☕ Bună dimineața!

Cum ziceam și în titlu, long time, no see. Am făcut o pauză de aproape două săptămâni nu pentru că aș fi fost excesiv de ocupat (bine, am fost și ocupat, dar se găsea timp și pentru acest newsletter) ci pentru că “Psihoterapie.Net” a început să sufere de o criză de identitate. Nu eu, autorul, eu sunt zen, știu exact cine sunt și ce vreau, ci newsletterul suferă.

Acum aproape un an când am lansat acest format, cu calendar, “cuvântul zilei”, caricatura zilei, quizul etc mi s-a părut un format coerent și interesant. Sigur, sunt subiectiv la partea cu “interesantul”, că eu l-am făcut, dar așa mi s-a părut atunci, interesant.

Între timp am căpătat însă impresia că îl fac degeaba, feedbackul fiind practic zero.

Atunci când scrii despre politică, înjurăturile pe care le primești zilnic îți spun dacă ești pe direcția corectă sau nu și te ghidează. Nu înjurăturile sunt problema, ci lipsa lor.

Pe un newsletter pe teme de psihologie e și mai grav, că aici nu te înjură nimeni, nici măcar atunci când enervezi pe cineva. 😅

Vorba lungă, sărăcia autorului, vă mărturisesc că habar n-am dacă e o idee bună să continui formatul de acum sau să încercăm ceva nou. Pe de altă parte nici nu sunt pregătit sufletește să îl abandonez pur și simplu, poate că totuși mai are viață în el.

Mă gândesc să fac fix ceea ce recomand des clienților mei să facă, și anume să experimentez și apoi să monitorizez rezultatele.

Așa că pentru o vreme actualul format se va restrânge din zilnic la una-două apariții pe saptămână. Probabil una. Iar în restul timpului vom mai încerca și altceva. O să țin un ochi pe statistici iar la un moment dat alegem împreună varianta câștigătoare.

Iar dacă până atunci aveți sugestii, critică constructivă sau înjurături ca la ușa secției de votare aveți formularul de comentarii mai jos.

Continuăm așa? Încercăm ceva nou? Combinăm actualul format cu altceva?

Leave a comment

🔤 Cuvântul zilei: Iluzia disciplinei

🕰️ Expresia de “iluzia disciplinei” nu desemnează un diagnostic psihologic oficial și nu are un autor unic recunoscut. Ea însă descrie, într-un limbaj accesibil, o observație apropiată de cercetările despre autocontrol, formarea obiceiurilor, motivație și efectul contextului asupra comportamentului.

Psihologia contemporană arată că disciplina nu este doar o trăsătură de caracter, ci depinde mult de mediu, resurse mentale, somn, stres, recompense și felul în care este construită rutina.

🚫 Iluzia disciplinei nu înseamnă că persoana este leneșă, lipsită de voință sau incapabilă să se schimbe, nu înseamnă că orice plan riguros este inutil, nu înseamnă perfecționism în sine, o dietă respectată câteva zile, un program de sală urmat într-o lună foarte liniștită sau o listă impecabilă de obiective nu dovedesc automat o disciplină stabilă

• Nu este o tulburare psihică.

• Nu este sinonimă cu procrastinarea.

• Nu este dovada că regulile personale sunt rele.

• Nu este eșecul ocazional al unei rutine.

Concepte asociate sau frecvent confundate

• Autocontrol — inhibarea impulsurilor imediate

• Formarea obiceiurilor — repetare susținută în context

• Motivație — energie orientată spre scop

• Perfecționism — standarde excesiv de înalte

• Epuizare — resurse mentale temporar reduse

• Procrastinare — amânarea sarcinilor importante

⚙️ În vorbirea obișnuită, termenul poate fi folosit pentru a critica impresia că succesul vine exclusiv din voință și reguli dure. Psihologii ar putea formula mai precis, discutând despre discrepanța dintre intenție și comportament, despre dependența de context sau despre limitele autoreglării.

Este utilă ca expresie de reflecție, nu ca o etichetă morală.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Acordarea atenției corpului tău ar putea schimba de fapt răspunsul imunitar (sciencealert.com)

2. Amnezie digitală: Capturile de ecran te fac mai predispus să uiți informațiis (binghamton.edu)

3. Celibatarul poate fi fericit dacă celibatul este văzut ca o cale spre dezvoltare. (psychologytoday.com)

4. Bărbații se confruntă cu un risc crescut de suicid imediat după destrămarea unei relații (psypost.org)

5. Adevăratul motiv pentru care mulți americani renunță la legăturile cu părinții și frații lor (theconversation.com)

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine la un moment dat, pe săptămâna viitoare.

☕ Bună dimineața!

Astăzi este Ziua Internațională a Scufundă(to)rilor. O zi dedicată celor care au curiozitatea (și curajul) să exploreze o lume ascunsă în mod obișnuit privirii.

Primul lucru pe care îl află fiecare scufundător este că totul se schimbă complet în jurul tău în prima secundă de scufundare. Felul în care îți simți propriul corp, felul în care auzi, ceea ce vezi, ceea ce simți. Nu se schimbă doar mediul ci te schimbi tu însuți.

Ceva asemănător se întâmplă și în alte situații deasupra apei. Mulți dintre noi ne scufundăm cu totul în activitatea profesională, în locul de muncă, unde uităm că este un mediu diferit, cu reguli diferite.

Un scufundător știe că este în pericol dacă stă prea mult sub apă și că trebuie să iasă periodic la suprafață, chiar dacă este complet absorbit de ceea ce face acolo. La fel ar trebui să facă și cineva imersat în orice activitate profesională, să iasă la suprafață din când în când, pentru a rămâne în siguranță.

Riscul nu este că ar putea să își piardă interesul pentru muncă, ci că nu mai rămâne mare lucru din el în afară de muncă.

Iar ceea ce rămâne se numește cel mai adesea alienare profesională.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Alienare profesională

🕰️ Conceptul de alienare profesională își are originile în ideea filosofică de alienare dezvoltată de Karl Marx în secolul al XIX-lea, care descria separarea muncitorului de produsul muncii sale, de procesul de lucru și de propria natură umană într-un sistem industrial.

Ulterior, conceptul a fost preluat și adaptat în sociologie și psihologia muncii pentru a descrie experiențele angajaților care se simt deconectați de activitatea lor. Nu este un diagnostic psihiatric oficial, dar este studiat ca fenomen ocupațional asociat cu scăderea satisfacției profesionale, stresul cronic și uneori epuizarea profesională.

🚫 Alienarea profesională nu înseamnă simplul fapt că unei persoane nu îi place un anumit loc de muncă, nu reprezintă doar oboseală după o perioadă dificilă, nu este același lucru cu lipsa temporară de motivație sau cu dorința normală de schimbare a carierei. Ea implică o ruptură mai profundă între persoană și activitatea profesională, în care munca este percepută ca ceva exterior propriei persoane.

Exemple de situații care pot fi confundate cu alienarea profesională:

• nemulțumirea față de un proiect anume

• oboseala acumulată după o perioadă aglomerată

• dorința de a primi un salariu mai mare

• plictiseala temporară la locul de muncă

Concepte asociate sau confundate:

• Burnout – epuizare fizică și emoțională

• Dezangajare profesională – implicare redusă în muncă

• Anomie – pierderea reperelor sociale

• Lipsa sensului – absența scopului personal

• Cinism profesional – atitudine negativă față de muncă

• Detașare psihologică – separare emoțională de activitate

⚙️ În psihologia organizațională și cercetarea muncii, termenul este folosit pentru a analiza relația dintre angajați și mediul profesional, mai ales în contexte unde există lipsă de autonomie, activități repetitive sau valori organizaționale în conflict cu cele personale.

În limbajul obișnuit, oamenii îl folosesc pentru a descrie senzația că „merg la muncă pe pilot automat” sau că activitatea profesională nu îi mai reprezintă.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Când citim greșit persoanele cu autism, s-ar putea să nu fie o lipsă de empatie — poate fi o nepotrivire (eurekalert.org) 🇬🇧

2. Majoritatea americanilor nu înțeleg de fapt filozofiile judiciare pe care le susțin (psypost.org) 🇬🇧

3. Te-ai putea îndrăgosti de un chatbot AI? (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Cum își gestionează emoțiile oamenii inteligenți din punct de vedere emoțional (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Cei cu afantazie visează în imagini? (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. De ce doar anumite conversații duc la conexiune. (psychologytoday.com) 🇬🇧

7. Când AI termină cu gândurile tale, ce se întâmplă cu ele? (psychologytoday.com) 🇬🇧

8. 4 semne că îndrăgostirea partenerului tău ar putea deveni gravă (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi, în timp ce americanii sărbătoresc Ziua Rujului și Ziua Aripioarelor de KFC iar restul lumii sărbătorește ploaia (că azi e și Ziua Ploii), românii își sărbătoresc imnul național. Ziua Imnului Național cum ar veni. Fiecare după posibilități.

Mie îmi plac tare mult sărbătorile acestea “progresiste”, care ne readuc aminte în fiecare zi despre câte un aspect al ideologiei progresiste, ca și cum am sărbători în fiecare zi cum ne eliberăm treptat, puțin câte puțin, de o lume veche și opresivă. Una în care, de exemplu, nu era ok să folosim makeup sau să ne bucurăm de ploaie. Sau zăpadă. Sau soare.

Uraa, azi femeile își pot sărbători libertatea folosind rujul din dotare. Sau chiar și bărbații mai îndrăzneți, că mai nou și unii bărbați se dau cu ruj înainte de a folosi toaletele și vestiarele femeilor. Sau participarea la competițiile sportive pentru femei. Se știe că folosirea rujului are magia de a-ți schimba sexul.

