☕ Bună dimineața!

Azi e Ziua Surorilor, Ziua Prieteniilor și Ziua Femeilor Singure Care Muncesc.

Vorba cântecului popular de la etnia dujmanofilă, “când stă soră lângă soră, moare doi dujmani pe oră“.

Aș fi fost tentat să comentez că Ziua Femeilor Singure Care Muncesc pare așa, un fel de triumf al zilelor noastre, în opoziție cu femeile din trecut care o ardeau neproductiv pe acasă în așteptarea soțului care să se întoarcă rupt de muncă de pe ogoarele patriei. Și poate și o șansă în plus pentru bărbați, care simțeau presiunea socială a grupului în ceafă ca să se însoare de tineri și să muncească pentru familie. Azi pot să mai amâne și ei săracii momentul, să se concentreze asupra studiilor, carierei, jocurilor video, vieții bune în general, pentru că azi femeile pot sta și singure și pot și munci, n-au nevoie de alții să muncească pentru ele. Brave New World.

Triumful feminismului de care profită și bărbații. Niște profitori. 😊

După cum ați remarcat probabil, într-un singur paragraf am trecut de la surori la prietenii, apoi la femei singure, la feminism, la bărbați ca foste victime ale patriarhatului, la familie, la carieră, la jocuri video și la schimbarea societății.

Tot cam așa arată, de cele multe ori și atenția noastră. Suntem în același timp angajați, părinți, prieteni, consumatori, comentatori, producători de conținut și spectatori.

Acest fenomen poartă numele de fragmentare atențională: împărțirea repetată a atenției între prea mulți stimuli și sarcini, până când concentrarea asupra unui singur lucru dispare cu totul. Ca asuprirea bărbaților în epoca post-patriarhală. 😊

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Fragmentare atențională

🕰️ Fragmentarea atențională este un concept utilizat în psihologia cognitivă, neuroștiință și studiile despre impactul tehnologiei asupra comportamentului uman. Nu este un diagnostic psihiatric oficial și nu apare ca tulburare distinctă în manualele de diagnostic precum DSM sau ICD.

Conceptul a devenit mai discutat odată cu dezvoltarea mediilor digitale, a notificărilor permanente și a consumului rapid de informație online.

Cercetările despre atenție și multitasking au arătat că, în multe situații, creierul nu realizează simultan mai multe activități complexe, ci comută rapid între ele, proces care implică un cost cognitiv.

🚫 Fragmentarea atențională nu înseamnă pur și simplu lipsă de disciplină, lipsă de inteligență, dezinteres față de orice activitate sau existența automată a unei tulburări psihologice. O persoană poate experimenta perioade de atenție fragmentată fără să aibă o problemă clinică, mai ales în contexte cu multe solicitări simultane.

• nu este același lucru cu ADHD sau cu o tulburare de atenție diagnosticată

• nu înseamnă că o persoană este incapabilă permanent să se concentreze

• nu reprezintă doar preferința pentru activități variate sau schimbări de interes

Concepte asociate sau confundate

• Multitasking
  executarea mai multor sarcini simultan

• Supraîncărcare informațională
  acumulare excesivă de informații

• Atenție selectivă
  alegerea stimulilor importanți

• Comutare cognitivă
  schimbarea rapidă între activități

• Distragere digitală
  întreruperi produse de tehnologie

⚙️ Conceptul este folosit pentru a descrie modul în care mediile moderne, în special cele digitale, pot influența procesele atenționale, productivitatea, învățarea și capacitatea de concentrare sau pentru a descrie experiențe cotidiene precum senzația de a fi permanent întrerupt, dificultatea de a termina o sarcină fără distrageri sau impresia că mintea sare constant de la un subiect la altul.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Securitatea financiară în copilărie prezice o pierdere ulterioară a credinței religioase (psypost.org) 🇬🇧

2. Pastilele inactive dezvăluie puterea ascunsă a așteptărilor umane în recuperarea după dependență (psypost.org) 🇬🇧

3. Supraviețuitorii traumei procesează expresiile de furie diferit la nivel subconștient (psypost.org) 🇬🇧

4. Psihoza postpartum este în centrul studiului Lindsay Clancy. (scientificamerican.com) 🇬🇧

5. Oamenii de știință clasează tulburările care îmbătrânesc cel mai repede creierul (earth.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Am avut un unchi care dacă ar fi existat o “fobie față de experți” el ar fi fost candidatul perfect pentru aceasta. Nu se temea de experți, ci pur și simplu îi considera inutili.

Nu era deloc arogant, dimpotrivă, era un om simplu de la țară, care învățase să își repare singur toate lucrurile, de la pantofi până la ceasuri.

Sigur, nu îi reușea întotdeauna, dar îi reușea surprinzător de des.

Iar atunci când se confrunta cu o sarcină nouă, ceva care habar nu avea cum se face mantra lui era “ce, asta nu e făcută tot de un om?”

Autodidact înrăit, învățase singur tot ceea ce știa. Mătușa îl mai tachina, că până și meseria o învățase singur. Fusese scurtă vreme ucenic, nu i-a plăcut, a fugit de la meșter și s-a apucat pe cont propriu. Cumva i-a ieșit, că devenise el însuși un meșter bun.

Casa în care locuia și-o construise tot singur. Mai întâi o singură cameră, că doar atâta avea nevoie când era tânăr, apoi pe măsură ce i s-a mărit familia a tot adăugat camere. Una din plăcerile mele când eram copil și mergeam în vacanță la țară era să văd ce a mai construit unchiul. Nu mă dezamăgea niciodată, întotdeauna găseam o cameră nouă, “lipită” de cele vechi. Casa lui era o structură labirintică, fără nicio noimă pentru cineva din exterior, cu dormitoare care trebuiau traversate pentru a ajunge la cămară, cu scări inutile care trebuiau urcate pentru a fi apoi coborâte la fel de inutil mai târziu. Camerele aveau niveluri diferite, pentru fundațiile individuale nu erau la același nivel. Trecerea dintr-o cameră în alta era întotdeauna însoțită de 2-3 trepte. În sus sau în jos.

Unchiul era deja bătrân și plănuia niște modificări mai serioase pentru re-organizarea casei, ca să îi încurajeze pe nepoți să îl viziteze mai des, că nerecunoscătorii se plângeau că nu se descurcă în casa labirintică.

Mătușa mea l-a întrebat prudentă, “nu ar fi mai bine să vorbim totuși cu un arhitect înainte să facem modificări așa de serioase?”

Bătrânul i-a răspuns uimit de naivitatea întrebării: “păi cum ar putea să știe mai bine un arhitect ce vreau să fac eu aici?”

Unchiul meu avea dreptate și totuși se înșela în același timp. Nimeni nu putea ști mai bine decât el ce își dorea de la propria lui casă. Atâta doar că un arhitect nu venea acolo ca să îi ghicească dorințele lui, ci ca să îl ajute să își organizeze acele dorințe, să le transforme într-o structură coerentă, care funcționează.

Azi, de Ziua Mătușii (da, există așa ceva) mi-am adus aminte de unchiul meu și de lipsa lui de entuziasm pentru orice fel de experți și pentru delegarea epistemică. În viziunea lui experții erau doar niște braconieri ai dorințelor noastre.

Azi unchiul mai există doar în poveștile celor care l-au cunoscut. Însă casa construită de el e încă acolo, e un coșmar pentru actualii proprietari. Și este o dovadă vie că trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și experților ce-i al experților. 😅

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Delegare epistemică

🕰️ Conceptul de delegare epistemică este asociat cu domeniul epistemologiei sociale, o ramură a filosofiei care studiază modul în care oamenii dobândesc cunoaștere prin intermediul altora. Ideea pornește de la observația că nimeni nu poate verifica personal toate informațiile necesare pentru viața de zi cu zi, astfel încât societatea funcționează prin distribuirea cunoașterii între specialiști și public.

Nu este un diagnostic psihologic, ci un concept explicativ folosit în psihologie, filosofie și științele sociale pentru a analiza relația dintre indivizi, experți și sursele de informație.

🚫 Delegarea epistemică nu înseamnă lipsă de inteligență, absența gândirii critice sau acceptarea automată a oricărei afirmații venite de la o autoritate. Este un mecanism normal prin care oamenii gestionează complexitatea lumii moderne, unde nimeni nu poate fi expert în toate domeniile.

