proiecții psihologice și roluri relaționale diferite. Relația dintre pacient și terapeut nu este o relație socială obișnuită între două persoane aflate pe poziții egale.

Transferul erotic nu este nici ceva rar sau rușinos. În psihoterapie, fenomenul este bine cunoscut și discutat profesional, iar mulți pacienți pot trece prin sentimente de vinovăție sau confuzie atunci când apare. Totuși, existența transferului erotic nu justifică relații abuzive sau exploatarea vulnerabilității pacientului. Din punct de vedere etic și profesional, relațiile romantice sau sexuale dintre terapeut și pacient sunt considerate profund problematice și, în multe contexte, strict interzise.

⚙️ Termenul este folosit cel mai frecvent în psihanaliză și psihoterapie, unde terapeuții îl analizează pentru a înțelege tiparele de atașament, nevoile afective, relațiile importante din trecut și dinamica inconștientă a pacientului. Conceptul apare însă și în psihologia relațiilor de autoritate, în contexte precum relația profesor-student, medic-pacient, mentor-discipol sau lider spiritual-adept, unde pot apărea idealizare, dependență emoțională sau proiecții afective intense.

În cultura populară, transferul erotic este prezent frecvent în filme, seriale, romane psihologice și povești despre terapeuți și pacienți, deși adesea este dramatizat sau romanticizat excesiv. În viața reală, fenomenul poate apărea deoarece terapeutul oferă ascultare autentică, validare, atenție constantă, siguranță emoțională și acceptare fără judecată. Pentru unele persoane, mai ales dacă nu au trăit frecvent astfel de experiențe relaționale, acest tip de conexiune poate deveni extrem de puternic emoțional și poate fi ușor confundat cu iubirea romantică.

De aici apar și reflecții precum: “Nu știu dacă sunt îndrăgostit de terapeutul meu sau dacă este prima dată când mă simt cu adevărat văzut.”

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. 16 moduri în care oamenii fac față despărțirilor (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. 6 semne că partenerului tău îi lipsește ambiția care ți-ar putea face rău (vogue.in) 🇬🇧

3. Companiile japoneze de ajutoare pentru masturbare și de respingere a insectelor colaborează pentru un produs nou (soranews24.com) 🇬🇧

4. Iubitul meu spune că vrea să se căsătorească cu mine. (slate.com) 🇬🇧

5. Soția mea spune că s-a plictisit de relațiile noastre amoroase (irishexaminer.com) 🇬🇧

Ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 11 mai

🔤 Cuvântul zilei: Euristica disponibilității

🕰️ Conceptul a fost formulat în anii ’70 de Daniel Kahneman și Amos Tversky, pionieri ai studiului erorilor de gândire. Ei au arătat că mintea folosește scurtături (euristici) pentru decizii rapide, utile, dar uneori înșelătoare.

🚫 Nu este o analiză rațională bazată pe date și nici „intuiție pură” fiabilă. Este o scurtătură mentală care poate distorsiona realitatea, de exemplu, supraestimăm riscuri intens mediatizate și subestimăm pe cele banale, dar mai frecvente.

⚙️O vezi zilnic: după ce auzi de un accident aviatic, zborul pare mai periculos decât este; după câteva știri despre infracțiuni, lumea pare mai nesigură.

Utilă ca semnal: judec după date sau după ce îmi vine rapid în minte? Limita apare când emoția și expunerea media înlocuiesc complet realitatea statistică.

Ce părere ai?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Visele și visele cu ochii deschiși împărtășesc tipare neașteptate de bizarerie (psypost.org) 🇬🇧

2. Oamenii care sunt orbi de la naștere nu dezvoltă niciodată schizofrenie - ce ne spune acest lucru despre starea psihiatrică (theconversation.com) 🇬🇧

3. Foștii mei iubiți erau îngrozitori – dar măcar puteau să mă facă orgasm | (metro.co.uk) 🇬🇧

4. Calea gentlemanosferei (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Singurătatea nu înseamnă doar a fi singur (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 4 mai

🔤 Cuvântul zilei: Contratransfer negativ

🕰️ Conceptul de contratransfer apare în psihanaliză, fiind introdus de Sigmund Freud la începutul secolului XX. Inițial era văzut ca o “interferență” a terapeutului în proces. Ulterior, școlile moderne l-au reinterpretat ca pe un instrument util: reacțiile terapeutului pot oferi indicii valoroase despre dinamica pacientului, dacă sunt recunoscute și gestionate corect.