Însăși cuvintele “progres”, “progresism” sunt înșelătoare, pentru că înlocuiesc progresul real cu simpla lui existență în orice doză, chiar și a celor total irelevante. Mai ales acelor irelevante.

Ați putea obiecta că dacă spunem că “progresismul” (indiferent ce-or mai vrea unii și alții să însemne) este "iluzia progresului” ar fi o definiție circulară și nu vă contrazic. Aș adăuga doar că iluzia progresului este sufletul progresismului. 🙃

Așa că astăzi o să discutăm despre iluzia progresului. Pe care n-o dăm cu ruj.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Iluzia progresului

🕰️ Conceptul de iluzie a progresului nu este un diagnostic psihologic oficial (deși poate ar trebui să fie) ci doar o idee utilizată în psihologia cognitivă, sociologie și analiza comportamentului uman pentru a descrie modul în care oamenii evaluează schimbarea.

Iluzia progresului este legată de mai multe erori cognitive, precum biasul optimist, efectul de noutate sau tendința de a interpreta prezentul ca fiind superior trecutului.

Ideea apare frecvent în discuțiile despre tehnologie, educație, economie și dezvoltare personală, unde existența unor schimbări vizibile poate crea impresia falsă că direcția generală este una pozitivă.

🚫 Iluzia progresului nu înseamnă că progresul real nu există, nu înseamnă că orice schimbare este negativă, nu înseamnă că oamenii sunt incapabili să observe îmbunătățiri reale, nu înseamnă simplă speranță sau optimism sănătos.

Exemple:

• A crede că un produs nou este automat mai bun doar pentru că are mai multe funcții.

• A confunda creșterea cantității de informații cu o creștere a înțelegerii.

• A presupune că o societate evoluează doar pentru că tehnologia devine mai avansată.

Concepte asociate sau confundate

• Biasul optimist - așteptări pozitive exagerate despre viitor

• Efectul de noutate - preferința pentru lucruri recente

• Eroarea costurilor scufundate - continuarea unei direcții greșite

• Progresismul tehnologic - credința în soluții prin tehnologie

• Prejudecata retrospectivă - evaluarea trecutului prin prezent

⚙️ În psihologie și cercetare socială, termenul de “iluzia progresului” este folosit pentru a analiza modul în care oamenii interpretează schimbările și își formează opinii despre dezvoltare.

Este folosit în special atunci când discută despre percepții distorsionate asupra evoluției personale, sociale sau tehnologice. În limbajul obișnuit, expresia este folosită pentru a critica ideea că orice schimbare reprezintă automat o îmbunătățire.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Dificultățile persistente legate de bani sunt legate de îmbătrânirea mai rapidă a creierului (ucl.ac.uk) 🇬🇧

2. Zâmbet de la Hollywood (gilmorehealth.com) 🇬🇧

3. Abuzul din copilărie justificat de religie este legat de anxietate și depresie mai ridicată la adulți (psypost.org) 🇬🇧

4. Studiul a constatat că mediile imprevizibile din copilărie sunt legate de trăsăturile limită de personalitate la vârsta adultă (psypost.org) 🇬🇧

5. Oamenii foarte sensibili nu au simțuri mai ascuțite, arată studiul (psypost.org) 🇬🇧

6. Problemele de somn pandemice afectează încă milioane de ani mai târziu - Earth.com (earth.com) 🇬🇧

7. Contrar credinței populare, o creștere a testosteronului nu îi face pe bărbați prea încrezători (psypost.org) 🇬🇧

8. Gelozia crește suportul bărbaților pentru normele de onoare feminine, arată studiul (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Mark Twain, între multe alte observații inteligente pe care le-a făcut (a fost un tip inteligent și a trăit suficient de mult cât să apuce să spună multe chestii inteligente) a spus “să stai degeaba e cel mai ușor lucru din lume, dar crezi că ceilalți te lasă?”.

Cu siguranță avea și el dreptatea lui, eu o descopăr pe pielea mea aproape în fiecare zi. Încerc să îmi rezolv toate problemele urgente ca să am un moment de stat degeaba în grădină. Sau mindfulness, ca să folosim un cuvânt la modă. Dar crezi că ceilalți mă lasă?

Sună telefonul, că alții nu se simt împăcați cu propriile lor momente de mindfulness. Sau ei n-au grădină. Sună la ușă, că a venit azi curierul ăla care trebuia să vină ieri, că ieri a avut treabă. Sau e doar un asiatic care să mă întrebe dacă sunt mulțumit cu actualul furnizor de internet. Da, sunt mulțumit, că dacă nu eram l-aș fi schimbat.

Statul degeaba nu e treabă așa simplă cum crede lumea. La peste o sută de ani de când Mark Twain s-ar fi plâns că ceilalți nu te lasă să stai degeaba americanii sărbătoresc astăzi, 22 iulie Ziua Hamacului, adică un alt fel de a spune Ziua Statului Degeaba.

Sigur, ați putea obiecta că nu e obligatoriu să stai degeaba în hamac, că poți citi sau poți să vorbești la telefon, dar realitatea este că statul în hamac este în mod ferm asociat în mentalul colectiv cu ideea de leneveală plăcută și nu de o activitate corporatistă care înlocuiește scaunul de birou cu pânza bine întinsă.

Poate că sărbătorim hamacul (mă rog, cine îl sărbătorește), nu pentru confort, ci în mod paradoxal pentru inabilitatea noastră de a tolera inactivitatea.

Hamacul este un test psihologic mai bun decât pare. E simplu, dacă nu reușim să stăm liniștiți zece minute, nu lipsa activității ne deranjează, ci lipsa preocupării.

Adevărata dependență nu este cea de alcool, de telefon, de cumpărături sau de muncă ci este tocmai nevoia de a fi permanent ocupați cu ceva. Iar atunci când îi luăm minții “jucăria”, adică activitatea preferată, ea nu protestează, ci își găsește pur și simplu altă activitate.

Psihologia numește acest fenomen abstinență substitutivă.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Abstinență substitutivă

🕰️ Conceptul provine din domeniul psihologiei dependențelor și al tratamentului adicțiilor. De-a lungul timpului, terapeuții au observat că unele persoane care renunță la alcool, droguri, jocuri de noroc sau alte comportamente compulsive dezvoltă ulterior alte obiceiuri excesive, precum mâncatul compulsiv, cumpărăturile excesive, munca în exces sau utilizarea obsesivă a internetului.

Termenul nu reprezintă un diagnostic psihiatric oficial și nu apare ca atare în manualele DSM-5-TR sau ICD-11 însă este frecvent utilizat în psihologie și psihoterapie pentru a descrie fenomenul.

🚫 Abstinența substitutivă nu înseamnă simpla înlocuire a unui obicei nesănătos cu unul sănătos, nu descrie orice schimbare de interese după renunțarea la o dependență, nu este sinonimă cu recuperarea incompletă și nici nu înseamnă că orice pasiune intensă reprezintă automat o nouă dependență.

Posibile exemple:

• Înlocuirea fumatului cu mersul pe jos nu reprezintă o abstinență substitutivă.

• A deveni pasionat de fotografie după renunțarea la alcool nu înseamnă automat că persoana dezvoltă o nouă dependență.

• Practicarea regulată a sportului nu este abstinență substitutivă dacă rămâne un comportament echilibrat și flexibil.

• Schimbarea unui hobby cu un altul nu reprezintă abstinență substitutivă.

Ceea ce le diferențiază este lipsa caracterului compulsiv.

Concepte înrudite sau ușor de confundat

• Dependență comportamentală – compulsie fără substanțe

• Transferul dependenței – mutarea comportamentului compulsiv

• Recădere – revenirea la dependență

• Compulsie – impuls greu controlabil

• Mecanisme de coping – strategii de adaptare

• Reglare emoțională – gestionarea emoțiilor

⚙️ În psihologie și psihoterapie, termenul este folosit pentru a atrage atenția asupra faptului că recuperarea autentică presupune mai mult decât oprirea unui comportament problematic, în situațiile în care aceeași nevoie psihologică, același tipar de evitare sau aceeași dificultate de reglare emoțională se exprimă printr-un alt comportament compulsiv.

În limbajul obișnuit, expresia este întâlnită mai ales în discuțiile despre dependențe și recuperare, fiind folosită pentru a descrie situațiile în care cineva 'a schimbat o dependență cu alta'.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Bărbații care consumă pornografie raportează o satisfacție sexuală mai scăzută decât femeile care o consumă (psypost.org) 🇬🇧

2. Un nou studiu leagă trăsăturile de personalitate manipulatoare de așteptări mai mici privind intimitatea în relații (psypost.org) 🇬🇧

3. Cum influențează diferitele tipuri de exerciții fizice starea de spirit și chimia creierului (psypost.org) 🇬🇧

4. Un mediu divers în care se desfășoară jucăriile este legat de abilități de comunicare mai bune pentru bebeluși (psypost.org) 🇬🇧

5. Antrenarea chatboților cu inteligență artificială pentru a fi calzi și empatici îi face mai puțin fideli din punct de vedere factual (psypost.org) 🇬🇧

6. Ce să faci când cineva țipă la tine, potrivit psihologilor (time.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi lumea sărbătorește cel puțin trei chestii interesante. Erau mai multe, de exemplu Ziua Îngrijirii Pielii sau Ziua Coacăzei Negre (serios, amândouă sunt sărbătorite azi) dar să ne concentrăm la mai puține.