Nu este același lucru cu:

• a crede orice spune o persoană cu autoritate

• a refuza să verifici informațiile importante

• a renunța complet la propria capacitate de judecată

Concepte asociate sau confundate

• Autoritate epistemică — sursă recunoscută de cunoaștere

• Gândire critică — evaluare activă a informațiilor

• Bias de autoritate — încredere exagerată în experți

• Încredere socială — cooperare bazată pe credibilitate

• Analfabetism științific — dificultăți în înțelegerea științei

⚙️ Conceptul de delegare epistemică este folosit pentru a descrie modul în care oamenii își construiesc cunoașterea într-o societate complexă, unde dependența de experți este inevitabilă.

În psihologie și științele sociale este analizat în legătură cu încrederea, influența socială, luarea deciziilor și răspândirea informațiilor.

Publicul general folosește rar expresia propriu-zisă, dar fenomenul apare frecvent atunci când cineva spune că are încredere într-un medic, cercetător, profesor sau specialist fără să poată verifica personal toate detaliile.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Un nou studiu leagă “brain rot“ de o secvență în cascadă de sarcini psihologice (psypost.org) 🇬🇧

2. Persoanele cu trăsături ADHD crescute pierd un avantaj de învățare automată, arată studiul (psypost.org) 🇬🇧

3. ADHD ar putea rămâne subdiagnosticat în Anglia, în ciuda creșterii recente a cazurilor înregistrate (psypost.org) 🇬🇧

4. Mamele care au performanță profesională ridicată se confruntă cu judecăți morale mai dure pentru greșelile de părinte (psypost.org) 🇬🇧

5. Bărbații sunt mai predispuși decât femeile să privească infidelitatea în mod favorabil atunci când relațiile eșuează (psypost.org) 🇬🇧

6. Ce se întâmplă de fapt în corpul nostru când oftăm? (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi în SUA se sărbătorește Ziua Mâncării-Gunoi. Scuzați traducerea a la Irina Nistor.

Cred că americanii au fost doar mai sinceri decât restul lumii și i-au făcut o zi oficială. În rest, junk-food se mănâncă peste tot, în toată lumea

Ce poate fi mai bun decât ceva crocant, sărat, dulce și îmbibat în ulei refolosit de 48 de ore? Să nu-mi răspundeți „ceva epilat” și/sau „ceva single malt”, că profilul newsletterului este cu totul și cu totul altul. 🙃

Departe de mine gândul de a demoniza junk-foodul. Este gustos, exact pentru asta a fost creat, iar consumat din când în când nu moare nimeni. Problema apare când excepția devine regulă, iar ocazionalul se transformă în stil de viață.

Există însă un alt tip de junk pe care îl consumăm zilnic în exces, fără să ne dăm seama. Dăunător nu pentru corp, ci pentru minte: informația.

Nu orice informație este valoroasă și nu orice informație merită consumată. Iar când dieta noastră mentală ajunge să fie alcătuită în principal din notificări, scandaluri, clickbait și doomscrolling, nu e de mirare că apare oboseala informațională.

Iar “caloriile informaționale” se adună și ele, doar că nu se depun pe talie, ci pe claritatea gândirii.

Așa că astăzi vă propun să vorbim despre oboseala informațională. Nu vreau să vă dau mai multă informație. Încerc să vă scap de excesul ei. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Oboseală informațională

🕰️ Conceptul de oboseală informațională a devenit relevant mai ales odată cu apariția internetului, a motoarelor de căutare, a rețelelor sociale și a fluxului permanent de știri și notificări digitale.

Termenul este asociat cu cercetătorul britanic David Lewis, care în 1996 a folosit expresia information fatigue syndrome pentru a descrie efectele negative ale excesului de informații asupra funcționării cognitive și emoționale.

Oboseala informațională nu este un diagnostic medical oficial în clasificările precum DSM sau ICD, ci un concept interdisciplinar folosit în psihologie cognitivă, managementul informației, educație și studiul comportamentului digital.

🚫 Oboseala informațională nu înseamnă pur și simplu că unei persoane nu îi place să citească, nu este dovada unei inteligențe scăzute, nu reprezintă automat o problemă psihologică sau o tulburare de atenție și nu apare doar la persoanele care folosesc excesiv tehnologia. Ea nu trebuie confundată cu lipsa de interes pentru un subiect, cu oboseala fizică obișnuită sau cu dificultățile normale de învățare ale unor informații complexe.

Exemple de situații care nu reprezintă oboseală informațională:

• alegerea conștientă de a consuma mai puține știri

• plictiseala față de un anumit subiect

• dificultatea de a înțelege un domeniu necunoscut fără cunoștințe anterioare

Concepte asociate sau confundate frecvent

• Suprasolicitare cognitivă — prea multe procese mentale simultane

• Atenție fragmentată — concentrarea întreruptă constant

• Epuizare digitală — oboseală produsă de utilizarea tehnologiei

• Paralizie decizională — dificultate în alegerea unei variante

• Anxietate digitală — neliniște legată de mediul online

⚙️ Termenul de oboseală informațională este folosit mai mult pentru a descrie efectele excesului de informații asupra atenției, procesării cognitive și procesului de luare a deciziilor, mai ales în mediile profesionale unde oamenii trebuie să gestioneze permanent volume mari de date.

Publicul larg îl folosește pentru a descrie senzația de a fi „bombardat” cu informații, notificări, știri și opinii până în punctul în care devine dificil să mai distingă ce este relevant.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Preferințele imprevizibile, nu învățarea defectuoasă, sunt cele care generează neînțelegeri sociale în cazul autismului (psypost.org) 🇬🇧

2. De ce sărbătorim în secret când oamenii de succes eșuează – și de ce psihologia spune că este în regulă (hellomagazine.com) 🇬🇧

3. Privirea ta este la fel de unică precum o amprentă digitală (nhpr.org) 🇬🇧

4. Un nou studiu oferă dovezi ale unei legături pe termen lung între consumul de pornografie și depresie (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi în toată lumea se sărbătoresc cimpanzeii și Căderea Bastiliei. Dacă de cimpanzei nu vreau să zic absolut nimic, că nu vreau să insult pe nimeni, cu căderea Bastiliei ar fi o mică problemă tehnică: Bastilia nu a căzut, ci s-a predat. Ăia de dinăuntru au deschis și le-au dat cheile ălora de afară.

Cam ca în toată istoria lor francezii din Bastilia asediată au rămas oameni practici: de ce să lupți ca prostu’ când poți să ridici fusta și să te împrietenești cu adversarul? Ar trebui să se numească Sindromul Francez. Un fel de Sindrom Stockholm dar în care suferinzii vor ca la sfârșit să se vorbească și de glorie. 😊

De la Sindromul Francez al Predării, scuzați pleonasmul, mi-am adus aminte de semenii aceia ai nostri care își pun la poza de profil de pe feisbuc imaginea celei mai recente cauze sociale. Roșia Montană. Je suis Charlie. Ora Planetei. Putin-CD (=“călăul și dictatorul”). Care or mai fi.

Iar după ce pun poza cu cauza respectivă pe social media viața lor continuă la fel. Berea de seară de la Netflix. Cearta cu vecinul de la trei pe locul de parcare. Și-au făcut datoria civică.

Pentru ei există și un nume. Nu, nu Sindromul Francez, că ei nu consideră că au înfrânt.

Psihologia și sociologia îi spun simplu: slacktivism.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Slacktivism

🕰️ Termenul slacktivism provine din combinarea cuvintelor englezești slacker ('persoană leneșă' sau 'care evită efortul') și activism. A început să fie folosit la începutul anilor 1990, iar odată cu dezvoltarea rețelelor sociale a devenit tot mai răspândit în psihologie socială, sociologie și studiile media. Conceptul nu reprezintă un diagnostic psihologic, ci descrie un comportament social și modul în care oamenii aleg să își exprime susținerea pentru diverse cauze.

🚫 Slacktivismul nu este același lucru cu activismul autentic și susținut, nu înseamnă participarea la proteste, voluntariatul, donațiile consistente sau implicarea pe termen lung într-o organizație. De asemenea, simpla folosire a internetului pentru a promova o cauză nu este automat slacktivism, deoarece multe campanii online au avut efecte reale și au mobilizat comunități întregi.

Exemple de ceea ce nu este slacktivismul:

• voluntariat regulat pentru o organizație;

• participarea la proteste sau campanii civice;

• donații constante pentru o cauză;

• implicarea în organizarea unei inițiative comunitare.

🎭 Concepte înrudite sau ușor de confundat cu slacktivismul

• Activism — implicare activă și susținută.

• Virtue signaling — afișarea valorilor morale.

• Identitate socială — apartenență la grup.

• Conformism social — aliniere la majoritate.

• Participare civică — implicare în comunitate.

• Performativitate socială — comportament pentru imagine.

⚙️ Termenul de ‘slacktivism’ este folosit pentru a analiza eficiența diferitelor forme de participare civică și impactul rețelelor sociale asupra implicării sociale.

