☕ Bună dimineața!

Azi omenirea sărbătorește între altele Ziua Muncii Ca Un Câine și Ziua Bloggerului. Ca nu credeți că inventez v-am pus și poză. Da, chiar există aceaste sărbătoreli, sunt astăzi, google it!

Cine a pus aceste două sărbători în aceeași zi a avut un umor aparte. După umila mea părere de blogger înrăit (eu am început cu bloggingul cam de prin 2002) e una din cele mai epuizante și mai ingrate activități.

Imensa majoritate a bloggerilor nu sunt plătiți în niciun fel pentru ceea ce scriu și deși pare doar un hobby, mulți o fac pe viață și pe moarte furând timp de la somn, de la activități cu familia. Scriu noaptea târziu, când apucă, scriu pe tren sau în pauza de prânz de la corporație. Cine are nevoie să mănânce, când are ceva arzător de scris?

Pentru un observator din exterior cineva care munceste gratis, noaptea, în loc să doarmă, sau ziua, sărind peste prânz ar putea părea că ceva este în neregulă.

Explicația psihologică pentru momentele în care o activitate ne absoarbe complet și ne face să uităm de orice altceva are și un nume: starea de flux.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Starea de flux

🕰️ Conceptul de stare de flux a fost introdus și dezvoltat de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi începând cu anii 1970.

Cercetările sale au pornit de la observația că artiștii, sportivii, muzicienii și alte persoane creative descriau momente în care deveneau complet absorbiți de ceea ce făceau, ignorând temporar foamea, oboseala sau trecerea timpului.

Csikszentmihalyi a arătat că fluxul apare cel mai frecvent atunci când există un echilibru între dificultatea unei sarcini și nivelul de competență al persoanei. Starea de flux nu este un diagnostic medical sau psihiatric, ci un concept utilizat în psihologia pozitivă, psihologia motivației și cercetarea performanței.

🚫 Starea de flux nu înseamnă pur și simplu să muncești mult, să fii ocupat sau să petreci multe ore asupra unei activități. Nu este același lucru cu epuizarea profesională, dependența de muncă sau pierderea controlului asupra propriei vieți. O persoană aflată în flux are de obicei un sentiment de eficiență și satisfacție, chiar dacă depune efort considerabil.

Exemple de situații care nu reprezintă neapărat flux:

• a lucra multe ore doar din obligație sau teamă de consecințe

• a repeta mecanic o activitate fără interes sau implicare

• a fi copleșit de sarcini și incapabil să te concentrezi

Concepte asociate sau confundate frecvent

• Motivația intrinsecă — plăcerea vine din activitate

• Pasiunea obsesivă — activitatea controlează persoana

• Mindfulness — atenție deplină asupra prezentului

• Performanța optimă — atingerea capacității maxime

• Concentrarea profundă — focalizare mentală intensă

⚙️ În psihologie, termenul de stare de flux este folosit pentru a descrie condițiile care favorizează creativitatea, performanța și satisfacția personală, pentru a înțelege cum oamenii ajung să funcționeze la niveluri ridicate de implicare și eficiență.

În limbajul obișnuit, expresia este folosită pentru momentele în care cineva este atât de absorbit de o activitate încât pierde noțiunea timpului, cum se întâmplă uneori în scris, programare, sport, artă sau rezolvarea unor probleme complexe.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Studiul sugerează că raportul talie-bust, nu raportul talie-șold, stimulează atractivitatea corpului feminin în rândul bărbaților japonezi (psypost.org) 🇬🇧

2. Dismorfia corporală este legată de o părtinire cognitivă exagerată pentru informații legate de sine (psypost.org) 🇬🇧

3. Prietenii tind să fie oarecum mai apropiați dacă caracteristicile lor demografice sunt similare (psypost.org) 🇬🇧

4. Oamenii care se simt singuri prezintă o activitate cerebrală alterată atunci când procesează semnale fizice interne (psypost.org) 🇬🇧

5. Bărbații cu niveluri atipice de testosteron se confruntă cu un risc mai mare de depresie (psypost.org) 🇬🇧

6. Cântecele pe care ți le imaginezi pot fi decodate direct din creierul tău (neurosciencenews.com) 🇬🇧

7. Un nou studiu dezvăluie modul în care cultura modelează atracția noastră față de oamenii care își etalează bogăția (psypost.org) 🇬🇧

8. „Avantajul ADHD” în antreprenoriat se aplică mai ales bărbaților inteligențil (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Plutarh a scris pe undeva despre Cezar ca “iubea trădarea, dar ura trădătorii”. În timp a ajuns să fie un citat atribuit lui Cezar (și mai târziu și altora, asta cu atribuirea e boală grea), deși istoricii se străduiesc la greu să ne convingă că Cezar n-a spus niciodată așa ceva. Ce mai contează? Important este că este în spiritul vremii. Cu toții ne bucurăm de dezvăluirile pe care le face un Edward Snowden, dar nimeni nu îl consideră neapărat un erou. Chiar și cei care sunt oripilați de dezvăluirile lui.