În SUA azi se sărbătorește Ziua Națională A Ieșirii Din Cușca Câinelui. Neah, nu e ce credeți voi, necredincioșilor, n-are nicio treabă cu Ham-ham. Numele sărbătorii vine de la expresia americană cum că cineva a ajuns “în cușca câinelui“, “in the doghouse”, adică că are are probleme serioase într-o relație anume. Cu iubita, cu părinții sau cu șeful. Ziua de astăzi oferă o ocazie pentru iertare, pentru o nouă șansă, pentru a porni din nou într-o relație. Încerc să rezist tentației de a comenta că ar fi o zi bună pentru români ca olimpicul să se încordeze și să numească un nou premier.

În românește nu există partea cu dormit în cușca câinelui, e și mai greu, câ în România câinii nu prea au cușcă. Ăia de la bloc dorm în pat iar ăia de țară dorm pe unde apucă. Probabil că expresia cea mai asemănătoare ar fi cu dormitul pe preșul din fața ușii.

Deci azi ar putea fi Ziua În Care Nu Mai Dormi Pe Preș. Păreri pentru o variantă românească a sărbătorii?

Două alte sărbători de astăzi sunt Ziua Mondială a Abilității Tinerilor și Ziua Generozității Pe Social Media.

Dacă la prima nu e nimic de comentat, evident că e esențial să îi învățăm pe tineri să facă tot felul de lucruri, a doua sărbătoare e un îndemn să fim generoși cu toți prinții nigerieni care vor să ne dea moșteniri și le trebuie doar o mică taxă ca să ne transfere bănuții.

Sau cu cățelușii care au leucemie și stăpâni fără posibilități materiale.

Sau brașovenii care strâng bocăncei nr. 42-43 pentru armata vecină și prietenă și care mai au nevoie doar de bani de benzină ca să-i transporte. Bocancii i-au strâns deja. De aici cred și etimologia cuvântului “brașoave”. În fine, divaghez. Deci azi e Ziua Generozității pe Social Media.

Hai, dă și tu un ban pentru bocăncei, că doar n-o să-i prindă iarna în șlapi, ca pe adversarii lor. Sau dacă n-ai inimă pentru armată dă măcar pentru prinți și cățeluși, old-school.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Presiunea de apartenență

🕰️ Presiunea de apartenență este un concept central în psihologia socială și este strâns legată de cercetările privind conformismul și influența socială. Experimentele realizate de Solomon Asch în anii 1950 au demonstrat că oamenii pot adopta chiar și răspunsuri evident greșite atunci când majoritatea grupului susține acea poziție.

Presiunea de apartenență nu reprezintă un diagnostic psihologic, ci descrie un mecanism normal al comportamentului uman, prezent în familie, la școală, la locul de muncă și în comunitățile online.

🚫 Presiunea de apartenență nu înseamnă că o persoană este lipsită de personalitate, nu este același lucru cu obediența față de o autoritate, nu presupune automat manipulare sau constrângere directă și nu apare doar în grupurile toxice. O persoană poate simți presiunea de a se conforma chiar și într-un grup sănătos și bine intenționat.

Exemple de situații care nu descriu presiunea de apartenență:

• Respectarea unei obligații legale.

• Executarea unui ordin militar.

• Alegerea independentă a unei opinii după analizarea argumentelor.

• Schimbarea comportamentului din motive strict practice sau financiare

🎭 Concepte înrudite

• Conformism - adoptarea opiniei majorității

• Influență socială - modificarea comportamentului interpersonal

• Identitate socială - apartenență la grup

• Gândire de grup - consens excesiv intern

• Norme sociale - reguli implicite colective

• Excludere socială - respingerea din grup

⚙️ În psihologie și sociologie, termenul este folosit pentru a explica modul în care grupurile influențează deciziile și comportamentele indivizilor.

În limbajul obișnuit, este invocat atunci când cineva face un lucru doar pentru că 'toată lumea face la fel', de exemplu într-un grup de prieteni, într-o organizație sau pe rețelele sociale.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. A ști cum să întrebi vă poate ajuta să vă îndepliniți dorințele (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Trei reguli pentru a ghida modul în care îți arăți emoțiile (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Când am încetat să stăm împreună? (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Costul pentru sănătate al unui divorț ostil (psypost.org) 🇬🇧

5. Efectul primei fiice: cum creșterea fetelor schimbă părerile politice ale taților în Japonia (psypost.org) 🇬🇧

6. Sfatul străvechi al lui Plutarh despre cum să fii mai fericit online (theconversation.com) 🇬🇧

“Astăzi, putem adapta sfatul lui Plutarh dezactivând alertele de pe telefoane și computere. Putem face pauze înainte de a răspunde imediat. Apoi putem seta ore pentru a scrie e-mailuri sau a verifica aplicațiile. Și putem exersa citirea atentă și respirația profundă înainte de a apăsa pe „răspunde”, darămite pe „răspunde tuturor”.

Nu se va întâmpla peste noapte. Însă repetiția concertată poate permite treptat unei persoane să recâștige controlul asupra modului și momentului în care interacționează, cu conținutul online și „rețelele sociale”, în loc să fie nevoită să dea din coadă.”

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi lumea sărbătorește trei chestii interesante: jocurile video, matematica și…crainicii.

Dacă cu jocurile video e clar, le folosim în fiecare zi iar matematica e mai mult decât binevenită în viața noastră, cu crainicii însă ne dă cu virgulă.

“Crainici”, “strigători”, “vestitori”, “toboșarii cetății”, de-a lungul timpului li s-a spus în multe feluri. Erau responsabili de aducerea la cunoștința publică a noutăților, evenimentelor, legilor. Esențiali într-o perioadă în care puțină lume știa să citească. Și oricum nu prea erau știri serioase de citit, în afară de epidemii și execuții.

Crainicii au fost înlocuiți în zilele noastre de prompteristele cu decoltee îndrăznețe și eventual de câte un substacker care insistă să extragă știri relevante din oceanul de zgomot media în care trăim. Și mulți algoritmi, că acum algoritmul face legea.

Ca unul care colectează știri din varii domenii recunosc că mă simt și eu un pic solidar cu vestitorii.

Însă nu mi-e prea clar cum am putea sărbători Ziua Internațională a Crainicilor. Eventual să îi trimitem o cutie de bomboane Andreei Esca. Nu, nu bomboane, ca iar s-a îngrășat, mai bine îi trimitem o floare.

Sau și mai bine nu-i mai trimitem nimic, scriem un newsletter. Mult mai bine.

Că ce altceva este autorul unui newsletter dacă nu un fel de toboșar medieval care încearcă să capteze atenția mulțimii?

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Foame hedonică

🕰️ Conceptul de foame hedonică a fost dezvoltat în cercetarea modernă privind alimentația și obezitatea, fiind popularizat în anii 2000 de cercetătoarea americană Kelly D. Brownell și colaboratorii săi, alături de alți specialiști preocupați de influența sistemului de recompensă asupra comportamentului alimentar.

Termenul de foame hedonică descrie modul în care alimentele foarte gustoase și bogate în zahăr, grăsimi sau sare pot activa circuitele cerebrale ale recompensei, determinând o persoană să mănânce chiar și în absența foamei fiziologice.

Foamea hedonică nu este un diagnostic psihiatric, ci un concept util, folosit frecvent în psihologie, nutriție și medicina obezității.

🚫 Foamea hedonică nu este același lucru cu foamea fiziologică, nu înseamnă automat lipsă de voință, nu reprezintă o tulburare de alimentație și nu apare exclusiv la persoanele supraponderale. Ea poate fi experimentată de aproape orice persoană atunci când este expusă la alimente foarte apetisante sau la situații asociate cu mâncarea.

Exemple:

• O persoană tocmai a terminat cina, dar acceptă o felie de tort deoarece arată foarte apetisant.

• Mirosul de popcorn dintr-un cinematograf provoacă pofta de a cumpăra unul, deși nu există senzația de foame.

• Cineva continuă să ciugulească chipsuri în timp ce urmărește un film, fără să observe cât a consumat.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Foame fiziologică — necesar biologic de energie.

• Sațietate — senzația de suficient alimentar.

• Mâncat emoțional — alimentație influențată de emoții.

• Poftă alimentară — dorință pentru un aliment specific.

• Control inhibitor — capacitatea de a rezista impulsurilor.

• Sistemul de recompensă — circuite cerebrale ale plăcerii.

⚙️ Termenul de “foame hedonică” este folosit pentru a explica de ce oamenii pot mânca în absența unei nevoi biologice și pentru a înțelege mecanismele implicate în supraalimentare și obezitate.

În limbajul obișnuit, ideea este exprimată prin afirmații precum 'mi-era poftă, nu foame' sau 'am mâncat doar pentru că arăta prea bine'.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Testează-ți cunoștințele și poți câștiga o lună de abonament premium dacă iei nota zece. Recompensăm tocilarii. 😅

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi se sărbătorește “Early Bird Day“. Dacă m-aș risca la o traducere i-aș zice “Ziua Păsăricii Matinale“ ca doamna Irina Nistor. Dar mai bine o las netradusă, că încep să pierd abonați prea de dimineață. De obicei primele dezabonări le am mai pe seară, să nu stricăm tradițiile.

Sărbătoarea nu are nimic de-a face cu păsările sau păsăricile. Nici măcar cu terapeuții ieșiți în decor, cei cu Păsăricologia. Hai, că ați auzit de ei. 😅

Early Bird Day este inspirată din proverbul englezesc “early bird catches the worm”, “pasărea matinală prinde viermele“. Un îndemn simplu și generos la acțiune, să nu stăm prea mult contemplând lumea, contemplarea nu ține de foame. Și nu plătește facturile.