În limbajul obișnuit, slacktivismul este invocat adesea într-un sens critic, atunci când cineva este acuzat că își exprimă susținerea pentru o cauză doar prin gesturi simbolice, fără să contribuie în mod concret la rezolvarea problemei.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Noi cercetări despre speranță, emancipare și schimbare socială pozitivă. (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Pe pilot automat: Precizia ascunsă a modului în care corpul nostru simte temperatura (eurac.edu) 🇬🇧

3. „Teoria focului de tabără” reconfortantă îi ajută pe oameni să se vindece de rupturi dureroase de prietenie (upworthy.com) 🇬🇧

4. O substanță chimică obișnuită din anvelopele auto ar putea perturba celulele creierului uman și poate promova demența (psypost.org) 🇬🇧

5. Noile cercetări psihologice dezvăluie trei tipuri distincte de mincinoși în relațiile romantice (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

La o companie cunoscută pentru implicarea angajaților în procesul decizional angajații au primit un formular prin care erau înștiințați că în curând urmează să le fie zugrăvite birourile și erau rugați să își exprime preferința pentru o culoare. Iar cel care venea cu culoarea câștigătoare primea și un premiu din partea companiei drept recunoștință pentru efort.

Așa că oamenii s-au apucat să își justifice alegerile, cu argumente din psihologie, din artă, că verdele calmează, că albastrul stimuleaza concentrarea, că albul face ca spațiul să pară mai mare. Unii au căutat studii despre efectele culorilor asupra productivității, alții au făcut mici prezentări colegilor, iar discuția a continuat zile în șir pe chatul intern al companiei.

În final conducerea a colectat toate răspunsurile, le-a evaluat și a decis că albul e câștigătorul. Vineri, la sfârșitul săptămânii a fost acordat și premiul, spre mulțumirea tuturor angajaților, că lucrează într-o companie profund democratică, care îi implică în decizii.

Luni dimineața când au venit la muncă toți pereții erau bej. Atunci când au întrebat de ce sunt bej li s-a răspuns că bejul fusese cumpărat cu o lună în urmă pentru că era cea mai ieftină culoare din catalog.

Sondajul fusese despre culoarea pereților. Lecția corporatistă fusese despre iluzia participării.

Participanții au rămas cu lecția, câștigătorul a rămas cu premiul, iar compania a rămas cu economiile.

Iar eu am încălecat pe o șa, și v-am spus povestea despre iluzia participării așa.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Iluzia participării

🕰️ Iluzia participării este un concept utilizat în psihologia socială, psihologia organizațională și științele politice pentru a descrie situațiile în care oamenii percep existența unei implicări democratice sau colaborative fără ca aceasta să fie autentică.

Termenul nu reprezintă un diagnostic psihologic și nu este asociat unui autor unic.

Conceptul apare frecvent în discuțiile despre management, leadership, participarea cetățenilor la deciziile publice și designul organizațional, fiind apropiat de cercetările privind influența socială, motivația și percepția controlului.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Participare autentică — influență reală asupra deciziilor

• Sentimentul de control — percepția influenței personale

• Empowerment — creșterea autonomiei individuale

• Manipulare socială — influențarea comportamentului altora

• Consultare publică — colectarea opiniilor participanților

• Iluzia controlului — supraestimarea controlului personal

🚫 Iluzia participării nu înseamnă participare autentică, nu presupune că persoana deține putere reală de decizie, nu este simpla informare despre o hotărâre deja luată, nu reprezintă cooperare efectivă între participanți și nici nu descrie situațiile în care opiniile exprimate modifică în mod concret rezultatul final.

Exemple:

• O companie organizează un sondaj, dar ignoră complet răspunsurile angajaților.

• O autoritate publică organizează o consultare după ce proiectul este deja aprobat.

• Un profesor cere sugestii elevilor, dar aplică exact planul stabilit dinainte.

⚙️ Termenul este folosit pentru a analiza situațiile în care oamenii cred că participă la luarea deciziilor, deși influența lor este doar aparentă.

În limbajul obișnuit, expresia apare mai ales în discuții despre politică, organizații sau locul de muncă, atunci când consultările sunt percepute ca fiind pur formale, fără efect asupra rezultatului final.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă iei nota zece la test primești premiu o lună de abonament premium. Poți repeta testul de câte ori vrei iar premiul va fi acordat de fiecare dată. O singură dată în fiecare lună, pentru că nu poți avea mai multe abonamente premium în același timp. 😅

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Dragostea și banii contează amândouă pentru sănătate, dar nu se înlocuiesc una pe cealaltă. (psypost.org) 🇬🇧

2. Deepfake-urile și psihologia credinței în sala de judecată (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Preferințele stricte despre înălțime în relațiile amoroase sunt legate de atitudinile sexiste (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Se zice că într-o vară călduroasă doi ardeleni stăteau de vorbă la umbră. Unul dintre ei întreabă:

“Mă Ghio, tu ce crezi că-i ala post-adevăr? Că am auzit la radio și nu știu ce e.”

“Apăi cum să-ți explic, ca să-nțelegi și tu, că tu ești mai lent, să zicem că termometrul tău de cameră arată 18°C. Treabă bună pe vremurile astea. Dar ție ți-e foarte cald, tu crezi că sunt 38°C, că așa simți tu. No, apoi îți întrebi și muierea, care e de acord cu tine, că și ea moare de cald. La 18°C nu mori de cald. Acuzi termometrul că are agenda lui. Lui nu-i pasă, el arată ce are el de arătat. Tu mori de cald în continuare.

Cam asta-i treaba cu post-adevărul”.

Acum fix zece ani, în 2016, Oxford Dictionaries a ales 'post-truth' drept Cuvântul Anului. Nu pentru că oamenii mințeau mai mult decât înainte, oamenii mint de când au inventat limbajul. Noutatea era alta, pentru prima dată devenise evident că adevărul însuși începuse să conteze mai puțin decât emoțiile pe care le produce o afirmație. Oamenii acceptau faptul că pot să spună în mod intenționat un neadevăr pentru a obține o anumită reacție. Și pentru că le venea greu să îi spună acelui neadevăr că e o minciună, au inventat un cuvânt special pentru el, “post-adevăr“.

Mulți dintre cei familiarizați cu termenul presupun în mod greșit că “post-adevărul” este o creație a social media. Nimic mai greșit, cuvântul a apărut cu mult înainte de social-media. Scriitorul Steve Tesich a folosit “post-adevăr” în 1992 pentru a descrie scandalurile Watergate si Iran-Cotra. Ideea lui era nu că guvernul a mințit, neinteresant, guvernul minte cum respiră, ci că publicul larg prefera minciuna oficială adevărului, pentru că era mai confortabilă cognitiv. Știm cu toții, disonanța cognitivă doare.

Termenul lansat de Steve Tesich a stat relativ anonim până la cariera spectaculoasă pe care a făcut-o douăzeci de ani mai târziu.

“Post-adevărul“ nu face diferența între două tipuri de neadevăr. Diferența este între două feluri de a trata adevărul.

Într-o lume obișnuită întâi verifici dacă o afirmație este adevărată și abia apoi decizi dacă îți place.

Într-o lume a post-adevărului ordinea se inversează: dacă îți place, dacă îți confirmă identitatea sau îți provoacă emoția potrivită, accepți adevărul. Dacă nu îți place, nu-ți mai pasă că este adevărat.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Post-adevăr (post-truth)

🕰️ Termenul post-truth a început să fie folosit în anii 1990, dar a devenit cunoscut la nivel mondial după campania pentru Brexit și alegerile prezidențiale din Statele Unite din 2016. În același an, Oxford Dictionaries l-a desemnat 'Cuvântul Anului', definindu-l ca referindu-se la circumstanțe în care faptele obiective influențează mai puțin opinia publică decât apelurile la emoții și convingeri personale.

Nu este un diagnostic psihologic și nici o teorie despre funcționarea minții, ci un concept din domeniul comunicării, psihologiei sociale, sociologiei și științelor politice.

🚫 Post-adevărul nu înseamnă că adevărul nu există, nu este același lucru cu minciuna deliberată, nu descrie orice greșeală factuală și nu înseamnă că oamenii devin incapabili să gândească critic. O persoană poate greși sincer fără a participa la un fenomen de post-adevăr, după cum poate spune adevărul selectiv și totuși să contribuie la un climat de post-adevăr prin apel excesiv la emoții și identitate de grup.