🚫 Nu este pur și simplu o reacție de tipul “nu-mi place omul”. Nici o reacție legitimă la un comportament problematic evident (de exemplu, agresivitate reală). Diferența cheie: în contratransferul negativ, intensitatea emoției depășește situația și spune mai multe despre terapeut decât despre pacient.

⚙️ În practică, contratransferul negativ devine un semnal de alarmă: ce anume din mine reacționează aici? Un terapeut bun nu îl ignoră, dar nici nu îl acționează direct. Îl analizează (supervizare, reflecție, autoanaliză) și îl folosește pentru a înțelege mai bine relația terapeutică. Limita apare când reacția scapă de sub control, atunci riscă să distorsioneze terapia sau chiar să o deterioreze.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. A face alegeri bune atunci când viața devine haotică – înțelepciunea practică se bazează pe judecata umană, nu pe reguli (theconversation.com) 🇬🇧

2. Chatboții cu inteligență artificială pot prioritiza lingușirea în detrimentul faptelor – iar acest lucru prezintă riscuri serioase. (theconversation.com) 🇬🇧

3. Cum să vorbești cu copiii când atacurile teroriste și violența domină știrile (theconversation.com) 🇬🇧

4. Este posibil să fii prea bun? (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Influențează lateralitatea accidentele de muncă? (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 27 aprilie

🔤 Cuvântul zilei: Efectul Papageno

🕰️ Numele vine din personajul Papageno din opera Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart. În poveste, Papageno ajunge într-un moment de disperare, dar renunță la ideea de a-și lua viața după ce i se arată alternative și sprijin.

Conceptul este opusul Efectul Werther și este studiat în psihologia socială și cercetarea media.

🚫 Ce NU este Efectul Papageno

Nu este simpla evitare a subiectului suicidului. Nu înseamnă ‘gândire pozitivă’ superficială. Nu garantează că orice mesaj pozitiv va avea efect protector.

⚙️ Articolele sau reportajele care arată cum oamenii au găsit soluții în momente de criză pot avea efect protector.

Discuțiile deschise, dar responsabile, despre dificultăți și depășirea lor pot reduce sentimentul de izolare. Modelele reale de coping (nu idealizate) ajută mai mult decât tăcerea sau dramatizarea excesivă.

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. Să faci mișcare înseamnă să visezi mai bine (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Cum pot conversațiile emoționale să modeleze în liniște comportamentul inteligenței artificiale (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Un nou studiu arată că ADHD are 9 categorii de simptome (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Ce facem și ce nu știm despre dieta Keto (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Tehnici avansate de meditație corelate cu o vârstă mai tânără a creierului în timpul somnului (psypost.org) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Ce-ar fi dacă azi ai împărtăși (chiar și anonim/discret) o strategie care te-a ajutat într-un moment greu? Poate fi mai utilă decât crezi pentru cineva care se confruntă acum cu o situație cu care tu te-ai confruntat în trecut.

Lasă un răspuns

Ne revedem mâine.

🔤 Cuvântul zilei: Alexitimie

🕰️ Termenul a fost introdus în anii 1970 de către Peter E. Sifneos, în cadrul cercetărilor asupra pacienților cu afecțiuni psihosomatice. El a observat că unii pacienți nu reușesc să descrie emoțiile, dar pot relata foarte detaliat simptomele fizice, ca și cum corpul ar vorbi în locul lor.

🚫 Alexitimia nu înseamnă lipsa emoțiilor. Persoana simte, uneori chiar intens, dar nu poate „traduce” aceste trăiri în cuvinte sau nu le poate diferenția clar (de exemplu, confuzia între anxietate, furie sau oboseală).

Nu este nici lipsă de inteligență emoțională în sens general și nici o trăsătură fixă, alexitimia poate varia în timp și context.