Circulă părerea că expresia “early birds catches the worm“ provine de la restaurantele care își momeau primii clienți ai zilei cu meniuri limitate sau prețuri la jumătate. Zicala originală însă are peste patru sute de ani documentați, cu o primă versiune tipărită în secolul 17. Însă ziua care sărbătorește zicala nu e în niciun caz vreo ‘pasăre matinală’, ci a apărut abia acum câțiva ani, cam de prin 2010.

În lumea păsărilor cu cioc și pene, cele care încep dis de dimineață nu câștigă întotdeauna. Viermii stau sub pământ până când soarele încălzește suficient. Așa că în lumea reală multe dintre păsările care mănâncă pe săturate se trezesc ceva mai târziu.

Revenind însă la spiritul zicalei, unul din cinci oameni este “pasăre de noapte”. Cronobiologia, împreună cu sora ei anorexică care abia se ține pe picioare, cronopsihologia, ne ciripesc că perioadele în care dormim și suntem activi sunt determinate în mare măsură de genetică.

La fel ca și inteligența, capacitatea de prognoză și planificare sau culoarea pielii. Greu de schimbat adică. Poți să faci cursuri sau să te dai cu creme de albire, dar cam tot ăla rămâi.

Persoanele matinale tind să procrastineze mai puțin. Cronotipurile matinale, adică “early birds” tind să bifeze mai bine la responsabilitate, în timp ce cronotipurile de noapte au rezultate bune la activități creative. Bufnițele sunt cele care ne încântă cu produsele lor, nu păsăricile nefardate de dimineață.

Înțelepciunea colectivă a înțeles devreme că trezitul de dimineață nu rezolvă toate problemele din viața noastră, ar fi bine dacă ar fi așa de simplu, așa că a lansat pe piață și o zicală complementară: “The early worm gets eaten.”

Adică “viermele matinal este mâncat”. A fi matinal nu aduce aceleași beneficii pentru toata lumea. Depinde de care parte a ciocului te afli.

Morala? Înainte să alegi dacă vrei să fii pasăre matinală sau bufniță de noapte, verifică mai întâi dacă nu cumva ești viermele.

Adevărata lecție nu este că trebuie să ne trezim la cinci dimineața. Ci aceea că succesul și eșecul arareori vin dintr-o singură alegere mare. Ele se construiesc din gesturi mici, repetate zilnic.

Și se demolează la fel.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Micro-obiceiuri ineficiente

🕰️ Termenul 'micro-obiceiuri ineficiente' nu reprezintă un concept clinic și nu are un autor unic care să-l fi introdus. El derivă din literatura despre formarea obiceiurilor, psihologia comportamentală și productivitatea personală, unde cercetători precum B. F. Skinner, iar mai târziu autori precum James Clear sau Charles Duhigg, au popularizat ideea că acțiunile mici, repetate zilnic, au efecte cumulative importante. Pozitive sau negative.

Dacă obiceiurile benefice produc rezultate pozitive în timp, cele ineficiente pot avea efectul opus, fără ca persoana să le observe imediat.

🚫 Micro-obiceiurile ineficiente nu sunt o boală psihică, nu reprezintă un diagnostic, nu înseamnă lene, lipsă de inteligență sau lipsă de voință, nu descriu un eșec moral și nu implică faptul că orice activitate de relaxare este dăunătoare. Ele se referă doar la acele comportamente mici care, repetate frecvent, împiedică progresul fără a aduce un beneficiu real.

Exemple:

• verificarea telefonului la fiecare câteva minute fără un motiv clar

• redeschiderea repetată a aceleiași aplicații din obișnuință

• amânarea unei sarcini prin mici activități neimportante

• citirea notificărilor imediat ce apar, indiferent de context

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Procrastinare – amânarea sarcinilor importante

• Obicei automat – comportament executat inconștient

• Distragerea atenției – pierderea focalizării mentale

• Autoreglare – controlul propriului comportament

• Managementul timpului – organizarea eficientă a activităților

• Economia atenției – competiția pentru atenție

⚙️ Conceptul este folosit pentru a analiza comportamente cotidiene care, prin acumulare, influențează performanța, sănătatea sau calitatea vieții.

În limbajul obișnuit, termenul este folosit pentru a descrie gesturile mărunte care par inofensive, dar care, repetate zi de zi, consumă timp și energie fără un beneficiu proporțional.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă ești curios fă testul. Iar dacă obții nota zece primești o lună de acces premium la Psihoterapie Net.

Dacă observi vreo eroare în test, întrebare/răspuns lipsă sau greșite m-ar ajuta dacă mi-ai trimite un screenshot, ca să le pot corecta. Pe măsură ce se adună întrebările (am ajuns la 92) crește și posibilitatea unei erori.

Doar cine nu muncește nu greșește. 😊

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. O femeie de 80 de ani cu Alzheimer în stadiu avansat și-a recăpătat vorbirea și mobilitatea după ce a luat psilocibină (psypost.org) 🇬🇧

2. Nu mai urmări obiective mari în dragoste și în viață - încearcă în schimb această metodă de „mici experimente”. (irishexaminer.com) 🇬🇧

3. Ce greșim când le mulțumim altora. De ce a spune „mulțumesc” s-ar putea să nu fie suficient. (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Ce este “Iubitul tip Golden Retriever” (independent.co.uk) 🇬🇧

5. Comportamentul de la egal la egal și obiceiurile de a bea se intersectează diferit pentru adulții tineri și cei mai în vârstă (psypost.org) 🇬🇧

6. Deși singurătatea provine dintr-un sentiment de izolare socială, în mod ironic, ea este una dintre cele mai unificatoare experiențe umane. (thestatesman.com) 🇬🇧

7. Cât de riscantă este chatbotul pe care îl folosește pacientul tău? (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

S-au înmulțit cei care iau nota zece la micul nostru experiment de gamificare de la Psihoterapie Net, testul termenilor psihologici. Doar ieri am dat două noi premii.

Pe de o parte mă bucură interesul pentru acest joc (nu vreți să știți cât am muncit să îl fac să meargă bine, la un moment dat îmi venea să caut un programator, că mă plictisisem de debugging), pe de altă parte mă întreb daca 20 de întrebări per aplicare nu sunt cam puține. Dacă va continua avalanșa de note de zece trecem la 25 de întrebări per aplicare, ca să îl facem mai captivant.

Să nu ziceți că nu v-am spus. 😅

Azi e International Fairy Day, adică fix “Ziua Internatională a Zânelor”. În mitologia românească sunt numite “sânziene” și se manifestă astăzi, 24 iunie, de ziua Sfântului Ioan Botezătorul.

Se spune că doi ardeleni stăteau de povești. Unul zice “nevasta mea e o zână”. Celălalt răspunde “nici a mea nu e om”.

Sânzienele din mitologia românească se comportă izbitor de asemănător cu nevestele din realitatea românească. În principiu sânzienele sunt zâne bune din clasa ielelor (da, necredincioșilor, zânele sunt împărțite pe clase, ca dronele) dar dacă nu li se repectă ziua devin zâne rele. Fiți convinși că la fel se întâmplă și cu nevestele dacă le uiti ziua de naștere. Dracarys! Așa că azi respectăm ziua, ca să nu devină balistice.

Că tot a venit vorba de sânziene balistice, vă propun ca azi să vorbim un pic despre moralizarea alimentației. Adică acel moment în care mâncarea încetează să mai fie doar despre sănătate, ci devine virtute, identitate, activism și câte și mai câte.

Un ascultător întreabă la Radio Erevan:

“cum putem afla dacă o persoană este vegană?”

Radio Erevan răspunde:

“nu e nevoie să aflăm, ne spune persoana în primele minute de conversație”

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Moralizarea alimentației

În acest mod, mâncarea devine mai mult decât o sursă de nutriție și capătă semnificații morale și identitare.

🕰️ Moralizarea alimentației este un concept studiat în psihologia socială, sociologie și studiile asupra sănătății. Cercetătorii au observat că, în multe societăți moderne, alegerile alimentare sunt evaluate nu doar prin prisma sănătății sau gustului, ci și ca indicatori ai caracterului unei persoane. Fenomenul a devenit mai vizibil odată cu popularizarea dietelor, a culturii wellness și a comunicării online despre nutriție. Nu este un diagnostic psihologic, ci un concept utilizat pentru a descrie modul în care normele sociale și valorile morale influențează percepția asupra alimentației.

🚫 Moralizarea alimentației nu înseamnă simplul interes pentru o dietă sănătoasă și nici respectarea unor recomandări nutriționale. Nu este același lucru cu alegerea unei diete vegetariene din motive etice, cu urmarea unui regim prescris medical sau cu educația nutrițională bazată pe dovezi. De asemenea, nu presupune automat existența unei tulburări alimentare și nu înseamnă că orice preferință alimentară puternică este moralizare.

Diferența apare atunci când alegerile alimentare sunt transformate în judecăți despre valoarea sau caracterul unei persoane.

🎭 Concepte înrudite sau confundate frecvent cu “moralizarea alimentației”:

• ‘Ortorexie’ = preocupare alimentară, reguli rigide, sănătate excesivă

• ‘Stigmatizarea greutății’ = judecată socială, discriminare, stereotipuri corporale

• ‘Identitate alimentară’ = apartenență socială, valori personale, preferințe culinare

• ‘Cultura dietelor’ = control ponderal, norme sociale, ideal corporal

• ‘Alimentație intuitivă’ = semnale interne, flexibilitate, autoreglare

• ‘Virtue signaling’ = afișare publică, validare socială, valori morale

⚙️ “Moralizarea alimentației“ este folosit pentru a descrie situațiile în care comportamentele alimentare sunt asociate cu judecăți morale despre sine sau despre alte persoane. În discursul public, fenomenul apare atunci când anumite alimente sunt etichetate drept 'vinovate' sau 'permise', iar oamenii sunt lăudați sau criticați pentru ceea ce mănâncă.