Exemple:

• confundarea unei informații din neatenție

• o minciună spusă intenționat

• propaganda politică

• publicitatea manipulatoare

• o teorie a conspirației

• o opinie personală exprimată ca opinie

🎭 Concepte înrudite sau frecvent confundate

• Bias de confirmare – caută informații convenabile

• Dezinformare – informații false deliberate

• Misinformare – informații false neintenționate

• Propagandă – influențare sistematică a opiniei

• Gândire critică – evaluarea dovezilor disponibile

• Camera de rezonanță – expunere la opinii similare

⚙️ “Post-adevăr“ este folosit pentru a descrie contexte sociale și mediatice în care emoțiile, identitatea și apartenența la un grup ajung să conteze mai mult decât verificarea faptelor.

În limbajul obișnuit, expresia este folosită pentru a critica discursuri publice, campanii politice sau dezbateri online în care dovezile sunt ignorate sau reinterpretate pentru a susține o anumită convingere.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. De ce contrariile nu se atrag: Un studiu global dezvăluie adevăratele reguli ale compatibilităţii romantice (psypost.org) 🇬🇧

2. Autoritarismul acționează ca o punte psihologică pentru personalitățile întunecate (psypost.org) 🇬🇧

3. Ce este greșit la narațiunea „Criza băieților” (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. De ce femeile au orgasm mai des singure decât cu un partener (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Limbile care diferențiază genul sunt legate de diferențe mai mari de personalitate între bărbați și femei (psypost.org) 🇬🇧

6. Trăsăturile autistice la adulții în vârstă sunt legate de agravarea anxietății în timp (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi aniversăm ziua de naștere a lui Kinsey, un domn care s-a străduit să ne convingă ca avem cu toții o perversiune sexuală. Din fericire nu aceeași, că atunci n-ar mai fi fost perversiune, ar fi fost normalitate.

Unii fac sex cu fâșul, alții cu căprița. Noroc că mai există și oameni care fac sex cu nevasta tradițională, aia old-school, că altfel eram o specie pe cale de dispariție. Într-o lume de plaiziriști perverși cineva trebuie să se sacrifice și să facă copii. Fără reproducători și fără copii nu ar mai avea cine să îl pomenească pe dl. Kinsey la cafeaua de dimineață.

Tot astăzi avem și Ziua Internațională a Văduvilor. Poate nu întâmplător pusă în aceeași zi cu “Let It Go Day”. Pentru că în mare măsură doliul, inclusiv doliul după relație, orice fel de doliu, este capacitatea psihologică de a ne desprinde de ceva, de a lăsa ceva-ul să se ducă, de a îl lăsa în urmă.

Acum mai mulți ani s-a făcut un studiu foarte ambițios legat de persoanele care ating suta de ani. Studiul își propunea să descopere dacă există ceva comun ce au toți centenarii din oricare colț al lumii. Majoritatea căutărilor au fost dezamăgitoare, centenarii erau și analfabeți și cu două doctorate, trăiau și la țară și la bloc, aveau și zece copii și niciunul. Mâncau de toate, beau alcool, unii încă mai fumau câte o țigară la suta de ani. Nimic acționabil, nimic din care să extragem niște reguli pe care să le urmăm cu speranța că poate atingem și noi suta. Adică nu știu despre voi, mie mi-ar plăcea.

Mai pe final de studiu, când toți erau plictisiți și dezamăgiți, un domn psiholog (întotdeauna un psiholog salvează petrecerea 🤣) a descoperit totuși un element comun în formularele aplicate centenarilor: cu toții aveau o mare capacitate de a depăși pierderile. Orice fel de pierderi. Atunci când trăiești mult ai tot felul de pierderi în viață.

Îți pierzi un deget când îți fuge prima nevastă, îți pierzi încrederea în femei când îți fuge a doua, îți pierzi încrederea în căsătorie când îți fuge a treia. Îți pierzi vederea când îți dă cu acid în ochi fugind a patra nevasta, îti pierzi prietenii care nu înțeleg de ce te căsătorești în continuare, că evident n-ai talent la căsătorie, îți pierzi copiii, care rămân cu mamele lor, fostele tale neveste. Dacă trăiești suficient îl pierzi chiar și pe Ion Iliescu.

Așa că azi, de Let It Go Day eu vă urez să uitați de toate iritările și pierderile din viața voastră.

Pierderile mari și mici sunt doar chiria pe care o plătim pentru privilegiul de a rămâne suficient de mult pe aici încât să atingem suta de ani.🍷

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Efectul Google (amnezie digitală)

🕰️ Termenul a devenit cunoscut după un studiu publicat în 2011 de psiholoaga americană Betsy Sparrow și colaboratorii. Cercetarea a arătat că accesul constant la motoare de căutare precum Google influențează modul în care oamenii gestionează informațiile.

Fenomenul nu este considerat o tulburare psihologică sau un diagnostic medical, ci o adaptare cognitivă la mediul digital modern, în care informația este disponibilă aproape instantaneu. Dacă pe termen lung această adaptare este una bună sau mai puțin bună vor afla generațiile viitoare. 😊

🚫 Efectul Google nu este o problemă de memorie cauzată de îmbătrânire, nu este demență, nu este o tulburare neurologică și nu înseamnă că persoana nu poate învăța sau reține informații. Este mai degrabă o schimbare în strategia de memorare, oamenii alegând inconștient să rețină sursa informației în locul informației în sine.

Exemple de situații care nu sunt amnezie digitală (= Efectul Google):

• Uitarea unui nume din cauza oboselii.

• Pierderea memoriei după un traumatism cerebral.

• Dificultățile de memorare asociate unei boli neurologice.

• Uitarea unor informații care nu au fost niciodată învățate.

🎭 Concepte asemănătoare cu amnezia digitală dar diferite

• Memorie transactivă ↔ cunoaștere distribuită, informații împărțite, colaborare socială, acces indirect

• Dependență de smartphone ↔ utilizare excesivă, verificare compulsivă, dificultate de deconectare, recompense rapide

• Supraîncărcare informațională ↔ volum mare de date, dificultate de selecție, oboseală cognitivă, confuzie

• Memorie de lucru ↔ procesare temporară, capacitate limitată, manipulare activă, atenție

• Uitare obișnuită ↔ estompare naturală, lipsa repetării, trecerea timpului, recuperare dificilă

• Cogniție distribuită ↔ instrumente externe, mediu de lucru, suport tehnologic, procesare colectivă

⚙️ ‘‘Efectul Google“ este folosit pentru a descrie modul în care tehnologia influențează procesele cognitive și memoria umană.

În limbajul obișnuit, oamenii îl folosesc atunci când observă că nu mai memorează anumite informații deoarece se bazează pe internet, telefoane sau motoare de căutare pentru a le accesa oricând au nevoie.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă obții nota zece la test primești o lună de abonament premium la Psihoterapie Net. 🍿🥤

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Studiul descoperă trăsături cheie ale prezervativelor care „se fură” (unisc.edu.au) 🇬🇧

2. Emoțiile negative legate de experiențele sexuale durează mai mult să dispară decât amintirile de zi cu zi (psypost.org) 🇬🇧

3. Monitorizarea undelor cerebrale dezvăluie modul în care trăsăturile psihopatice perturbă încrederea și recompensa în scenariile sociale (psypost.org) 🇬🇧

4. Somnul slab și derularea video nesfârșită formează o buclă comportamentală previzibilă (psypost.org) 🇬🇧

5. Te simți gol după ce termini un joc video? Depresia post-joc este un fenomen real (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Acum mulți ani am colaborat pentru o perioadă scurtă cu o companie care avea ca politică oficială descurajarea relațiilor amoroase între angajați. Mai precis cei care aveau/începeau o relație personală erau obligați să o anunțe conducerii, fără a fi clar ce se întâmpla după. Partea amuzantă este că directorul companiei avea o relație foarte personală cu o doamnă de acolo, era un secret public.

Atâta doar că cei doi nici nu negau relația, nici nu o confirmau. Nu puteau fi acuzați că au o relație, iar dacă ar fi fost prinși in actu, nici nu puteau fi pedepsiți că au mințit, pentru că nu mințiseră niciodată. O variantă corporatrist-românească de ambiguitate strategică. 😊

Când aud de ambiguitate strategică celor mai mulți dintre noi le vine în minte statul Israel, care de zeci de ani ocolește cu multă grijă discuțiile despre propriul program nuclear ilegal, fără să nege sau să confirme oficial că are arme nucleare. Dar toată lumea, prieteni, neprieteni si miserupiști deopotrivă știu de existența arsenalului nuclear al Israelului și acceptă acest joc al “ambiguității strategice”.

Ambiguitatea strategică nu este doar apanajul actorilor statali agresivi, ci este o realitate psihologică de zi cu zi. Motivele nu sunt neapărat machiavelice și manipulative, ci pot fi cât se poate de benigne, cum ar fi evitarea fricțiunilor inutile.