Turnătorii moderni (sau “avertizorii de integritate” cum încearcă wokăismul un pic de rebranding) nu sunt neapărat respectați, chiar și atunci când intenția este una bună.

Societatea celebrează trădarea și turnătoria atunci când acestea îi servesc. Dar are o repulsie vizibilă împotriva turnătorilor, pentru că, nu-i așa, nu poți avea încredere într-un turnător. O persoană care nu ține cont de norme poate foarte bine să și lupte împotriva lor cu arma în mână. De la turnător la extremist nu este decât un pas.

Astăzi azi, de Ziua Turnătorului/”Avertizorului de Integritate” vă propun să nu vorbim despre teroriști, secte sau revoluții. Nici măcar despre turnătorii buni, ca Snowden. Ci doar despre mecanismul psihologic din spatele celor care decid să îsi pulverizeze viața și să informeze publicul despre ceva cu care nu sunt de acord.

Putem considera aceasta un fel de radicalizare. Una graduală, pentru că radicalizarea nu se întâmplă niciodată peste noapte. Se întâmplă câte puțin, în fiecare zi.

Când spun “radicalizare”, nu mă refer la bombe, atentate, incendii sau grupări extremiste. Radicalizarea începe în momentul în care o convingere devine suficient de importantă încât ești dispus să plătești un preț personal consistent pentru ea.

Ni se întâmplă tuturor, o parcurgem cu toții pas-cu-pas zilnic în bula noastră. Pe TikTok, Feisbuc sau X. Când a fost ultima dată când i-ați dat cuiva block doar pentru că nu erați de acord cu el?

Radicalizaților! 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Radicalizare graduală

Radicalizarea graduală este procesul lent și progresiv prin care o persoană ajunge să adopte convingeri, atitudini sau ideologii din ce în ce mai extreme, pe măsură ce este expusă repetat la anumite mesaje, grupuri sau experiențe.

Schimbarea are loc în etape succesive, fiecare pas părând rezonabil în raport cu cel anterior, până când opiniile inițiale ajung să fie înlocuite de unele radicale.

🕰️ Conceptul de radicalizare graduală este utilizat în psihologie socială, sociologie, criminologie și studiile despre extremism pentru a descrie modul în care oamenii pot ajunge să susțină ideologii radicale fără o schimbare bruscă de convingeri.

Nu desemnează un diagnostic psihologic și nu a fost introdus de un singur autor, ci s-a dezvoltat din cercetările privind influența socială, identitatea de grup, propaganda și procesele de persuasiune.

Studiile moderne arată că radicalizarea este de regulă rezultatul interacțiunii dintre factori personali, sociali și de mediu, iar procesul diferă de la o persoană la alta.

🚫 Radicalizarea graduală nu este o schimbare bruscă de opinie după un singur eveniment, nu înseamnă simpla exprimare a unor idei nepopulare sau controversate, nu este echivalentă cu implicarea în acte violente și nu presupune automat existența unei tulburări psihice. O persoană poate avea convingeri ferme fără să fie radicalizată, după cum poate parcurge un proces de radicalizare fără să ajungă vreodată la comportamente ilegale.

Exemple:

• Schimbarea unei opinii după citirea unui articol bine argumentat.

• Adoptarea unei poziții politice conservatoare sau progresiste.

• Participarea la o dezbatere pe teme controversate.

• Exprimarea unei opinii nepopulare într-o conversație.

Concepte înrudite sau asemănătoare

• Polarizare - accentuarea diferențelor dintre grupuri

• Influență socială - modificarea comportamentului prin grup

• Camera de ecou - expunere la opinii similare

• Îndoctrinare - transmiterea rigidă a ideologiei

• Identitate de grup - apartenență și loialitate socială

• Propagandă - influențare sistematică a opiniilor

⚙️ Termenul este folosit pentru a analiza procesele prin care indivizii sunt atrași treptat către ideologii extremiste, secte sau alte grupări cu convingeri radicale.

În limbajul obișnuit, expresia este folosită mai larg pentru a descrie situațiile în care cineva pare să își schimbe treptat perspectiva asupra unui subiect până la adoptarea unor poziții foarte rigide sau extreme, chiar dacă această utilizare nu respectă întotdeauna sensul academic al termenului

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Excesul de timp petrecut online este asociat cu stresul și o stare de spirit mai proastă (theguardian.com)

2. Partea ascunsă a nevestei traditionale (psypost.org) 🇬🇧

3. Abuzul emoțional din copilărie prezice o satisfacție mai scăzută în relațiile romantice (psypost.org)

4. Mâncarea condimentată poate reduce durerea fizică extremă (psypost.org) 🇬🇧

5. Moderații politici pot fi percepuți ca neloiali de ambele părți (apa.org) 🇬🇧

6. Cum aplicațiile de întâlniri au schimbat permanent întâlnirile din campus (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

O poveste pe care ne place să ne-o spunem din când în când este povestea broaștei puse într-o oală cu apă rece care se încălzește încet. Broasca nu își dă seama de pericol și sfârșește fiartă.