Termenul este uneori utilizat informal pentru a critica atitudinile percepute ca excesiv de moralizatoare în domeniul nutriției și al stilului de viață.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă obții nota zece la test primești o lună de abonament premium la Psihoterapie Net. 🍿🥤

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. O boală rară dezvăluie secretele amigdalei (knowablemagazine.org) 🇬🇧

2. Mentalitatea „Știrile mă vor găsi” îi face pe oameni să aibă încredere în algoritmi și rețele online (psu.edu) 🇬🇧

3. Rătăcirea atenției îmbunătățește capacitatea de a învăța tipare ascunse, (psypost.org) 🇬🇧

4. Oamenii de știință tocmai au dezvăluit o ciudățenie în modul în care ieșim din gări (psypost.org) 🇬🇧

5. De la copilărie până la vârsta adultă, muzicienii prezintă avantaje mici, dar de încredere în atenția susținută (psypost.org) 🇬🇧

6. Americanii supraestimează în mod sistematic câți utilizatori de rețele sociale contribuie la comportamentul dăunător online (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Se spune că un tăietor de lemne proaspăt angajat tăia cu mare greutate, fără spor la un copac. Un tăietor mai vechi l-a văzut și l-a sfătuit să se oprească și să își ascută fierăstrăul, ca să aibă un randament mai bun.

Noul venit i-a răspuns că nu poate să facă asta pentru că dacă s-ar opri ar rămâne în urmă. În plus, nu voia să pară leneș în ochii celorlalți. Așa că tăia în continuare, fără să se oprească, dar fără să înainteze prea mult.

E o poveste banală pe care o trăiesc mulți dintre noi, fără să fie neapărat tăietori de lemne. Pot fi șoferi sau contabili. Sau psihoterapeuți. 🙃

Cu toții riscăm să cădem uneori în plasa falsei productivități, aceea în care ne umplem timpul cu activitate doar de dragul activității. A face lucruri care nu ne folosesc prea mult dar care ne dau iluzia progresului este una din capcanele de zi cu zi. Sau iluzia valorii personale, pentru că suntem activi.

Capcană aparent simplu de evitat, dar nu întotdeauna ușor.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Productivitate toxică

🕰️ Termenul 'productivitate toxică' este un concept popularizat în psihologie, sănătate mintală și cultura organizațională, care a devenit cunoscut în anii 2020, când specialiștii au observat că multe persoane simțeau vinovăție dacă nu lucrau permanent sau dacă nu transformau fiecare moment liber într-o activitate productivă.

Productivitatea toxică este adesea asociată cu burnout-ul, perfecționismul și presiunile sociale generate de mediul profesional și de rețelele sociale.

🚫 Productivitatea toxică nu înseamnă să fii organizat, ambițios sau să muncești din greu pentru obiective importante, nu înseamnă să ai perioade aglomerate înaintea unui examen sau a unui termen-limită și nici să te bucuri sincer de activități productive. Problema apare atunci când productivitatea devine o obligație permanentă și singura sursă de valoare personală.

Exemple de lucruri care nu reprezintă productivitate toxică:

• Să lucrezi intens câteva zile pentru finalizarea unui proiect important.

• Să îți stabilești obiective personale și să le urmărești consecvent.

• Să alegi voluntar să înveți o abilitate nouă deoarece îți face plăcere.

• Să îți organizezi timpul pentru a fi mai eficient.

⚙️ Termenul este folosit pentru a descrie un model nesănătos de raportare la muncă, performanță și timp liber. În limbajul obișnuit, oamenii îl folosesc pentru a descrie situații în care cineva pare incapabil să se relaxeze fără să simtă vinovăție sau consideră că orice moment neproductiv este timp pierdut.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Rezultate mai bune sunt adesea mai probabile atunci când oamenii nu sunt prea ambițioși. (theguardian.com) 🇬🇧

2. Creșterea într-un cartier defavorizat este asociată cu o maturizare mai rapidă a creierului (psypost.org) 🇬🇧

3. Copiii au încredere în ochii oamenilor, dar nu în privirea unui robot (earth.com) 🇬🇧

4. Este vizionarea în exces a serialelor un hobby inofensiv sau o dependență? (psypost.org) 🇬🇧

5. Costul emoțional al phubbing-ului: Cum distragerea digitală perturbă conexiunile romantice (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

☕ Bună dimineața!

Probabil că unii dintre voi v-ați întrebat ce s-a întâmplat cu titlul total lipsit de creativitate al newsletterului de ieri, adică “9 iunie — marți”.

Nu s-a întâmplat nimic special, doar că eram în perioada de pre-cafeinizare și am apăsat pe butonul de “send” înainte să apuc să scriu un titlu normal. Titlul trimis e cel provizoriu pe care îl am în drafturi. Se mai întâmplă. Din punctul ăsta de vedere Substack seamănă cu condusul mașinii, o clipă de neatenție are consecințe nedorite.

Dar după rata de zero dezabonări am tras concluzia ca micul accident nu a iritat pe nimeni așa că no biggie, viața și newsletterul merg mai departe. 😊

Micul “accident” cu titlul nefericit mi-a dat de altfel și ideea termenului de astăzi, “jet lag social”.

Iar dacă vreți să testați câte din cuvintele din zilele trecute vă mai aduceți aminte testul vă așteaptă.

Cu același mic premiu (ce viață ar fi aceea fără premii? 😅) că pentru nota zece primiți o lună de abonament premium gratuit.

Începe testul

🔤 Cuvântul zilei: Jet lag social

Rezultatul poate include oboseala cronica, dificultati de concentrare, somnolenta dimineata si senzatia permanenta ca organismul este 'decalat'.

🕰️ Conceptul de 'jet lag social' a fost popularizat de cercetatorul german Till Roenneberg, specialist in cronobiologie. Termenul compara efectele decalajului dintre ceasul biologic si programul social cu senzatia resimtita dupa un zbor lung intre fusuri orare diferite.

Nu este considerat un diagnostic oficial, dar este intens studiat deoarece poate influenta somnul, sanatatea mentala, metabolismul si performanta cognitiva.

Fenomenul apare frecvent la persoanele care dorm mult mai tarziu in weekend fata de timpul saptamanii.

🚫 Jet lagul social nu este simpla lene, nu inseamna automat dependenta de telefon, nu descrie doar oboseala obisnuita dupa o noapte pierduta, nu este identic cu insomnia clinica si nu presupune obligatoriu existenta unei tulburari psihice. O persoana poate avea jet lag social chiar daca doarme suficiente ore, iar alta poate fi obosita fara sa existe acest decalaj biologic.

Exemple clare:

• stat pana la 3 dimineata doar la o petrecere izolata

• oboseala temporara dupa un examen sau un proiect intens

• somnolenta provocata de o boala fizica

• diferenta reala de fus orar dupa un zbor intercontinental

⚙️ Specialistii folosesc termenul mai ales in studii despre somn, ritm circadian si sanatate publica. In limbajul obisnuit, expresia este folosita pentru a descrie senzatia moderna de a trai permanent pe un program care nu se potriveste cu organismul propriu.

Multi oameni spun ca se simt 'ca dupa un zbor lung' in fiecare luni dimineata, mai ales dupa weekenduri cu program foarte diferit de cel din timpul saptamanii.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Adversitatea copilăriei prezice boli fizice și mentale combinate în viața ulterioară (psypost.org) 🇬🇧

2. Erodarea unei virtuți: inteligența artificială îi antrenează pe oameni să se aștepte la răspunsuri instantanee - și aceasta este o veste proastă pentru răbdare (theconversation.com) 🇬🇧

3. Ce este „alimentația sănătoasă” și cum poate afecta starea de bine?(theconversation.com) 🇬🇧

4. Cum liderii megalomani își stabilesc stăpânirea asupra unui grup - și ei cum îl pierd (theconversation.com) 🇬🇧

5. Noi cercetări arată de ce bacșișul îi face pe tot mai mulți canadieni să nu se simtă confortabil (theconversation.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Ne revedem mâine.

Leave a comment

☕ Bună dimineața!

Azi e Ziua Mondială a Bicicletei. Habar n-am dacă eu ar trebui să o sărbătoresc sau nu, că e neclar dacă sărbătoarea de azi include și bicicletele de cameră, că eu doar din aia am.

Mi-am cumpărat bicicleta de cameră în pandemie când vedeam cu îngrijorare că virusul nu mă ucide dar îmi crește burta și apoi am păstrat-o ca metodă împotriva sentimentului de vinovăție că sunt sedentar. Ori de câte ori mă simt vinovat pedalez 30-40 de minute și vinovăția a dispărut ca prin farmec. E cea mai simplă modalitate de a scăpa de vinovăție pe care am găsit-o eu până acum. Nu slăbești dar nu mai te simți vinovat. Măcar atât. Recomand tuturor. 😊

Că tot a venit vorba de emoții neplăcute, azi vă propun să vorbim despre intimitatea unilaterală. Adică aia în care unul își deschide sufletul iar celălalt îi dă cu seen. Cum ar veni varianta “un cuplu, un singur participant”.

Intimitatea unilaterală este un concept care pare că descrie jumătate din internetul de astăzi: parasocial, ghosting, oversharing, pseudo-conexiuni.