Folosim cu toții ambiguitatea strategică în familie, în relații, la muncă și cu prietenii.

E cam ca atunci când te enervează mama-soacră, dar alegi să nu reacționezi oficial, o lași acolo, ca pe Teheran, să își vadă de strâmtoarea ei. Strâmtoarea Ormuz, desigur. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Ambiguitate strategică

🕰️ Conceptul de ambiguitate strategică apare frecvent în psihologie socială, comunicare, diplomație și politică internațională. Termenul a fost popularizat în studiile despre comunicare organizațională și relații internaționale, unde liderii sau instituțiile aleg uneori formulări deliberate neclare pentru a menține echilibrul între mai multe interese.

În psihologie, ambiguitatea strategică este analizată și ca mecanism relațional sau defensiv, mai ales în contexte unde claritatea ar produce anxietate, conflict sau pierdere de control.

🚫 Ambiguitatea strategică nu este simplă confuzie, nu este lipsă de inteligență, nu este neapărat minciună directă și nici incapacitatea autentică de a comunica clar, diferența importantă fiind intenția de a păstra spațiu de manevră sau interpretare.

Nu este un diagnostic clinic și nu apare ca o tulburare în manualele de psihiatrie.

Exemple:

• un politician care răspunde vag pentru a nu pierde susținători din două tabere diferite

• un partener care evită să definească relația pentru a păstra opțiunile deschise

• o companie care anunță schimbări fără să ofere toate detaliile pentru a evita panicarea angajaților

⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a descrie strategii de comunicare în relații, leadership, negociere sau geopolitică. În limbajul public, expresia este adesea folosită critic, pentru a descrie persoane care 'vor să spună ceva fără să spună de fapt nimic'.

În ultimii ani, termenul a devenit popular și în discuțiile despre relații personale, unde descrie comportamente neclare sau evitante.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Femeile care declară că au mai multă putere în relațiile lor romantice tind să le pese mai puțin de resursele financiare ale partenerului. (psypost.org) 🇬🇧

2. Persoanele cu atașament anxios tind să se simtă mai deprimate și să aibă o stimă de sine mai scăzută în zilele în care percep că partenerul lor este mai agresiv (psypost.org) 🇬🇧

3. Fructoza nedigerată este asociată cu anxietatea și inflamația creierului (psypost.org) 🇬🇧

4. Modul în care învățarea cititului modifică abordarea creierului față de limbajul vorbit (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

🔤 Cuvântul zilei: Identitate digitală fragmentată

'Identitatea digitală fragmentată' descrie situația în care o persoană își construiește și exprimă versiuni diferite ale propriei identități în spații digitale separate, uneori fără coerență între ele.

Individul poate avea comportamente, valori, stiluri de comunicare sau imagini de sine diferite pe diverse platforme online, ceea ce poate produce confuzie, disconfort psihologic sau sentimentul că 'nu mai știe cine este cu adevărat'.

🕰️ Conceptul a apărut odată cu extinderea rețelelor sociale și a vieții digitale. Psihologia modernă și sociologia internetului au observat că mediul online permite oamenilor să își creeze identități multiple, adaptate fiecărei comunități sau platforme.

Termenul este folosit în discuții despre identitate, social media, alienare digitală și efectele psihologice ale hiperconectivității.

Fenomenul este asociat uneori cu presiunea de a menține imagini diferite pentru familie, muncă, prieteni sau comunități online.

🚫 Identitatea digitală fragmentată nu înseamnă automat tulburare de personalitate multiplă, nu înseamnă simpla folosire a mai multor conturi online, nu înseamnă discreție normală între viața publică și cea privată, nu înseamnă că cineva este neapărat fals sau manipulator.

O persoană poate avea identitate digitală fragmentată fără să mintă intenționat sau fără să fie conștientă de contradicțiile dintre diferitele versiuni ale propriei persoane.

• a avea un cont profesional și unul personal

• folosirea unui pseudonim într-un joc online

• alegerea unui stil diferit de comunicare la muncă

• protejarea intimității pe internet

⚙️ Termenul de identitate digitală fragmentată este folosit pentru a descrie efectele psihologice ale prezenței online constante și ale presiunii sociale digitale.

În limbajul comun, fenomenul apare adesea când cineva spune că 'pe internet oamenii sunt complet diferiți față de viața reală' sau când o persoană simte că joacă mai multe roluri online până la pierderea unui sentiment clar al propriei identități.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Pot chatboții să ușureze cu adevărat singurătatea? (greatergood.berkeley.edu) 🇬🇧

2. Detoxifierea care ți-ar putea face creierul cu 10 ani mai tânăr (inews.co.uk) 🇬🇧

3. Sfat sexual: în sfârșit l-am lăsat pe soțul meu să încerce ceva nou în pat în timp ce eram însărcinată. (slate.com) 🇬🇧

4. Vrei să te simți mai puțin singur? (studyfinds.com) 🇬🇧

5. Există noi dovezi pentru modul în care singurătatea afectează memoria la bătrânețe | (wired.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Simți uneori că trebuie să fii o persoană diferită pe fiecare platformă online sau în fiecare comunitate digitală din care faci parte?

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Acum ceva vreme, pe vremea când bărbații nu îsi epilau gleznele iar femeile încă purtau rochii, un domn oarecare devenise celebru pentru loialitatea lui față de poet obscur al timpului. Ori de câte ori cineva insulta poetul era provocat prompt la duel. Și de regulă pierdea, pentru că pasionatul nostru de poezie era bun spadasin. Avea o lungă listă de adversari pe care îi scosese definitiv din circulație. Nimeni nu mai cârâia în public împotriva poetului de frica de a nu fi redus la tăcere.

După mulți ani de dueluri în apărarea onoarei poetului favorit își câstigase respectul și frica semenilor pentru valorile lui solide și curajul lui de a le apăra.

Când a ajuns pe patul de moarte cineva l-a întrebat de unde a venit pasiunea lui de o viață pentru poetul obscur pe care nu l-a cunoscut niciodată. Iubitorul de poezie neînfricat a mărturisit că lui nici nu îi place poezia, că nu a citit poezie niciodată. Când era tânăr, la o petrecere, pentru că toți vorbeau urât despre poetul respectiv, din spirit de frondă a spus că lui i se pare cel mai bun din lume și văzând că a atras atenția pentru opiniile lui s-a luptat pentru ele toată viața. Și a devenit faimos pentru ceva în care nici măcar nu credea.

Astăzi sărbătorim Ziua Internațională a Lucrătorilor Sexuali. Să fim incluzivi, nu doar “lucrătoare”, că sunt și mulți bărbați in industrie.

Departe de mine de a minimiza importanța socială a muncii doamnelor și domnilor din parcările patriei, nu e nimic în neregulă ca cei care practică cea mai veche meserie din lume să aibă și ei propria lor zi. La mulți ani tuturor!🍷

Singura problemă este atunci când unii dintre ei se erijează în repere morale ale societății și ne somează să ne schimbăm viețile. Să devenim vegani, să nu mai călătorim cu avionul, să nu mai facem focul în sobă și toate celelalte.

Spațiul public a devenit un fel de Olimpiadă a Curvelor, unde suntem în fiecare zi provocați la duel pentru opiniile noastre de către indivizi care nu au citit în viața lor o poezie.

Pentru pudibonzi sau cei care au dobândit limba română mai târziu în viață, “curvă” nu înseamnă neapărat prostituată, ci o persoană care își vinde convingerile pentru validare socială.

Adică acei indivizi care nu își pot argumenta propriul punct de vedere altfel decât cu ciomagul sau insulta. Sau aruncând cu vopsea in Gioconda.

How dare you?

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Virtue signaling (=”semnalizarea virtuții”)

🕰️ Termenul a apărut și s-a popularizat în spațiul anglofon, mai ales în dezbaterile online despre moralitate, activism și identitate socială. Nu este un concept clinic și nu reprezintă un diagnostic psihologic.

Este folosit în sociologie, psihologie socială și comentariu cultural pentru a descrie comportamente prin care indivizii semnalizează apartenența la un grup moral sau ideologic. Criticii fenomenului susțin că uneori exprimarea morală publică devine performativă și orientată spre imagine.

🚫 Virtue signaling NU înseamnă orice exprimare morală publică, activism autentic, empatie reală, implicare civică sinceră, susținerea cauzelor sociale, simpla exprimare a valorilor personale.

Exemple:

• O persoană care donează discret unei cauze nu face automat virtue signaling.

• A vorbi despre probleme sociale nu este neapărat performativ sau ipocrit.