Adică nu știu despre voi, mie îmi place să o spun, chiar dacă e foarte probabil falsă. Da, știu, răspândesc fakenews. Micile plăceri ale vieții.

Povestea cu broasca și oala e mai degrabă un mit decât un fapt științific. Eu unul nu știu pe nimeni care să fi fiert cu adevărat o broască prin metoda asta doar ca să verifice dacă e adevărat.

De ce ai ucide o broască nevinovată în numele adevărului?

Povestea broaștei care sfârșește fiartă pentru că e nesimțită a supraviețuit tocmai pentru că descrie un lucru foarte real și foarte comun pentru noi toți, și anume că ne obișnuim treptat cu schimbările mici, inclusiv atunci când acestea merg într-o direcție defavorabilă nouă.

Când ne îngrășam de exemplu. Mai întâi pantalonii devin prea strâmți, apoi îi schimbăm, că oricum trebuiau schimbați, nu-i așa? , apoi ne obișnuim cu cele câteva kilograme în plus. Ca broasca din poveste, tot amânăm momentul în care ar trebui să sărim din oala îngrășării și să începem să ținem o dietă.

Broasca normalizează apa fierbinte, așa cum și noi normalizăm cele 20-30-50 de kilograme în plus pe care le căram cu noi în fiecare zi peste tot.

Povestea broaștei căreia îi plăcea la jacuzzi și a sirenelor care cântă șlagărul cu body positivity are și un nume în psihologie, se numește normalizare deviantă.

Oac-oac!

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Normalizare deviantă

🕰️ Conceptul de normalizare deviantă a fost formulat de socioloaga americană Diane Vaughan în analiza dezastrului navetei spațiale Challenger din 1986. Vaughan a observat că organizațiile pot ajunge să accepte abateri repetate de la standardele de siguranță atunci când acestea nu duc imediat la accidente, transformând excepțiile în rutină.

Ulterior, conceptul a fost preluat în psihologie organizațională, managementul riscului, medicină, securitate industrială și chiar în analiza fenomenelor sociale, pentru a descrie modul în care oamenii se obișnuiesc treptat cu situații care, privite din exterior, rămân problematice.

Un posibil exemplu foarte vizibil de normalizare deviantă îl reprezintă scoaterea din manualele de psihiatrie DSM și ICD a deviațiilor sexuale cum ar fi homosexualitatea sau fetișismul transvestic iar apoi integrarea socială a acestor deviații.

🚫 Normalizarea deviantă nu înseamnă simpla adaptare la schimbare, nu descrie acceptarea unor diferențe culturale și nici nu presupune că un comportament devine obiectiv corect doar pentru că este frecvent întâlnit. Ea se referă doar la modificarea percepției asupra unor abateri sau riscuri care ajung să pară firești prin repetare.

Exemple care nu reprezintă normalizare deviantă:

• Învățarea unei rutine noi la locul de muncă.

• Schimbarea crendințelor religioase.

• Acceptarea unor obiceiuri culturale diferite.

• Schimbarea preferințelor personale în timp.

• Respectarea unei proceduri noi impuse oficial.

Concepte înrudite sau ușor de confundat

• Habituare — reducerea reacției prin repetare.

• Desensibilizare — diminuarea răspunsului emoțional.

• Conformism — alinierea la grup.

• Efectul spectatorului — pasivitate în grup.

• Deriva etică — degradare treptată a standardelor.

• Biasul normalității — subestimarea pericolelor.

⚙️ În psihologie organizațională, management și domeniile care implică siguranța, termenul descrie procesul prin care echipele ajung să considere acceptabile abateri repetate de la reguli sau proceduri.

În limbajul public, este folosit tot mai des pentru a descrie situații în care oamenii se obișnuiesc cu fenomene precum corupția, violența, dezinformarea, suprasolicitarea la locul de muncă sau alte probleme sociale care, prin expunere continuă, încetează să mai pară ieșite din comun.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Nu te gândești doar la politică, ci o simți fizic în corpul tău (psypost.org) 🇬🇧

2. Mai multe opțiuni privind aplicațiile de întâlniri cresc de fapt angajamentul, sugerează un nou studiu (psypost.org) 🇬🇧

3. Un nou studiu identifică cele 3 tipuri de obiceiuri de masturbare în relațiile romantice (psypost.org) 🇬🇧

4. 5 ritualuri simple de dimineață pentru a vă stimula starea de spirit (verywellmind.com) 🇬🇧

5. Limbajul uman poate fi construit în secret în jurul siguranței (discovermagazine.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi e Ziua Internațională a Șerpilor. Hai, la mulți ani, vă știți voi care sunteți, nu mai dau nume. 😅

Fără nicio legătură cu șarpele încălzit la sân, vă propun să discutăm azi un pic despre așa-numita “acțiune afirmativă”, adică în jargonul psihosociologilor de stânga nimic altceva decât simpla discriminare pozitivă. Aceea în care copilul tău muncește de rupe pentru două zecimi la notă, ca să prindă un liceu mai bun, iar copilul de etnie are deja locul rezervat la acel liceu.