⚙️ În psihoterapie, conceptul ajută la înțelegerea blocajelor în exprimarea emoțională și la dezvoltarea vocabularului afectiv. În psihiatrie și psihologie clinică, alexitimia este corelată cu depresia, anxietatea sau tulburările psihosomatice.

În limbajul cotidian, apare tot mai des în forme simplificate: „nu știe ce simte”, „nu poate vorbi despre emoții” sau „e blocat emoțional”, chiar dacă nu este întotdeauna folosit riguros.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

1. Este util să tratăm distribuirea știrilor false ca pe o problemă morală (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Oamenii consideră controlul coercitiv în relații ca fiind mai puțin dăunător atunci când victima este un bărbat. (psypost.org) 🇬🇧

3. 6 lucruri pe care bărbații trebuie să le știe despre sănătatea mintală (seattletimes.com) 🇬🇧

4. Somnul perturbat corelează cu utilizarea problematică a rețelelor sociale (psypost.org) 🇬🇧

5. Costul mental ascuns al rigidității emoționale la adulții tineri (psypost.org) 🇬🇧

6. Cum pot conversațiile emoționale să modeleze în liniște comportamentul inteligenței artificiale (psychologytoday.com) 🇬🇧

7. Optimismul poate stimula economisirea, în special pentru persoanele cu venituri mai mici (apa.org) 🇬🇧

8. Sunt platformele de social media concepute pentru a crea dependență? (hightimes.com) 🇬🇧

9. Crezând în sfârșitul lumii (psychologytoday.com) 🇬🇧

10. Când emoțiile sunt mai mult decât despre tine (psychologytoday.com) 🇬🇧

Share

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Cât de des ți se întâmplă să simți ceva clar în corp (tensiune, neliniște, apăsare), dar să nu îți găsești cuvintele potrivite pentru a explica exact ce este?

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1911 (n.) — Frank A. Beach
A extins psihologia comparativă, promovând studiul divers al animalelor dincolo de laborator.

Subscribe now

🔤 Dicționar: Psihologie evoluționistă

Psihologia evoluționistă este o ramură a psihologiei care studiază modul în care gândurile, emoțiile și comportamentele umane au fost modelate de evoluție, concentrându-se pe trăsături mentale care i-au ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască și să se reproducă.

🕰️ Psihologia evoluționistă își are rădăcinile în teoria evoluției, propusă de Charles Darwin în secolul al XIX-lea. A prins avânt în a doua jumătate a secolului XX, prin cercetători precum John Tooby și Leda Cosmides.

Ideea centrală a psihologiei evoluționiste este că la fel cum corpul a evoluat, a evoluat și mintea, prin selecție naturală, pentru a rezolva probleme recurente de supraviețuire.

🚫 Psihologia evoluționistă NU este o justificare pentru comportamentele moderne („este natural, deci e ok”), aceasta este o interpretare greșită. NU este deterministă, NU susține că ești controlat complet de ereditate.

Psihologia evoluționistă nu se concentrează pe dezvoltarea individuală sau pe terapie, ci analizează tipare generale ale speciei și nu istorii personale.

Nu este întotdeauna ușor de testat iar unele ipoteze se bazează pe inferențe despre mediile ancestrale sau sunt foarte speculative.

🔧 Psihologia evoluționistă încearcă să explice de ce avem tipare universale, ca de exemplu frica de șerpi, preferința pentru dulce și grăsimi, criterii de atracție. Apoi dinamica relațiilor: gelozia, selecția partenerului, diferențele în atracție.

Biasurile (“scurtăturile cognitive“) pe care le avem sunt explicate satisfăcător de către psihologia evoluționistă. Cele mai multe nu sunt “defecte”, ci doar mecanisme vechi de supraviețuire care funcționează imperfect în lumea modernă sau au devenit inutile.

Psihologia evoluționistă explică de ce omul modern funcționează adesea ca și cum ar avea un „software” din Epoca de Piatră… pentru că, într-o mare măsură, chiar așa este. 😊

Comportamente sociale: cooperare, competiție, căutarea statutului și gândire tribală.