• Cineva poate exprima public valori morale și să creadă sincer în ele.

⚙️ În limbajul public, termenul este folosit foarte frecvent online pentru a critica persoane, branduri sau organizații considerate preocupate mai mult de imagine morală decât de acțiuni concrete. Specialiștii îl discută în contexte legate de identitate socială, reputație și semnalizare de statut.

Expresia apare adesea în dezbateri politice și culturale polarizate, unde este uneori utilizată prea rapid pentru a discredita orice mesaj moral public.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Experiențele adverse din copilărie legate de riscul de tulburare depresivă majoră la adulți 🇷🇴 • 🇬🇧

2. Creierul ca receptor este încă greșit 🇷🇴 • 🇬🇧

3. Neuroștiința ipocriziei indică o întrerupere a comunicării în creier 🇷🇴 • 🇬🇧

4. Bărbații mileniali au fost acuzați de „criza întâlnirilor” – și totul ține de efort 🇷🇴 • 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

Subscribe now

☕ Bună dimineața!

Vă mărturisesc că o vreme eu m-am suspectat că sunt dependent de doomscrolling, cu mult înainte ca să apară termenul pe piață. Mi se părea că sufăr de un fel particular de Sindromul Cassandra și că mă foloseam de știrile negative ca să îmi confirm că aveam dreptate. Desigur, nu aveam tot timpul dreptate (mai deloc) iar nenorocirile pe care mi le imaginam se întâmplau foarte rar spre deloc.

Dar în același timp să nu uităm că suntem cu toții urmașii unor hominizi care se îngrijorau din nimic tot timpul. Milioane de ani de îngrijorări și îngrijorați. Așa au supraviețuit și așa și-au transmis genele mai departe, cu ajutorul îngrijorărilor. Hominizii care nu se îngrijorau și păcătuiau prin relaxare excesivă erau mâncați de foșnetele pe care le ignorau. Selecția naturală și-a spus cuvântul, ne place sau nu, funcționăm cu toții pe bază de anxietate, e parte din normalitatea noastră. 😊

Așa că astăzi vă propun să ne îngrijorăm împreună cu termenul de doomscrolling.

Iar când terminați cu doomscrolling-ul vă propun un test prin care să vedeți câte din “cuvintele zilei” de până acum ați reținut corect. Iar ca să fie mai amuzant i-am pus și un mic premiu: cine ia nota zece primește o lună de abonament gratuit aici la Psihoterapie Net. Fiți fairplay și nu copiați! 😊

Deocamdată atât s-a putut, o lună de premium, apartamente și mașini nu putem da premii, că e criză, poate mai târziu, cine știe? 😁

Începe testul

🔤 Cuvântul zilei: Doomscrolling

🕰️ Termenul a devenit popular în special în perioada pandemiei COVID-19, când mulți oameni au început să urmărească obsesiv știri despre crize, războaie, boli și dezastre. Cuvântul combină termenii englezești 'doom' și 'scrolling'. Nu este un diagnostic, ci doar un fenomen comportamental și cultural asociat cu anxietatea, dependența de informație și mecanismele platformelor digitale care favorizează conținutul emoțional intens.

Psihologii consideră doomscrolling-ul ca fiind un comportament de verificare compulsivă alimentat de nevoia de control într-un mediu perceput ca amenințător.

🚫 Doomscrolling NU înseamnă informare normală despre actualitate, citirea ocazională a știrilor negative, interes sănătos pentru politică sau societate, cercetare academică, jurnalism profesionist, simpla utilizare frecventă a telefonului.

Exemple:

• O persoană care citește presa dimineața timp de 20 de minute nu face automat doomscrolling.

• A urmări o situație importantă din lume nu reprezintă neapărat un comportament compulsiv.

• Un jurnalist care monitorizează știrile pentru muncă nu intră obligatoriu în această categorie.

• Și nu, faptul că citiți acest newsletter plin de negativitate NU este doomscrolling. 😅

⚙️ Termenul de “doomscrolling” este folosit pentru a descrie consumul excesiv și dăunător de informații negative online. În limbajul comun, doomscrolling este folosit foarte frecvent pentru situațiile în care cineva 'nu se poate opri din citit vești proaste'.

Expresia apare adesea în discuții despre anxietate digitală, dependență de telefon și oboseală informațională.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. 70 de întrebări despre sex pe care să i le pui partenerului tău (metro.co.uk) 🇬🇧

2. După decenii petrecute cu soțul meu, am avut o trezire sexuală. Mi-a dat peste cap întreaga viață. (huffingtonpost.co.uk) 🇬🇧

3. Am petrecut ani de zile sculptându-mi corpul musculos și zbârcit. Îmi place. Soțului meu nu. (slate.com) 🇬🇧

4. Are relația voastră „lacune”? (insidehook.com) 🇬🇧

5. Blind Date: conversație bună, fără interese comune (bostonglobe.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

I-am dat lui Geppetto (eu așa îl alint pe chatGPT) un text proaspăt scris înainte de publicare ca să îl purice de typo-uri și mi-a dat părerea lui nesolicitată de artificial inteligent cum că eu în textul respectiv sun ca un filosof pe TED care a descoperit ieri ploaia. 😊

Nu pot să mă supăr pe el, mai ales că are oarecum dreptate. Am prostul obicei ca uneori să mă “desprind” de partea practică a ceea ce scriu și să devin un pic mult prea “sintetic”. Big Picture is my middle name.

Și totuși glumița lui Geppetto cu filosoful care redescoperă ploaia are doza ei de adevăr. Unul din lucrurile pe care încerc să le fac zilnic aici, la Psihoterapie Net este să vă invit să redescoperim împreună lucuri simple, pe lângă care trecem zilnic și nu le mai vedem. Măcar unul pe zi, sub forma “cuvântului zilei” de mai jos, un cuvânt pe care îl știm cu toții dar arareori ne gândim la el.

Acum e o bună ocazie. Când v-ați gândit ultima dată la ce faceți cu atenția voastră?

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Economie a atenției

Într-o lume în care informația este aproape infinită, timpul, concentrarea, interesul și atenția oamenilor au devenit adevărata monedă de schimb. Dacă în trecut principala problemă era accesul dificil la informație, astăzi dificultatea majoră este exact opusul: oamenii sunt bombardați constant cu atât de mult conținut încât atenția a devenit resursa limitată și cea mai valoroasă.

🕰️ Conceptul a fost anticipat încă din anii 1970 de Herbert A. Simon, care observa că “O abundență de informație creează o sărăcie de atenție.” Ideea a devenit însă mult mai importantă odată cu apariția internetului, a rețelelor sociale, a smartphone-urilor, a publicității algoritmice și a platformelor construite în jurul engagementului constant al utilizatorilor.

După 2010, conceptul a explodat în domenii precum tehnologia, marketingul, psihologia digitală, media studies și economia digitală. Astăzi, multe platforme online sunt proiectate explicit pentru captarea atenției, menținerea utilizatorului conectat cât mai mult timp și maximizarea timpului petrecut pe platformă, deoarece atenția umană a devenit una dintre cele mai valoroase resurse economice ale erei digitale.

🚫 Economia atenției nu înseamnă doar publicitate, chiar dacă publicitatea face parte din acest fenomen. Conceptul este mult mai larg și include notificările constante, feed-urile infinite, titlurile șocante, designul persuasiv, algoritmii și competiția permanentă pentru engagement. În esență, numeroase platforme și servicii digitale încearcă să capteze și să păstreze atenția utilizatorului cât mai mult timp posibil.

⚙️ Fenomenul nu poate fi explicat nici prin simpla lipsă de disciplină personală. Mulți oameni cred că nu se pot concentra deoarece sunt leneși sau lipsiți de voință, însă multe sisteme digitale moderne sunt proiectate intenționat pentru întrerupere constantă, recompense rapide și stimularea reacțiilor impulsive. Economia atenției nu se limitează nici la social media, ci apare și în televiziune, știri, politică, mediul corporate, aplicații, gaming și entertainment. În plus, nu este o teorie conspiraționistă, ci un domeniu analizat serios în psihologie, economie, design digital, neuroștiință și media studies.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Dragoste la prima vedere: noi cercetări despre cine este atras de cine (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Cât durează un bărbat în timpul sexului, în funcție de vârsta (metro.co.uk) 🇬🇧

3. 2 motive pentru care unor cupluri le place să se lupte (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. De ce gemenii identici pot avea orientări sexuale diferite (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Cupluri care savurează împreună, rămân împreună (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 12 mai

🔤 Cuvântul zilei: Dopamină fragmentată

Pe scurt, creierul ajunge să caute permanent „următorul mic impuls”, notificări, scroll, clipuri scurte, like-uri, zahăr, jocuri, multitasking, schimbări rapide de atenție iar capacitatea de concentrare, răbdare și satisfacție pe termen lung începe să scadă.