Sigur, “discriminare pozitivă” e un cuvânt înșelător. Orice discriminare este în același timp și pozitivă și negativă. Este însăsi natura oricărei discriminări să fie un joc cu sumă zero. Ca să discriminezi pozitiv pe cineva trebuie să discriminezi negativ pe altcineva. Ca să faci locuri de parcare rezervate pentru persoanele cu handicap trebuie să limitezi dreptul celorlalti de a le folosi. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.

Discriminarea este 'pozitivă' doar din perspectiva celui avantajat. Din perspectiva celui dezavantajat, ea este la fel de negativă și dăunătoare ca orice altă discriminare.

Orice formă de discriminare din istorie s-a prezentat drept morală, necesară sau firească. Aristocrația invoca ordinea naturală. Rasismul invoca superioritatea rasială. Regimurile comuniste invocau dreptatea socială și interesele proletariatului.

Astăzi se invocă repararea unor nedreptăți istorice sau că așa vrea Bruxellesul. Argumentele diferă, mecanismul rămâne același: oamenii sunt tratați diferit în funcție de apartenența lor la un grup.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Discriminare pozitivă

Discriminarea pozitivă, numită și acțiune afirmativă, reprezintă un ansamblu de măsuri prin care anumite persoane sau grupuri pretins dezavantajate istoric sau social primesc oportunități suplimentare pentru a-i ajuta in competiția cu majoritatea. Aceste măsuri pot viza accesul la educație, locuri de muncă sau alte resurse.

🕰️ Conceptul de acțiune afirmativă a apărut și s-a dezvoltat în special în Statele Unite în anii 1960, în contextul mișcării pentru drepturile civile și al combaterii discriminării rasiale.

De-a lungul timpului, măsuri similare au fost impuse în numeroase alte țări, având ca scop declarat reducerea efectelor discriminării bazate pe rasă, sex, dizabilitate, origine etnică sau alte caracteristici protejate prin introducerea unei alte discriminări, dar cu sens invers.

🚫 Discriminarea pozitivă nu presupune că persoanele beneficiare sunt mai competente decât ceilalți și nu garantează succesul indiferent de performanță. Ea urmărește doar reducerea unor dezechilibre existente și crearea unor condiții de competiție considerate mai echitabile, adeseori în dauna performanței profesionale.

Exemple de confuzii frecvente:

• Nu înseamnă favorizarea unei persoane doar pentru că este simpatizată.

• Nu înseamnă eliminarea criteriilor de competență, ci doar ignorarea lor.

• Nu este considerată o discriminare împotriva majorității.

• Nu este egalitate de șanse sau absența discriminării, ci doar o discriminare care este considerată “bună”.

Concepte înrudite sau ușor de confundat

• Egalitate de șanse — acces echitabil la oportunități

• Echitate — compensarea diferențelor inițiale

• Discriminare — tratament inegal nejustificat

• Incluziune — participare a tuturor grupurilor

• Diversitate — reprezentarea diferențelor umane

• Justiție socială — reducerea inegalităților sociale

⚙️ În psihologie socială și în științele sociale, termenul de discriminare pozitivă este folosit pentru a analiza efectele politicilor care încearcă să reducă inegalitățile dintre grupuri și impactul acestora asupra percepției de echitate, stereotipurilor și relațiilor intergrup.

În limbajul obișnuit, expresia apare frecvent în dezbateri despre admiterea în universități, angajare, reprezentarea minorităților fiind adesea folosită atât în sens descriptiv, cât și în contexte controversate.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Copilăria ta ți-ar putea bântui relațiile (eurekalert.org) 🇬🇧

2. Narcisismul și psihopatia sunt asociate cu răspunsuri mai scăzute la stres fizic sub presiune (psypost.org) 🇬🇧

3. Când își ating oamenii apogeul psihologic? (psypost.org) 🇬🇧

4. Pisicile diferă de câini și copii mici în ceea ce privește comportamentul altruist.(psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Este „Brain Rot” real? (realsimple.com) 🇬🇧

6. Deepfakes și psihologia credinței din sala de judecată | (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Încerc să rezist tentației de a face glume pe marginea celor două zile sărbătorite de omenire astăzi, Ziua Modei și Ziua Aprecierii Vacii.