Iar dacă vreți să testați câte din conceptele de până acum vi le mai amintiți, testul vă așteaptă în continuare. Cu aceeași ofertă că dacă obțineți nota zece primiți gratuit o lună de abonament premium. Care în cazul zilei de azi chiar e utilă, pentru că “Povestea de miercuri” e rezervată doar abonaților premium. 😊

Începe testul

🔤 Cuvântul zilei: Intimitate unilaterală

🕰️ Conceptul este folosit în psihologie relațională și analiza atașamentului pentru a descrie dezechilibre emoționale în relații romantice, prietenii sau chiar relații familiale. Nu este un diagnostic oficial, ci o descriere a unei dinamici relaționale asimetrice. Persoana mai implicată poate simți că oferă constant atenție, deschidere și energie emoțională fără reciprocitate reală.

Fenomenul este frecvent discutat în contextul relațiilor anxios-evitante, al relațiilor parasociale și al conexiunilor digitale moderne.

🚫 Intimitatea unilaterală NU înseamnă diferențe normale de personalitate, introversie, nevoie temporară de spațiu personal, ritm diferit de apropiere emoțională, relații aflate la început, simpla lipsă de exprimare verbală a emoțiilor.

Exemple:

• O persoană mai rezervată emoțional nu creează automat o relație unilaterală.

• Faptul că doi oameni se deschid în ritmuri diferite poate fi normal.

• Un partener stresat într-o anumită perioadă nu este neapărat dezinteresat afectiv.

⚙️ Termenul de intimitate unilaterală este folosit pentru a analiza relații cu investiție emoțională dezechilibrată și lipsă de reciprocitate afectivă. În limbajul comun, ideea apare în expresii precum 'eu eram singurul care încerca' sau 'simțeam că relația exista doar din partea mea'.

Termenul este frecvent asociat cu relații consumatoare emoțional și cu sentimentul de singurătate în interiorul unei conexiuni aparent apropiate.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Sunt avocat specializat în divorțuri - iată singurul lucru pe care nu l-aș face niciodată în propria mea căsnicie 🇷🇴 • 🇬🇧

2. De la începuturi de conversație și complimente până la o abordare directă, așa se agață femeile astăzi 🇷🇴 • 🇬🇧

3. 2 motive pentru care relațiile fericite pot fi plictisitoare | 🇷🇴 • 🇬🇧

4. Trebuie să fim onești în privința faptului dacă terapia funcționează pentru copii. 🇷🇴 • 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

✨ Povestea de miercuri

Leave a comment

☕ Bună dimineața!

De săptămâna aceasta, newsletterul include și “Povestea de miercuri”, o nouă rubrică premium dedicată poveștilor psihologice și terapeutice, care, da, ați ghicit, apare miercurea. 😊

Uneori, cele mai importante lucruri despre oameni, frică, vindecare pot fi înțelese mai bine printr-o poveste decât printr-o explicație directă. Iar asta voi încerca să fac în fiecare miercuri.

Dacă îmi iese sau nu, îmi spuneți voi. 😊

Și o mică precizare tehnică: în zilele în care apare conținut premium, adică luni, miercuri și vineri, comentariile sunt disponibile doar pentru abonații premium. Este o limitare impusă de Substack, nu de mine. Așa funcționează mașinăria.

🔤 Cuvântul zilei: Self-help bypassing

(evitarea realității prin „dezvoltare personală”)

🕰️ Conceptul este inspirat din termenul 'spiritual bypassing', introdus de psihoterapeutul John Welwood, care descria folosirea spiritualității pentru evitarea durerii psihologice. Self-help bypassing extinde ideea către cultura dezvoltării personale moderne.

Nu este un diagnostic oficial, ci un concept critic utilizat în psihologie și psihoterapie pentru a descrie situațiile în care persoana consumă constant cărți, podcasturi, citate motivaționale sau tehnici de optimizare fără a aborda efectiv conflictele interioare reale.

Uneori persoana pare foarte preocupată de 'vindecare', dar evită vulnerabilitatea autentică și procesarea emoțională profundă.

🚫 Self-help bypassing NU înseamnă dezvoltare personală autentică, terapie eficientă, optimism sănătos, disciplină personală, citirea cărților de psihologie, dorința normală de evoluție.

Exemple:

• O persoană care citește cărți de self-help și aplică realist unele idei nu practică automat bypassing.

• A încerca să gândești pozitiv în perioade dificile nu este neapărat evitare psihologică.

• Meditația sau reflecția personală nu devin problematice prin simpla lor existență.

⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a descrie mecanisme subtile de evitare emoțională mascate drept creștere personală. În limbajul public, expresia apare frecvent ca critică la adresa culturii motivaționale superficiale, a optimismului toxic sau a ideii că 'totul se rezolvă dacă gândești pozitiv'.

Este folosit și ironic pentru persoane care consumă constant conținut inspirațional, dar repetă aceleași probleme nerezolvate.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. 3 semne că externalizați intimitatea în relația dvs. (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Sunt psiholog - cum să identific semnele de perfecționism anxios la fete (inews.co.uk) 🇬🇧

3. Soluția pentru criza noastră de sănătate mintală este politică (progressive.org) 🇬🇧

4. Secretele șocante ale vedetelor de la Hollywood (buzzfeed.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Ne revedem mâine.

Leave a comment

Iar pentru noua rubrică premium “Povestea de miercuri” astăzi avem o poveste despre niște șoricei și punctele lor de vedere.

☕ Bună dimineața!

Am deschis de dimineață laptopul să caut ceva, m-am trezit cu o idee în minte, se mai întâmplă, și în loc să îmi văd de idee m-am surprins că mă uitam la numărul de inimioare primite la newsletterul de ieri. Nu mă plâng, sunt suficiente, dar mă îngrijorează că am început să le caut. 😅

Așa că m-am gândit ca pentru astăzi să vorbim un pic despre autovalidarea fragilă, din păcate atât de răspândită într-o economie a like-urilor și share-urilor. Aproape că aș risca să spun că suferim azi de o pandemie de autovalidare fragilă.

Și apropos de share, poate dați și voi un share la newsletterul ăsta, hai, că nu dați de la voi. 😁

Share

🔤 Cuvântul zilei: Autovalidare fragilă

🕰️ Termenul de autovalidare fragilă este folosit mai ales în psihologie și psihoterapie pentru a descrie un tip de funcționare emoțională în care valoarea personală depinde excesiv de aprobarea altora. Nu reprezintă un diagnostic oficial în manualele psihiatrice precum DSM sau ICD, ci mai degrabă o descriere clinică sau conceptuală.

Ideea apare în multe teorii despre atașament, narcisism vulnerabil, dependență emoțională și reglarea stimei de sine. Persoanele cu autovalidare fragilă pot părea foarte sigure pe ele în anumite contexte, dar reacțiile lor emoționale indică adesea o nevoie intensă de confirmare continuă.

🚫 Autovalidarea fragilă NU înseamnă simpla bucurie de a primi complimente, politețe sau dorința normală de apreciere, timiditate obișnuită, lipsă totală de încredere în sine, depresie clinică sau narcisism grandios clasic

Exemple:

• O persoană care se simte bine când este apreciată, dar nu se prăbușește emoțional după o critică, nu are neapărat autovalidare fragilă.

• Un elev emoționat înainte de un examen nu înseamnă automat că depinde patologic de validare externă.

• Cineva care cere feedback profesional realist nu manifestă obligatoriu această problemă.

⚙️ Specialiștii folosesc termenul de autovalidare fragilă pentru a descrie persoane a căror stabilitate emoțională depinde excesiv de reacțiile celorlalți.

În limbajul comun, termenul este folosit adesea pentru persoane care 'au nevoie constantă de atenție', 'se hrănesc din like-uri' sau 'nu suportă critica'. Uneori este utilizat prea vag sau ca insultă online, fără un sens clinic clar.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Plânsul în timpul unui conflict dăunează reputației adversarului tău, cu prețul tău propriu. (psypost.org) 🇬🇧

2. Contextul social influențează preferințele de întâlnire la fel de mult ca și sexul biologic (psypost.org) 🇬🇧

3. Utilizarea pe termen lung a hipnoticelor frecventă în depresie și legată de complexitatea tratamentului 🇷🇴 • 🇬🇧

4. Aplicația pentru smartphone HabitWorks îmbunătățește simptomele de anxietate și depresie 🇷🇴 • 🇬🇧

5. În interiorul moleculei lui Dumnezeu: un psihedelic puternic cu potențial terapeutic 🇷🇴 • 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine. Și nu neglijați inimioarele. 🙃

📅 Astăzi 13 mai

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Optimism defensiv

Persoana spune sau crede “totul va fi bine”, “nu are rost să mă gândesc la ce poate merge prost”, “trebuie doar să fiu pozitiv”, dar această pozitivitate funcționează ca un mecanism de apărare psihologică împotriva disconfortului, nu neapărat ca realism. Este un optimism folosit ca scut emoțional.

🕰️ Conceptul apare în psihologie în discuțiile despre mecanisme de coping, biasuri cognitive, reglare emoțională și stiluri de personalitate, fără a reprezenta însă un diagnostic clinic oficial. Termenul este apropiat de concepte precum “optimism bias”, “wishful thinking” sau “positive illusion”, toate descriind tendința oamenilor de a interpreta realitatea într-un mod mai confortabil emoțional decât este ea în fapt.

Psihologii au observat de mult timp că oamenii tind să subestimeze riscurile, să creadă că “li se va întâmpla altora, nu lor” și să evite anxietatea printr-o pozitivitate excesivă. În ultimele decenii, această idee a devenit tot mai populară și în cultura motivațională, dezvoltarea personală, mediul corporate și discursurile despre “mindset”.