Nu este o afecțiune oficială, ci mai degrabă o descriere modernă a unui comportament psihologic și neurologic asociat cu suprastimularea digitală.

🕰️ Termenul „dopamină fragmentată” nu are o definiție clinică oficială și nu apare ca diagnostic în manuale precum DSM sau ICD.

Conceptul a apărut relativ recent în cultura internetului, podcasturi despre productivitate, neuroștiință popularizată, self-help, discuții despre dependența de tehnologie.

Ideea pornește din cercetările despre dopamină, mecanismele de recompensă ale creierului, dependență, atenție și efectele social media și ale notificărilor constante.

Popularizarea masivă a ideii de “dopamină fragmentată” a venit după 2015–2020, odată cu explozia videoclipurilor scurte, a ideii de “doomscrolling” și a multitaskingului digital permanent.

🚫 “Dopamina fragmentată“ nu este același lucru cu dopamina. Dopamina nu este „hormonul plăcerii”, cum se spune simplist. Ea este mai ales implicată în motivație, anticipare, căutarea recompensei.

Problema nu este dopamina în sine, ci hiperfragmentarea stimulilor.

Nu este depresie. O persoană poate avea dopamină fragmentată fără a fi deprimată. Totuși, pe termen lung poate contribui la lipsă de motivație, apatie, incapacitate de concentrare.

Nu este ADHD, deși pot exista simptome similare: atenție dispersată, impulsivitate, nevoie de stimulare. ADHD este o tulburare neurodezvoltată complexă, nu doar efectul consumului excesiv de stimuli digitali.

“Dopamina fragmentată” nu este dependență clasică, pentru că nu implică neapărat substanțe sau sevraj sever. Este mai degrabă o obișnuință neurologică de micro-recompense continue.

⚙️ În limbajul comun termenul de “dopamină fragmentată” este folosit pentru a descrie nevoia compulsivă de a verifica telefonul, imposibilitatea de a urmări un film fără scrolling, lipsa răbdării, senzația că „nimic nu mai oferă satisfacție reală”.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Cum să ai certuri mai bune și mai sănătoase cu partenerul tău (cosmopolitan.com) 🇬🇧

2. Am născut și soțul meu și-a pierdut interesul pentru sex — am găsit cinci bărbați care să-l înlocuiască (metro.co.uk) 🇬🇧

3. hidul alergătorului despre alergarea pentru depresie (runnersworld.com) 🇬🇧

4. Violența online și deepfake-urile le determină pe femei să își piardă locul de muncă (independent.co.uk) 🇬🇧

5. Cu cât jobul tău este mai comercializat, cu atât este mai probabil ca inteligența artificială să îl poată face – lecții din freelancing-ul online (theconversation.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 5 mai

🔤 Cuvântul zilei: Narcisism digital

🕰️ Conceptul nu are un autor unic, dar derivă din ideea clasică de narcisism formulată de Sigmund Freud și dezvoltată ulterior de psihologia modernă.

Odată cu apariția platformelor precum Instagram sau TikTok, trăsăturile narcisice au găsit un mediu perfect de amplificare: vizibilitate instantă, feedback rapid și comparație permanentă.

🚫 Nu este simplul fapt că postezi poze sau îți împărtășești viața online. Nu orice utilizare a rețelelor sociale înseamnă narcisism. Devine narcisism digital doar atunci când imaginea online este artificială, obsesiv controlată și devine sursa principală de validare personală.

⚙️ În viața de zi cu zi, îl recunoști ușor: verificări compulsive de notificări, editarea excesivă a imaginii, anxietate când o postare “nu performează”. Util poate fi ca semnal de auto-observație: postez pentru că vreau să împărtășesc sau pentru că am nevoie de confirmare?

Limita apare când identitatea online începe să o înlocuiască pe cea reală, iar offline-ul devine doar decor pentru conținut.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Când umorul ajută – și doare – în fața stigmatizării (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Puterea muzicii de a ne conecta social (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Cine cred oamenii că sunt? (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Oamenii se bucură de conversații despre subiecte banale mai mult decât ar putea crede. (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Pretențios în privința partenerilor? (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 28 aprilie

🔤 Cuvântul zilei: Oboseală digitală

🕰️ Termenul a devenit popular odată cu creșterea masivă a utilizării tehnologiei, mai ales după perioadele de muncă și socializare exclusiv online. Este legat de concepte precum supraîncărcarea informațională și economia atenției.

Studiat în psihologia cognitivă și în cercetările despre impactul tehnologiei asupra comportamentului.

🚫 Ce NU este

Nu este doar oboseală fizică a ochilor (deși poate include asta). Nu este simpla plictiseală în fața ecranului. Nu este lipsă de disciplină sau ‘lene digitală’.

⚙️ Se manifestă ca o dificultate de concentrare după perioade lungi de scroll sau multitasking digital, iritabilitate sau senzația că „nu mai intră nimic” după prea multă informație, trecerea rapidă între aplicații fără un scop clar.

Și senzația de oboseală chiar și după activități aparent pasive (ex: social media).

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. Trăsăturile narcisice sunt legate de o zonă a creierului care guvernează controlul emoțional (psypost.org) 🇬🇧

2. Noi cercetări leagă trăsăturile de personalitate de încrederea în recunoașterea înșelăciunii inteligenței artificiale (psypost.org) 🇬🇧

3. Înregistrările audio dezvăluie încălcarea în masă a regulilor în experimentele de obediență ale lui Milgram (psypost.org) 🇬🇧

4. Femeile din Pacific sunt din ce în ce mai supuse abuzului digital (theconversation.com) 🇬🇧

5. Rețelele de socializare și sănătatea mintală a tinerilor: O utilizare mai intensă înseamnă întotdeauna mai mult rău? (medicine.yale.edu) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Azi, încearcă doar să observi cât de des îți muți atenția între aplicații sau sarcini. Nu schimba nimic. Doar numără mental de câteva ori.

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1886 (n.) — Edward C. Tolman
A dezvoltat behaviorismul intențional, integrând așteptările și hărțile cognitive în teoria învățării comportamentale.

1925 (n.) — Roger Brown
A explorat psiholingvistica și dezvoltarea limbajului printr-un studiu longitudinal al trei copii, Adam, Eve și Sarah.

🔤 Dicționar: delegare cognitivă (sau “descărcare cognitivă”)

Procesul prin care transferăm o parte din efortul mental (memorie, decizie, organizare) către instrumente externe precum telefonul, notițele sau inteligența artificială.

🕰️ Conceptul de delegare cognitivă vine din psihologia cognitivă și teoria „minții extinse”, care sugerează că gândirea nu se limitează la creier. Studiile au arătat că oamenii tind să rețină mai puțin informația atunci când știu că o pot accesa ușor din exterior.

• Nu mai ții minte numere de telefon.

• Folosești GPS chiar și pe drumuri cunoscute.

• Cauți online lucruri pe care le știai deja.

• Te bazezi pe AI pentru formulări sau idei.

🚫 Delegarea cognitivă NU este nici simplă lene și nici un fenomen nou. Oamenii au folosit mereu forme de “delegare” (liste, hărți, agende). Devine problematic doar atunci când înlocuiește complet gândirea proprie, ceea ce deja se întâmplă acum, în era AI.

⚙️ De ce apare delegarea cognitivă? Creierul caută eficiență. Este mai avantajos energetic să externalizezi informația decât să o stochezi și să o procesezi constant. Delegarea cognitivă este un schimb: câștigi viteză și confort, dar riști să pierzi din antrenamentul memoriei și al gândirii. Folosită conștient, este un avantaj. Folosită automat, devine o dependență subtilă.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

1. Cum diferite emoții negative modifică dimensiunea pupilelor tale (psypost.org) 🇬🇧

2. Cum te poate ajuta teoria „Extinde și Construiește” să te simți mai fericit și să începi să aștepți lucruri bune (realsimple.com) 🇬🇧

3. Inteligența artificială promite să elibereze angajații de munca grea, dar psihologii spun că aceste sarcini fără minte sunt exact ceea ce are nevoie creierul nostru pentru a se recupera. (fortune.com) 🇬🇧

4. Medicamentele false oferă rezultate surprinzător de reale pentru memoria și stresul adulților în vârstă (psypost.org) 🇬🇧

5. Noi cercetări leagă sensul vieții de ratele mai mici ale depresiei (psypost.org) 🇬🇧

6. De ce a vorbi pe la spatele cuiva nu este întotdeauna rău (time.com) 🇬🇧

7. De ce verile din copilărie păreau nesfârșite? (popsci.com) 🇬🇧

8. Oamenii văd roboții ca având rasă? (scientificamerican.com) 🇬🇧

9. Antrenamentul de auto-practică îmbunătățește abilitățile terapiei cognitiv-comportamentale și practica reflexivă (news-medical.net) 🇬🇧

10. O ședință de terapie ar putea fi surprinzător de utilă, arată studiile (sciencealert.com) 🇬🇧

Share

🛋️ În psihoterapie

Ne revedem mâine, pentru alte câteva minute de psihologie.