Nu vreau nici măcar să-mi imaginez ce algoritm progresist a decis că cele două se potrivesc și le-a pus pe amândouă în 9 iulie.

De la modă și văcuțe trecem, firesc, la oboseala socială. Un concept psiho-sociologic alunecos, care miroase ușor a incorectitudine politică.

Cum adică să te obosească ceilalți?

Dacă avem dreptul să spunem că ne obosesc ceilalți atunci nimic nu ne împiedică să spunem că ne obosesc doar anumite categorii. De exemplu că ne obosește etnia cu probleme. Bine, de fapt ne obosesc mai mult problemele pe care le crează, nu etnia în sine, dar divagăm. Sau veganii. Sau activiștii climatici. Sau ne obosește cota obligatorie de specialiști din Africa prescrisă de doamna doctor Ursula ca să ne combată febra național(ist)ă.

Poate că a venit timpul ca acest concept de oboseală socială să fie scos în afara legii. Așa că vorbim azi despre el pe repede-înainte, până nu e inclus în Catalogul Vexler de chestii interzise. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Oboseală socială

🕰️ Oboseala socială este un termen descriptiv folosit frecvent în psihologie și în limbajul cotidian, dar nu reprezintă un diagnostic clinic.

Conceptul a devenit tot mai popular odată cu interesul pentru sănătatea mintală, diferențele individuale dintre introversie și extraversie și efectele suprastimulării sociale.

Termenul de “oboseală socială” este folosit pentru a descrie o experiență normală, care poate apărea la oricine, în funcție de durata, intensitatea și natura interacțiunilor sociale.

🚫 Oboseala socială nu este o tulburare psihică, nu este același lucru cu anxietatea socială, nu înseamnă că unei persoane nu îi place compania altora și nu indică lipsă de empatie sau probleme de personalitate. Ea poate apărea inclusiv la persoane foarte sociabile, după perioade îndelungate de interacțiune.

Exemple:

• nu este fobie socială

• nu este depresie

• nu este introversie

• nu este lipsă de interes pentru oameni

• nu este izolare socială permanentă

🎭 Concepte înrudite, asemănătoare dar nu identice

• Introversie — preferință pentru stimulare redusă

• Anxietate socială — teamă de evaluare socială

• Epuizare emoțională — consum psihic prelungit

• Suprastimulare — exces de stimuli externi

• Burnout — epuizare asociată muncii

• Recuperare psihologică — refacerea resurselor mentale

⚙️ În limbajul obișnuit, oboseala socială descrie senzația de epuizare resimțită după întâlniri, petreceri, ședințe sau alte activități care implică multe interacțiuni.

În psihologie, termenul este utilizat pentru a descrie consumul temporar al resurselor cognitive și emoționale necesare relaționării sociale, fără a implica existența unei tulburări psihice.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Testează-ți cunoștințele și câștigi o lună de abonament premium dacă iei nota zece. De fiecare dată. Recompensăm tocilarii și încăpățânații. 😅

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. De ce rătăcește mintea noastră? Un nou studiu explorează trucurile pentru a rămâne concentrat (theconversation.com) 🇬🇧

2. Tatăl meu are aproape 70 de ani și nu are prieteni apropiați, iar eu am încetat să încerc să repar asta, pentru că în sfârșit am înțeles că nu o trăiește ca pe o problemă - și-a construit o viață întreagă fără a avea nevoie de nimeni, iar pentru el liniștea nu înseamnă singurătate, ci doar cum ar trebui să trăiască un bărbat (siliconcanals.com) 🇬🇧

3. Bolile mintale sunt în creștere la tineri, demența este acum cel mai mare ucigaș: sănătatea Australiei în 2026 (theconversation.com) 🇬🇧

4. Oamenii ascund psihopatia, dar evidențiază narcisismul atunci când încearcă să arate bine (psypost.org) 🇬🇧

5. Frica de a fi singur îi determină pe bărbați să se angajeze în urmăriri romantice obsesive (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Ți s-a întâmplat să simți că, după câteva ore petrecute în compania altor persoane, ai nevoie de liniște și timp singur pentru a-ți recăpăta energia?

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

De curând Parlamentul European a lansat cu surle și trâmbițe un chatbot propriu, cu tensorii fremătând de energie europeană, liberă, ca să nu mai depindă de limitările și rigiditatea AI-urilor americane sau — Doamne ferește — ale celor chinezești.

O deputată mai tânără și mai idealistă s-a hotărât să încerce noul chatbot progresist și i-a pus o întrebare așa, mai pe procedură.

“Cum putem scăpa de Ursula, ca Președintă a Comisiei?“

Probabil că se aștepta la o descriere tehnică a procedurii.

În schimb chatbotul i-a dat de a julit-o și a blocat-o, pentru că a încălcat procedurile de securitate. În Parlamentul European suntem toleranți câtă vreme nu avem fantezii cu schimbarea conducătorului iubit.