Share

🛋️ În sala de așteptare

1. Sămânța rea ​​și problema învinovățirii (nautil.us) 🇬🇧

2. Modelul matematic scoate la iveală psihologia ascunsă din spatele luării deciziilor autoritare (psypost.org) 🇬🇧

3. Un atitudine pozitivă poate ajuta la prevenirea demenței (studyfinds.com) 🇬🇧

4. Expert în somnologie explică „motivul biologic pentru care oamenii se trezesc la 3 dimineața” (dailyrecord.co.uk) 🇬🇧

5. Bunăstarea terapeuților este legată de ratele de abandon ale clienților (sleepwakeadvisor.com) 🇬🇧

6. Coeziunea identitară este legată de o sănătate mintală mai bună în grupurile marginalizate (news-medical.net) 🇬🇧

7. Sunt femeile mai predispuse să regrete aventurile de-o noapte? Doar atunci când se culcă cu bărbați (psypost.org) 🇬🇧

8. Oamenii inteligenți judecă mai bine inteligența celorlalți (psypost.org) 🇬🇧

9. Verificarea vârstei dăunează educatorilor sexuali și lucrătorilor sexuali, sugerează studiile 🇷🇴 • 🇬🇧

10. Femei care urăsc bărbații (psypost.org) 🇬🇧

🛋️ În psihoterapie

Ne revedem mâine, pentru alte idei din psihologie.

Leave a comment

1773 (n.) — James Mill
A pus bazele psihologiei asociaționiste, arătând că senzațiile formează idei ce se leagă în concepte complexe.

1912 (n.) — Dorothy Adkins
A aplicat analiza factorială pentru a studia afectul copiilor și a îmbunătăți curricula și evaluarea programelor.

Subscribe now

🔤 Dicționar de psihologie : ego-distonic / ego-sintonic

Ego-distonic se referă la gânduri, emoții sau comportamente percepute ca fiind în conflict cu propria identitate, valori sau imagine de sine, în timp ce ego-sintonic desemnează experiențe trăite ca fiind în acord cu acestea.

• Termenii provin din psihanaliză și au fost preluați ulterior în psihologia clinică și psihiatrie. Au devenit utili mai ales în descrierea modului în care pacientul se raportează subiectiv la simptomele sale, nu doar la conținutul acestora.

• Cei doi termeni nu descriu cât de „grave” sunt simptomele și nici dacă sunt „bune” sau „rele”. Un simptom poate fi sever și ego-sintonic (ex: anumite trăsături de personalitate) sau relativ ușor, dar profund ego-distonic (ex: gânduri intruzive).

• Distincția este esențială în diagnostic și intervenție. De exemplu, în tulburarea obsesiv-compulsivă, simptomele sunt de regulă ego-distonice (pacientul le respinge), în timp ce în unele tulburări de personalitate pot fi ego-sintonice (pacientul le consideră firești). Nivelul de ego-distonie influențează adesea motivația pentru terapie și aderența la tratament.

🛋️ În sala de așteptare

1. Terapia cognitivă digitală poate reduce anxietatea cardiacă după infarctul miocardic 🇷🇴 • 🇬🇧

2. Terapie cognitiv-comportamentală pentru colonul iritabil 🇷🇴 • 🇬🇧

3. Cele șapte semne cheie ale autismului la adulții de peste 40 de ani 🇷🇴 • 🇬🇧

4. Trăsăturile psihologice ale oamenilor de știință prevăd teoriile și metodele lor de cercetare (psypost.org) 🇬🇧

5. Eram atât de deprimat încât nici măcar nu puteam bea apă (metro.co.uk) 🇬🇧

6. O nouă speranță pentru cei care suferă de depresie (psychologytoday.com) 🇬🇧

7. Tratamentele pentru autovătămare sunt mai puțin eficiente pentru bărbați în comparație cu femeile (theconversation.com) 🇬🇧

8. Psihologia schadenfreude: “ce bine-mi pare că ți-ai luat țeapă“ (psypost.org) 🇬🇧

9. Strategii de prevenire a sinuciderii (gazettengr.com) 🇬🇧

10. Ar putea „supraviețuirea celui mai înțelept” să fie adevăratul secret din spatele evoluției umane? (studyfinds.com) 🇬🇧

🛋️ În terapie

Ne revedem mâine, pentru alte idei din psihologie.