🚫 Optimismul defensiv NU este același lucru cu optimismul sănătos. Optimismul sănătos recunoaște problemele, vede riscurile, dar păstrează speranța și motivația. În schimb, optimismul defensiv poate evita complet realitatea inconfortabilă. De asemenea, nu trebuie confundat cu optimismul strategic. Există persoane optimiste care planifică, se pregătesc și analizează riscurile cu atenție, însă optimismul defensiv evită adesea analiza profundă tocmai pentru că aceasta provoacă anxietate.

Conceptul nu este identic nici cu negarea totală a realității. În negare, persoana refuză complet existența problemei, pe când în optimismul defensiv problema poate fi văzută, dar este minimizată emoțional printr-o pozitivitate excesivă. Nici “gândirea pozitivă” în sine nu este automat problematică. O doză moderată de gândire pozitivă poate fi utilă și sănătoasă. Problemele apar atunci când pozitivitatea devine compulsivă, rigidă și este folosită pentru evitarea emoțiilor reale.

⚙️ Termenul este folosit în psihologie pentru a analiza mecanisme de apărare, stiluri de coping, biasuri cognitive și reacțiile oamenilor la stres și anxietate. În psihoterapie, optimismul defensiv poate fi observat la persoane care evită discuțiile dureroase, minimalizează probleme serioase sau folosesc constant fraze motivaționale pentru a evita vulnerabilitatea și contactul autentic cu propriile emoții.

Conceptul apare indirect și în critica fenomenelor de “pozitivitate toxică”, a culturii “grind” și a ideii că o persoană trebuie să fie permanent pozitivă și motivată.

În viața de zi cu zi, acest tip de gândire poate lua forma unor expresii precum “Nu vreau să mă gândesc la lucruri negative”, “Universul rezolvă tot” sau “Dacă mă concentrez doar pe bine, răul nu apare”. Uneori, această atitudine poate oferi un confort temporar, însă în alte situații poate împiedica pregătirea realistă pentru probleme reale.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Cât de dăunători sunt chatboții AI pentru sănătatea noastră mintală? (theconversation.com) 🇬🇧

2. Sfat pentru texte sexy: mi-ar plăcea să mă uit la mesajele de flirt ale iubitului meu către alte femei. (slate.com) 🇬🇧

3. Eram pe cale să facem sex – dar nu s-a putut opri din plâns (metro.co.uk) 🇬🇧

4. Verificarea pornografiei și a vârstei: s-a schimbat relația ta? (attitude.co.uk) 🇬🇧

5. 4 motive pentru care îți cobori standardele de dragoste (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 6 mai

🔤 Cuvântul zilei: Pozitivitate toxică

🕰️ Nu are un autor unic sau o „dată de naștere” clară. Termenul a devenit popular în cultura modernă odată cu explozia industriei de self-help și a rețelelor sociale, ca reacție la ideea că trebuie să fii mereu „pozitiv”.

În opoziție, psihologi precum Carl Rogers au susținut acceptarea autentică a tuturor emoțiilor, nu filtrarea lor selectivă.

🚫 Nu este optimismul sănătos și nici încercarea sinceră de a vedea partea bună a lucrurilor. Diferența: optimismul recunoaște realitatea și durerea, pozitivitatea toxică o ignoră sau o suprimă (“Nu mai fi trist”, “Totul e perfect dacă gândești pozitiv”).

⚙️ În viața de zi cu zi apare sub forme aparent inofensive: sfaturi rapide, clișee, evitarea conversațiilor dificile. Poate părea „de ajutor”, dar în realitate invalidează emoțiile celuilalt și blochează procesarea lor.

Util ca indicator: dacă nu mai ai voie să fii sincer despre ce simți, ai intrat în zona toxică. Limita e clară, emoțiile ignorate nu dispar, doar se amână.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Dezavantajul gândirii că partenerul tău este o “captură” grozavă (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Ce face viața să pară grea și cum să faci față (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Avantajul discuțiilor despre subiecte plictisitoare (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Când eșecul este iminent, ce se întâmplă cu narcisistul? (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Combinarea alcoolului cu cocaina reactivează căile de recidivă ale creierului diferit față de cocaina singură (psypost.org) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

🔤 Cuvântul zilei: Rușine alimentară

🕰️ Rușinea alimentară apare pe fondul unei schimbări culturale mai largi, în care alimentația a trecut de la o nevoie biologică la un teren moral și identitar.

În ultimele decenii, discursul despre mâncare s-a încărcat de judecăți implicite: anumite alegeri sunt considerate corecte, curate sau disciplinate, în timp ce altele sunt privite ca slabe sau lipsite de control.

Această polarizare este alimentată atât de cultura dietelor, cât și de expunerea constantă la imagini idealizate și mesaje simplificate în social media. În zona de psihonutriție, fenomenul este analizat ca parte a relației emoționale cu mâncarea, fiind adesea asociat cu tipare de restricție și compensare sau cu preocupări excesive pentru alimentația percepută ca fiind corectă.

🚫 Rușinea alimentară nu este echivalentă cu dorința de a mânca sănătos sau cu un interes legitim pentru nutriție. Nu este nici disciplina alimentară echilibrată, în care alegerile sunt ghidate de nevoi reale și flexibilitate.

De asemenea, nu se reduce la simpla conștientizare a efectelor alimentelor asupra corpului și sănătății. Diferența esențială este că, în rușinea alimentară, evaluarea nu se oprește la comportament, ci alunecă spre identitate, transformând o alegere punctuală într-o judecată despre propria valoare.

⚙️ În viața de zi cu zi, rușinea alimentară se manifestă printr-un dialog interior critic care apare imediat după ce o persoană mănâncă ceva perceput ca fiind nepotrivit. Gândurile nu se limitează la consecințe, ci devin etichete personale, iar alegerile alimentare sunt reinterpretate ca dovezi ale lipsei de voință sau ale unui defect personal.

Acest mecanism duce frecvent la un cerc vicios: perioade de control strict sunt urmate de momente de pierdere a controlului, care apoi amplifică rușinea și nevoia de restricție. Relația cu mâncarea devine tensionată, încărcată de evaluare și vinovăție, în loc să rămână un act firesc.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. Experții în sănătate mintală prezintă 9 semne comune ale tulburării de personalitate narcisistă (prevention.com) 🇬🇧

2. Comercializarea datelor despre sănătatea mintală în chatboții cu inteligență artificială (blogs.bmj.com) 🇬🇧

3. Care este diferența dintre anxietate și TOC? (sciencealert.com) 🇬🇧

4. Uită de criza vârstei de mijloc. Ar putea fi cel mai fericit capitol al tău de până acum. (time.com) 🇬🇧

5. Efectele rețelelor sociale asupra sănătății mintale a copiilor (mqmentalhealth.org) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Azi, observă dacă simți nevoia să pui eticheta „bun/rău” după ce mănânci ceva. Nu o corecta. Doar prinde momentul în care o folosești.

Ne revedem mâine.

🔤 Cuvântul zilei: Anhedonie

🕰️ Context / istorie
Termenul a fost introdus la sfârșitul secolului XIX de psihologul francez Théodule-Armand Ribot, pentru a descrie pierderea capacității de a experimenta plăcerea. Ulterior, conceptul a devenit central în înțelegerea tulburărilor precum depresia majoră și schizofrenia, fiind considerat un simptom-cheie în evaluarea lor clinică.

🚫 e NU este anhedonia
Anhedonia nu este simplă tristețe și nici lipsă de energie temporară. Nu înseamnă că o persoană „nu are chef azi” sau că este doar obosită. De asemenea, nu este echivalentă cu plictiseala: o persoană cu anhedonie poate participa la activități, dar fără a mai simți recompensa emoțională asociată.

⚙️ Utilizare practică
În practică clinică, anhedonia este evaluată pentru a diferenția între tipuri de tulburări afective și pentru a monitoriza răspunsul la tratament. În limbajul de zi cu zi, termenul începe să fie folosit pentru a descrie stări de „amorțire emoțională” sau pierdere a interesului pentru lucruri care înainte aduceau bucurie—de exemplu, când hobby-urile, socializarea sau chiar mâncarea nu mai oferă satisfacție.

Ca în multe alte situații, în uzul popular, termenul este adesea folosit mai larg și mai vag decât în sensul său clinic.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

1. 3 obiceiuri zilnice par să reducă riscul de demență: minimum 150 de minute de activitate fizică pe săptămână, reducerea timpului petrecut pe fotoliu sau canapea și între 7-8 ore de somn pe noapte. (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. De ce vedem figuri umane acolo unde ele nu există? Pareidolia pare să fie o simplă achiziție evolutivă care uneori tinde să exagereze. (sciencefocus.com) 🇬🇧

3. Fluența AI în alte limbi ascunde o viziune occidentală asupra lumii care poate induce în eroare utilizatorii, explică un indonezian.

   Sfaturile oferite de AI sunt înrădăcinate în cultura si societatea nord-americană și nu se “potrivesc” întotdeauna cu alte culturi. 🇷🇴 • 🇬🇧

4. Pierdem 338 de cuvinte în fiecare zi. Psihologii au descoperit că, din 2005, o persoană obișnuită a vorbit mai puțin în fiecare an decât în ​​anul precedent, cu aproximativ 338 de cuvinte mai puțin pe zi.

   Asta echivalează cu o pierdere anuală de aproximativ 120.000 de cuvinte pe persoană, reprezentând mii de interacțiuni umane pierdute. (sciencefocus.com) 🇬🇧

5. Despre reglementarea revoluției robotilor sexuali (city-journal.org) 🇬🇧

Share

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1858 (n.) — Emile Durkheim
A explicat cauzele sociale ale sinuciderii și a separat sociologia de psihologie.