Un exemplu tipic de toleranță aparentă. Sau poate chiar de dictatură, dar acest newsletter este doar despre psihologie așa că o să explorăm în continuare doar pista cu toleranța aparentă, cea cu dictatura o lăsăm newsletterelor care se ocupă de politică.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Toleranță aparentă

🕰️ Termenul de toleranță aparentă este utilizat în psihologie socială, psihologia relațiilor și sociologie pentru a descrie discrepanța dintre comportamentul public și atitudinile reale ale unei persoane. Nu desemnează un diagnostic psihologic și nu are un autor unic care să-l fi introdus.

Conceptul apare frecvent în cercetările privind prejudecățile, discriminarea subtilă, normele sociale și managementul impresiei, deoarece oamenii pot afișa toleranță pentru a respecta așteptările sociale sau pentru a evita conflictele, fără ca atitudinile lor interne să se fi schimbat cu adevărat.

🚫 Toleranța aparentă nu este o acceptare autentică a diferențelor, nu înseamnă că persoana și-a schimbat convingerile profunde și nu este echivalentă cu respectul sincer față de ceilalți. De asemenea, nu descrie simpla politețe sau evitarea unui conflict atunci când acestea nu ascund o atitudine de respingere.

Exemple:

• Respectarea sinceră a opiniilor diferite, chiar dacă nu sunt împărtășite.

• Diplomația într-o conversație dificilă.

• Suspendarea temporară a unei judecăți până la obținerea mai multor informații.

• Adaptarea comportamentului din respect pentru regulile unui grup.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Prejudecată — evaluare negativă preconcepută.

• Discriminare subtilă — excludere indirectă, mascată.

• Conformism social — adaptare la norme.

• Managementul impresiei — controlul imaginii publice.

• Corectitudine politică — exprimare conformă normelor.

• Ipocrizie — diferență între declarații și comportament.

⚙️ În psihologie și sociologie, specialiștii folosesc termenul pentru a descrie situațiile în care comportamentul exterior al unei persoane transmite acceptare, însă atitudinile sau reacțiile sale indică existența unor prejudecăți persistente.

În limbajul obișnuit, expresia este folosită pentru a descrie persoane care afirmă că sunt deschise și tolerante, dar ale căror comentarii sau acțiuni demonstrează contrariul.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Ce face Ozempic asupra axei intestin-creier (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Anhedonia îi face pe tineri mai puțin probabil să lucreze pentru recompense mari (psypost.org) 🇬🇧

3. Oamenii preferă să negocieze cu femeile decât cu bărbații, sugerează studiul (psypost.org) 🇬🇧

4. Planificarea cu sânge rece a unei crime este legată de reducerea volumului amigdalei (psypost.org) 🇬🇧

5. Concediul patern mai lung este legat de riscul mai mic de depresie | Institutul Karolinska (news.ki.se) 🇸🇪

6. Visarea excesivă este strâns legată de tulburările de sănătate mintală răspândite (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Înainte de ‘89 aveam un amic al cărui tată își dorea foarte mult un televizor color. Cu accent pe “foarte” și pe “color”. Însă din cauza vremurilor era o dorință greu de realizat. Greu de găsit, greu de strâns banii pentru achiziție. În final a reușit să cumpere unul de pe piața neagră doar ca să i se strice peste câteva zile. Daună totală. Intrase omul în depresie.

N-a durat însă mult depresia că a venit Revoluția, așa că foarte repede a găsit un televizor color accesibil second-hand, care de data asta chiar funcționa. Apoi viața a avut căile ei.

Tatăl colegului lucra la un depozit pe care l-a preluat ca să îl administreze el. Om gospodar, a împărțit depozitul în multe spații mici pe care le închiria noilor întreprinzători. S-a îmbogățit rapid și brutal. Din când în când își făcea o mică plăcere și își cumpăra un televizor mai mare. Tot mai mare. Televizoarele vechi nu erau donate sau aruncate, ci mutate in restul camerelor. Să fie, că nu se știe niciodată ce aduce viitorul. Le păstra la fel cum păstrezi câinele bătrân, doar n-o să-l dai spre adopție doar pentru că este orb și surd. Și oricum nu e adoptabil, nu ți-l ia nimeni.

În bucătărie erau două. În fiecare dormitor erau trei. În baie era unul mic pe perete, pentru cazurile de constipație. Doomscrolling early version. Amicul meu îmi spunea că începuse să fie serios îngrijorat de mulțimea televizoarelor și de refuzul absolut al tatălui lui de a arunca din ele. Ar fi putut lejer să deschidă un mic magazin de televizoare. Sau, și mai bine, un muzeu.

Nu știu ce s-a mai întâmplat cu el și cu televizoarele din viața lui, că vremurile post-decembriste ne-au împins pe drumuri diferite.

Mi-am adus aminte de povestea lui astăzi când în lume se sărbătorește Ziua Televizorului Color. Serios, chiar există această zi și este astăzi.