Leave a comment

30 martie în calendarul psihologiei:

1596 (n.) — René Descartes
A propus separarea minte-corp și a explorat funcționarea sistemului nervos și percepția vizuală.

1903 (n.) — Roger G. Barker
A arătat că mediul concret modelează comportamentul prin conceptul de „setting comportamental”.

1906 (n.) — Marianne Frostig
A dezvoltat metode de evaluare și intervenție pentru dificultăți de învățare și percepție vizuală.

1929 (n.) — Martha T. Mednick
A explorat personalitatea, motivația realizării și problemele sociale ale femeilor.

Ziua Mondială a Tulburării Bipolare — are loc în 30 martie, ziua de naștere a lui Vincent Van Gogh, care a fost diagnosticat postum cu tulburare bipolară. Scopul acestei zile este acela de a educa publicul larg cu privire la tulburarea bipolară, care afectează 40 de milioane de persoane în toată lumea.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

De citit astăzi:

1. Începe impulsul psihiatriei de precizie în Europa (pharmaphorum.com) 🇬🇧

2. Adevărul despre durere pe care medicul s-ar putea să nu vi-l spună (scientificamerican.com) 🇬🇧

3. Dezvoltarea, validarea psihommetrică și corelațiile calității vieții cu 15 itemi la scara de epilepsie (nature.com) 🇬🇧

4. Un sistem defect de eliminare a deșeurilor cerebrale poate duce la psihoză (psypost.org) 🇬🇧

5. Dismorfia pielii: a devenit căutarea ta de piele „perfectă” o problemă de sănătate mintală? (independent.co.uk) 🇬🇧

6. Dezvoltarea, validarea psihommetrică și corelațiile calității vieții cu 15 itemi la scara de epilepsie (QOLIE-15) (nature.com) 🇬🇧

7. O analiză a profilului latent a modelelor de participare la activitatea fizică și a sănătății mintale în rândul studenților: rolul de mediere al reglării emoțiilor| (nature.com) 🇬🇧

   Leave a comment

Din calendarul psihologiei:

1749 (n.) — Pierre Simon Laplace
A aplicat distribuția normală la observațiile științifice, fundamentând statistica inferențială.

1900 (n.) — Erich Fromm
A aplicat psihanaliza pentru a explica relația dintre individ și societate.

1902 (n.) — Lois Barclay Murphy
A explorat dezvoltarea copilului, personalitatea și natura empatiei.

1933 (n.) — Philip G. Zimbardo
A studiat influența situațiilor sociale asupra comportamentului, precum obediența și deindividualizarea.

Subscribe now

Articole de psihologie de citit astăzi:

🧠 Gândire și decizii

1. Ce ne poate învăța un filozof chinez antic despre obsesia americanilor pentru clasamentele școlare și universitare (theconversation.com) 🇬🇧

2. Ideologia politică modelează opiniile asupra victimelor civile acceptabile în război (psypost.org) 🇬🇧

3. Creierul matur și neuroștiința înțelepciunii (psychologytoday.com) 🇬🇧

👤 Identitate

4. Conformitatea de gen începe tânăr – iar băieții și fetele se aliniază în moduri diferite (theconversation.com) 🇬🇧

👥 Relații și viață socială

5. Cum să-ți faci prieteni: oamenii de știință au descoperit câteva detalii noi interesante (psypost.org) 🇬🇧

🩺 Comportament și sănătate

6. Creierul lui Albert Einstein: Ce au descoperit oamenii de știință? (psypost.org) 🇬🇧

7. Costul pentru sănătatea mintală al recalificării fără sfârșit: anxietate, depresie, epuizare și risc de sinucidere într-o economie bazată pe profit - Gilmore Health News (gilmorehealth.com) 🇬🇧

8. Cum te afectează oboseala decizională și cum să-ți protejezi energia (realsimple.com) 🇬🇧

9. Costul pentru sănătatea mintală al recalificării fără sfârșit: anxietate, depresie, epuizare și risc de sinucidere într-o economie bazată pe profit (gilmorehealth.com) 🇬🇧

10. Cum îți afectează o afecțiune medicală șansele de a găsi și păstra dragostea (psypost.org) 🇬🇧

Leave a comment

Share