1858 (n.) — Millicent Washburn Shinn
A realizat observații detaliate asupra dezvoltării unui copil într-un studiu longitudinal.

1880 (n.) — Max Wertheimer
A pus bazele psihologiei Gestalt și a explicat percepția mișcării aparente.

1902 (n.) — James McKeen Cattell
A inițiat evaluarea sistematică a oamenilor de știință și a sprijinit cercetarea psihologică.

1907 (n.) — Nikolaas Tinbergen
A explicat comportamentele înnăscute și stimulii care le declanșează prin studii etologice.

1913 (n.) — Barbel Inhelder
A dezvoltat cercetarea asupra gândirii copilului și a etapelor dezvoltării cognitive.

1922 (n.) — Stanley Schachter
A arătat cum emoțiile și deciziile sunt influențate social și cognitiv.

🔤 Dicționar: Suprapunerea obiceiurilor (Habit Stacking)

Suprapunerea obiceiurilor este o tehnică prin care atașezi un obicei nou de unul deja existent, folosindu-l pe cel vechi ca „declanșator” pentru cel nou. În loc să creezi o rutină de la zero, îți construiești comportamentele în lanț, pornind de la ceva ce faci deja automat.

🕰️ Conceptul a fost popularizat de autorul James Clear în cartea Atomic Habits, dar ideea își are rădăcinile în psihologia comportamentală, unde „declanșatorii” (cues) sunt esențiali pentru formarea obiceiurilor.

🚫 Suprapunerea obiceiurilor NU înseamnă să îți înghesui cât mai multe obiceiuri într-un interval scurt sau să creezi rutine complicate. Dacă lanțul devine prea lung sau forțat, creierul îl va respinge și se va rupe exact acolo unde nu te aștepți.

⚙️ Suprapunerea obiceiurilor funcționează cel mai bine cu obiceiuri mici și clare:
„După ce îmi fac cafeaua, beau un pahar de apă.”
„După ce mă spăl pe dinți, citesc 2 pagini.”
Secretul nu e ambiția, ci consistența: legătura trebuie să fie stabilă, nu impresionantă.

🛋️ În sala de așteptare

1. Inteligența artificială în domeniul sănătății mintale este întâmpinată cu frică, respingere - și entuziasm (npr.org) 🇬🇧

2. Un studiu dezvăluie un obicei alimentar simplu care ar putea ajuta la pierderea în greutate (foxnews.com) 🇬🇧

3. Unde prosperă teoriile conspirației? (psypost.org) 🇬🇧

4. Planurile controversate de a lansa 50.000 de oglinzi în spațiu ar perturba somnul „la scară planetară”, avertizează oamenii de știință (dailymail.co.uk) 🇬🇧

5. Psihanaliza este un tip de terapie prin expunere (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. Terapia cu hipnoză poate trata durerea cronică? (painnewsnetwork.org) 🇬🇧

7. Administrarea unui placebo în mod conștient îmbunătățește în continuare stresul și memoria (news-medical.net) 🇬🇧

8. De ce durerea cronică nu dispare? (studyfinds.com) 🇬🇧

9. Un studiu la scară largă leagă bolile autoimune de rate mai mari de depresie și anxietate 🇷🇴 • 🇬🇧

10. Pentru adulții cu ADHD – sau chiar pentru cei cu doar unele simptome – utilizarea strategiilor inteligente pentru a începe și a finaliza sarcinile poate face toată diferența 🇷🇴 • 🇬🇧

Share

🕷️ În psihoterapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine, pentru alt minut de psihologie.

1859 (n.) — Edmund Husserl
A pus bazele fenomenologiei și a arătat rolul conștiinței în construirea realității.

1885 (n.) — James McKeen Cattell
A dezvoltat cercetări asupra timpilor de reacție în studiul proceselor mentale.

1911 (n.) — Edward Maynard Glaser
A îmbunătățit instruirea și organizarea și a modelat practicile de consultanță organizațională.

🔤 Dicționar: ortorexia (sau orthorexia)

Ortorexia este o preocupare obsesivă pentru alimentația „sănătoasă” sau „pură”, care ajunge să afecteze flexibilitatea, funcționarea zilnică a celor afectați și relația lor cu mâncarea.

• Termenul de ortorexie a fost introdus de Steven Bratman în anii ’90, pornind din observația că unele comportamente promovate ca „disciplină alimentară” pot deveni rigide și patologice. Nu este inclus oficial în manuale precum DSM-5, ceea ce îl face un concept încă dezbătut.

• Ortorexia nu înseamnă simplul interes pentru alimentație sănătoasă, gătit acasă sau evitarea unor alimente din motive medicale sau etice. Diferența apare când regulile devin inflexibile, încălcarea lor produce anxietate sau vinovăție intensă, iar viața socială începe să se restrângă.

• Conceptul de ortorexie este util în psihoterapie pentru a identifica forme „social acceptate” de control și anxietate mascate ca stil de viață sănătos. Ajută la diferențierea între disciplină și rigiditate și poate ghida intervenții spre flexibilitate, expunere graduală la alimente „interzise” și reconstruirea unei relații funcționale cu mâncarea.

🛋️ În sala de așteptare

1. Plânsul te face să te simți cu adevărat mai bine? (psypost.org) 🇬🇧

2. Pierderea răbdării pentru conversațiile mărunte nu este un semn al unei slăbiciuni sociale, este, de fapt, o schimbare pozitivă. (hellomagazine.com) 🇬🇧

3. Comportament și agenție în tulburările alimentare (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Dieta keto poate „vindeca” schizofrenia și tulburarea bipolară? (skepticalraptor.com) 🇬🇧

5. Ce facem și ce nu știm despre dieta Keto (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. Oamenii leneși nu există (self.com) 🇬🇧

7. De ce pauzele ajută creierul să absoarbă mai multe informații (time.com) 🇬🇧

8. De ce este în regulă – și chiar dă putere – să râzi de tine într-un moment jenant (realsimple.com) 🇬🇧

9. Ridicarea greutăților poate încetini îmbătrânirea biologică a creierului la adulții în vârstă (psypost.org) 🇬🇧

10. Cofeina ar putea inversa pierderea memoriei cauzată de lipsa somnului (sciencealert.com) 🇬🇧

🛋️ În terapie

Ne revedem mâine, pentru alte idei din psihologie.

Leave a comment

1 aprilie în calendarul psihologiei:

1578 (n.) — William Harvey
A demonstrat circulația sângelui și a identificat creierul ca centru de procesare și coordonare.

1794 (n.) — Pierre J. M. Flourens
A introdus metoda extirpării, a delimitat funcțiile sistemului nervos și a susținut acțiunea globală a creierului.

1908 (n.) — Abraham Maslow
A dezvoltat teoria ierarhiei nevoilor și a explicat autoactualizarea, influențând psihologia umanistă.

Subscribe now

Cuvântul de azi: Autocontrol

Capacitatea de a-ți regla impulsurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge un obiectiv pe termen lung.

Asociat frecvent cu formarea obiceiurilor și rezistența la tentații, autocontrolul este un concept central în psihologia comportamentală și în studiile despre voință. Nu este o resursă fixă, ci poate fi antrenat și consolidat în timp.

🛋️ În sala de așteptare

Self-help

• Cum să construiești autocontrolul, potrivit psihologilor (scientificamerican.com) 🇬🇧

• Ce am învățat meditând cu un călugăr zen care lucrează cu companii de top (businessinsider.com) 🇬🇧

• Funcționează terapia cu lumină roșie? (scientificamerican.com) 🇬🇧

Psihonutriție

• De ce nu ne putem opri din gustare – chiar și când nu ne este foame (realsimple.com) 🇬🇧

• Ce se întâmplă cu creierul tău când nu mănânci suficiente proteine, potrivit dieteticienilor (realsimple.com) 🇬🇧

• Persoanele cu acest stil de gândire au un risc de obezitate cu 34% mai mic (spring.org.uk) 🇬🇧

Dependențe

• Cumpărăturile și jocurile compulsive ar trebui considerate o dependență? (livescience.com) 🇬🇧

• Consumul de canabis exacerbează paranoia la supraviețuitorii copilăriei haotice, sugerează un nou studiu (psypost.org) 🇬🇧

• Preocupări tot mai mari pentru utilizatorii de canabis (psychologytoday.com) 🇬🇧

Somn

• Modul în care jocurile video pot influența somnul, dieta și activitatea de-a lungul vieții (news-medical.net) 🇬🇧

• Schimbarea ceasului înseamnă că pierdem o oră în pat — iar anxietatea de somn o face și mai dificilă (psychologies.co.uk) 🇬🇧

Activitate fizică

• Exercițiile fizice practicate împreună cu alții sunt mai eficiente psychologytoday.com) 🇬🇧

• Micul dejun, exercițiile și somnul sunt legate de o mai bună rezistență mentală (news-medical.net) 🇬🇧

Obiceiuri/Motivație/Productivitate

• Durata ta de atenție s-a prăbușit la 47 de secunde - Iată cum să-ți antrenezi creierul pentru a-l recâștiga (menshealth.com) 🇬🇧

• Obiceiurile de zi cu zi s-au dovedit că vă ajută să vă stresați mai puțin (newsmax.com) 🇬🇧

• Un psiholog distruge 3 obiceiuri zilnice care ajută la prevenirea epuizării (goodhousekeeping.com) 🇬🇧

Leave a comment

Share