Habar n-am dacă tatăl amicului meu mai trăiește și dacă mai colecționează televizoare color. Au trecut 37 de ani de atunci. Însă mă gândesc că poate colecția lui nu a fost niciodată despre televizoare, ci doar despre o nevoie care l-a ros atât de mult timp pe dinăuntru încât i-a creat un gol pe care nu l-a mai putut umple niciodată cu nimic.

Happy TV Color Day celor care sărbătoriți. Eu nu sărbătoresc, că n-am. Serios, chiar n-am televizor.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Quiet quitting

🕰️ Termenul quiet quitting a devenit popular în jurul anului 2022 pe rețelele sociale, în special pe TikTok, deși fenomenul exista de mult timp înainte de a primi această denumire. Conceptul a apărut în contextul discuțiilor despre echilibrul dintre viața profesională și cea personală, burnout și așteptările angajatorilor.

Este o descriere a unei atitudini față de muncă și față de limitele implicării profesionale.

🚫 Quiet quitting nu înseamnă că persoana își dă demisia, nu presupune neapărat lipsă de profesionalism, nu este sinonim cu lenea și nici nu implică sabotarea intenționată a activității. Un angajat poate continua să își facă bine treaba, respectând toate cerințele postului, fără să dorească însă să investească energie suplimentară în activități care nu fac parte din obligațiile sale.

Exemple:

• Refuzul constant de a lucra peste program fără compensație nu este neapărat quiet quitting.

• O persoană aflată în burnout nu practică automat quiet quitting.

• Demisia efectivă dintr-o companie nu reprezintă quiet quitting.

• Performanța slabă și neglijarea sarcinilor nu sunt sinonime cu quiet quitting.

🎭 Concepte înrudite sau confundate cu “quiet quitting”:

• Burnout = epuizare profesională severă

• Work-life balance = echilibru muncă-viață personală

• Disengagement = retragere din implicare

• Presenteeism = prezență fără productivitate

• Demisie = încetarea raportului de muncă

• Motivație profesională = energie pentru performanță

⚙️ În mediul profesional și în mass-media, termenul este folosit pentru a descrie angajații care aleg să respecte strict limitele rolului lor profesional. Specialiștii în resurse umane îl folosesc adesea în discuții despre satisfacția la locul de muncă, motivație, retenția personalului și cultura organizațională.

În limbajul comun, expresia este folosită pentru a descrie persoane care 'fac doar cât trebuie' la serviciu.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă obții nota zece la test primești o lună de abonament premium la Psihoterapie Net.

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Mitul testosteronului? O analiză amplă nu găsește nicio legătură între hormonul „macho” și asumarea de riscuri (psypost.org) 🇬🇧

2. Somnul de recuperare în weekend (1-2 ore) este asociat cu simptome depresive mai puțin frecvente, în timp ce 3+ ore nu prezintă niciun beneficiu suplimentar (hive.blog) 🇬🇧

3. Îmbogățirea cognitivă pe tot parcursul vieții este legată de un risc cu 38% mai mic de apariție a bolii Alzheimer (psypost.org) 🇬🇧

4. Creșterea temperaturilor descurajează noii sosiți, mai degrabă decât să-i alunge pe locuitori (psypost.org) 🇬🇧

5. Trăsăturile psihologice care construiesc o personalitate extremistă (psypost.org) 🇬🇧

6. Prezența frecventă la biserică prezice cu putere dacă o femeie se va căsători înainte de a avea un copil (psypost.org) 🇬🇧

7. Persoanele care stau treze mai târziu decât intenționează pot avea o capacitate fiziologică mai slabă de autocontrol. (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Ce au în comun autismul cu gastronomia si cu combaterea urii? Probabil nimic, în afara faptului că toate sunt sărbătorite astăzi.

Mă rog, “sărbătorite” e mult spus, sunt trecute în calendar, că mi-e greu să îmi imaginez o scenă cu un cuplu în care unul zice “iubi, azi facem un grătărel împotriva discursului bazat pe ură. Și să nu uităm să îi trimitem și o felicitare domnului președinte, că tot azi e Autistic Pride Day, oare ce adresă o avea la Cotroceni?”

Îmi plac sărbătorile acestea progresist-ciudate pentru că spun câte ceva despre lumea în care trăim. Una ușor schizofrenogenă, pardon my French, în care suntem îndemnați să sărbătorim longevitatea țestoaselor din Galapagos, ocupații problematice (prostituția de exemplu) sau boli, ca să ne îndepărtăm puțin câte puțin de sărbătorile tradiționale, cele care strângeau familia în jurul mesei.