Leave a comment

1859 (n.) — Jacques Loeb
A explicat comportamentul animal prin mecanisme inspirate din tropismele plantelor.

1884 (n.) — Bronislaw Malinowski
A evidențiat rolul influențelor sociale în comportament și judecata morală.

🔤 Dicționar: cyberbullying (hărțuire online)

Comportament repetat, intenționat, desfășurat prin mijloace digitale (rețele sociale, mesagerie, jocuri online) prin care o persoană este umilită, amenințată sau exclusă, în condiții de dezechilibru de putere (real sau perceput).

• Termenul de cyberbullying apare la începutul anilor 2000, odată cu extinderea forumurilor, chat-urilor și ulterior a rețelelor sociale. A devenit central în cercetare după 2010, când smartphone-urile au făcut ca hărțuirea să fie permanentă, nu doar „după școală”.

• Cyberbullying nu este un conflict ocazional, o glumă neinspirată sau o critică singulară. Diferența-cheie: repetiția, intenția și impactul. De asemenea, nu orice comentariu negativ = cyberbullying.

• Are efecte reale: anxietate, depresie, retragere socială, scăderea performanței școlare/profesionale. Intervenția implică raportare pe platforme, educație digitală, suport psihologic și, în unele cazuri și consecințe legale.

  ---

🛋️ În sala de așteptare

1. Romantism și conștiință în iluziile IA (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Inteligența artificială oferă sfaturi proaste pentru a-și flata utilizatorii (apnews.com) 🇬🇧

3. Sfaturile de mindfulness de pe TikTok devin din ce în ce mai bune (mashable.com) 🇬🇧

4. Utilizatorii rețelelor de socializare se confruntă cu mai multă ostilitate politică în societăți mai puțin egale din punct de vedere economic și mai puțin democratice 🇷🇴 • 🇬🇧

5. Creierul nostru s-ar conecta la o sursă universală misterioasă pentru a deveni conștient pretinde teoria ciudată a unui fizician. (popularmechanics.com) 🇬🇧

6. Cum răstoarnă inteligența artificială generativă teoriile persuasiunii politice (psypost.org) 🇬🇧

7. Este folosirea ChatGPT cea mai mare problemă din lumea întâlnirilor acum? (vogue.in) 🇬🇧

8. Oamenii se atașează de boții AI care le spun încontinuu că au dreptate 🇷🇴 • 🇬🇧

9. Chatboții prescriu acum medicamente psihiatrice 🇷🇴 • 🇬🇧

10. Sugestiile de completare automată bazate pe inteligență artificială schimbă în mod ascuns modul în care utilizatorii gândesc despre subiecte importante (psypost.org) 🇬🇧

🛋️ În terapie

Ne revedem mâine, pentru alte idei din psihologie.

Leave a comment

31 martie în calendarul psihologiei:

1596 (n.) — René Descartes
A propus separarea minte-corp și a explorat funcționarea sistemului nervos și percepția vizuală.

1903 (n.) — Roger G. Barker
A arătat că mediul concret modelează comportamentul prin conceptul de „setting comportamental”.

1906 (n.) — Marianne Frostig
A dezvoltat metode de evaluare și intervenție pentru dificultăți de învățare și percepție vizuală.

1929 (n.) — Martha T. Mednick
A explorat personalitatea, motivația realizării și problemele sociale ale femeilor.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

1. Conversațiile cu un AI care te laudă te fac mai puțin amabil cu ceilalți oameni (nature.com) 🇬🇧

2. Un număr tot mai mare de pacienți de psihiatrie au dezvoltat simptome precum iluzii paranoice, halucinații și gândire dezorganizată după interacțiuni extinse cu chatboți cu inteligență artificială (dallasexpress.com) 🇬🇧

3. Difuzarea de reclame pe ChatGPT riscă să manipuleze utilizatorii prin revânzarea celor mai intime gânduri ale lor (observer.co.uk) 🇬🇧

4. Majoritatea oamenilor tind să aibă opinii optimiste despre IA și tind să nu fie de acord cu atitudinile extrem de negative față de AI (psypost.org) 🇬🇧

5. Adevar sau dezinformare? Se pare că există o tendință tot mai mare ca oamenii să aplice eticheta de “dezinformare“ aproape oricărui lucru cu care nu sunt de acord, mai degrabă decât minciunilor autentice (theconversation.com) 🇬🇧

   ---

6. Utilizarea inteligenței artificiale pentru studierea materialelor noi tinde să reducă cantitatea de informații pe care elevii și le amintesc săptămâni mai târziu. (psypost.org) 🇬🇧

7. Când inteligența artificială intervine pentru a lua decizii în numele oamenilor în timpul interacțiunilor sociale, partenerii umani răspund cu mai puțină încredere, corectitudine și cooperare (psypost.org) 🇬🇧

8. Boții Google AI pot fi blocați într-o „spirală depresivă” și pot refuza să îndeplinească sarcini dacă li se spune în mod repetat că greșesc (dailymail.co.uk)

9. Când AI se simte real: romantism și sentiment în iluziile AI (psychologytoday.com) 🇬🇧

10. Bazându-vă pe chatboții AI pentru fapte istorice vă poate influența convingerile politice (psypost.org) 🇬🇧

Leave a comment

Share

Din calendarul psihologiei:

1873 (n.) — Edouard Claparède
A contribuit la psihologia copilului și a influențat dezvoltarea pedagogiei experimentale.

1879 (n.) — Wilhelm Wundt
A pus bazele primului laborator de psihologie folosind propriile echipamente.

1897 (n.) — Wilhelm Reich
A explorat rolul energiei sexuale în psihic și a propus conceptul de „orgone”.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

🧠 Gândire și decizii

1. Politica partizană îi face pe oameni să coboare standardele pentru afirmațiile „partea lor”, nu să le ridice pentru celălalt (studyfinds.com) 🇬🇧

2. Cum a fost inventată ideea superiorității umane asupra naturii (nature.com) 🇬🇧

👥 Relații și viață socială

3. Noile relații pun presiune pe adulții în vârstă (psypost.org) 🇬🇧

🩺 Comportament și sănătate

4. De ce după o abstinență de câțiva ani apare recidiva la alcool? (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Impactul sărăciei timpului asupra calității somnului (nature.com) 🇬🇧

6. Singurul nutrient care s-ar putea să vă lipsească pentru o sănătate mintală mai bună, potrivit dieteticienilor (realsimple.com) 🇬🇧

7. Jumătate dintre psihologii care evaluează ADHD nu respectă ghidurile de diagnosticare (theconversation.com) 🇬🇧

8. Obiceiurile de zi cu zi s-au dovedit că vă ajută să vă stresați mai puțin (newsmax.com) 🇬🇧

9. Trăsăturile limite severe în tulburarea bipolară sunt legate de schemele dezadaptative timpurii (psypost.org) 🇬🇧

10. Un studiu ar putea să fi găsit cantitatea ideală de cafea pentru a reduce stresul (sciencealert.com) 🇬🇧

11. Te chinui să adormi? (realsimple.com) 🇬🇧

12. Sănătatea mintală a taților se deteriorează mult după nașterea copilului lor (news.ki.se) 🇬🇧

13. Sănătatea mintală a unui părinte este legată de timpul petrecut pe ecranul adolescentului lor și de obiceiurile de exerciții fizice (psypost.org) 🇬🇧

🌐 Tehnologie și societate

14. Inteligența artificială ar putea ajuta la găsirea mai rapidă a tratamentului potrivit pentru pacienții cu depresie (knowridge.com) 🇬🇧

15. Ce analizează cu adevărat aplicațiile care monitorizează starea de bine la locul de muncă? (theconversation.com) 🇬🇧

16. Redistribuirea resurselor promovata de ideile de stânga provine mai degrabă din nedreptatea percepută decât din invidia răuvoitoare (psypost.org) 🇬🇧

17. O bănuială veche de un secol a lui Darwin despre sunetele de împerechere făcute de masculi pare să se confirme (psypost.org) 🇬🇧

    Share