Probabil că în România am putea sărbători lejer Ziua Internațională a Președinților Dezamăgitori. 😊

Fără nicio legătură cu domnul președinte al României și dezamăgirile aduse de el vă propun să vorbim astăzi despre precaritatea psihologică.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Precaritate psihologică

🕰️ Conceptul de precaritate provine inițial din sociologie și economie, unde descria insecuritatea locului de muncă și lipsa stabilității financiare. În ultimele decenii, psihologii au observat că efectele precarității nu sunt doar materiale, ci și psihologice.

Astfel a apărut noțiunea de precaritate psihologică, folosită pentru a descrie impactul emoțional și cognitiv al unei vieți percepute ca fiind nesigure, un concept utilizat în cercetare și în analiza sănătății mintale, în special în contextul muncii, al relațiilor sociale și al schimbărilor economice.

🚫 Precaritatea psihologică nu este o tulburare psihică în sine, nu înseamnă automat depresie sau anxietate clinică, nu descrie o persoană slabă de caracter și nu presupune că cineva trăiește neapărat în sărăcie.

O persoană poate avea un venit bun și totuși să se simtă profund nesigură cu privire la viitorul său. De asemenea, nu este același lucru cu stresul temporar provocat de un examen, un interviu sau o situație dificilă de scurtă durată.

Exemple de situații care nu reprezintă neapărat precaritate psihologică:

• emoțiile normale înaintea unei prezentări importante

• îngrijorarea ocazională legată de o problemă punctuală

• tristețea provocată de un eveniment izolat

• oboseala după o perioadă foarte aglomerată

• teama firească în fața unui pericol real și imediat

⚙️ Specialiștii folosesc termenul de “precaritate psihologică” pentru a descrie efectele psihologice ale instabilității economice, profesionale sau sociale asupra indivizilor și comunităților.

În limbajul public, noțiunea apare frecvent în discuții despre nesiguranța locului de muncă, contractele temporare, dificultățile financiare, schimbările rapide din societate sau sentimentul că viitorul este imposibil de controlat. Uneori este folosit și pentru a descrie experiența generală a unei persoane care simte că trăiește permanent 'pe muchie de cuțit'.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă ai reținut suficienți primești o lună de abonament premium. Recompensăm atenția. 😊

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Dorința sexuală a bărbaților atinge apogeul în jurul vârstei de 40 de ani (psypost.org) 🇬🇧

2. Oamenii care lucrează în ture suferă o contracție treptată a două regiuni ale creierului (psypost.org) 🇬🇧

3. Maturizarea neregulată a creierului în copilărie prezice obiceiuri emoționale la începutul adolescenței (psypost.org) 🇬🇧

4. Psihologia din spatele motivului pentru care unii oameni vor să cenzureze arta clasică nud (psypost.org) 🇬🇧

5. Jocurile video nu sunt surse majore pentru radicalizare (psypost.org) 🇬🇧

6. Identificarea drept feministe ar putea să crească anumite preocupări legate de imaginea corporală în rândul femeilor (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem sa sărbătorile de mâine.

☕ Bună dimineața!

Acum mai multi ani trebuia să fac parte din echipa de organizare a unui eveniment. Am fost adăugat la un grup de mesaje online unde să discutăm detaliile și să ne organizăm. Toate păreau să meargă bine, atâta doar că deciziile păreau luate deja înainte să fie discutate cu mine, de mine era nevoie doar ca să fiu de acord cu ele. 😅

M-am lămurit repede că mai exista un alt grup online, unde o parte din organizatori discutau “în format restrâns” deciziile, înainte să fie validate și de mine. Așa că nu mi-am mai pierdut vremea să mă joc de-a falsul organizator și am părăsit grupul “extins“.

Excluderea subtilă/”soft exclusion” este o realitate cu care ne confruntăm cu toții. Chiar des. Ne alegem colaboratorii după simpatii și alte criterii, face parte din natura noastră tribală. Fiecare epocă își inventează propriile semne care să faciliteze excluderea și marginalizarea nedoriților, de la felul în care ținem furculița până la accent.

Ce putem face dacă descoperim că suntem victimele excluderii subtile? Discuția e lungă, dar sfatul scurt și brutal ar fi “du-te acolo unde ești dorit și nu-ți mai pierde vremea cu amatorii de întâlniri în format restrâns”.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Excludere subtilă (“soft exclusion”)

Excluderea subtilă, numită uneori și 'soft exclusion', reprezintă o formă discretă de marginalizare socială în care o persoană nu este respinsă direct sau agresiv, dar este lăsată constant în afara unor interacțiuni, oportunități sau grupuri. Excluderea apare prin gesturi mici, ambigue sau repetate, care transmit indirect ideea că persoana nu este complet acceptată sau dorită.

🕰️ Conceptul apare frecvent în psihologia socială și organizațională, mai ales în studiile despre dinamica grupurilor, bullying social și relațiile de muncă. Nu este un diagnostic, ci un fenomen relațional și social.

Cercetările despre ostracizare și excludere socială, dezvoltate de autori precum Kipling Williams, au arătat că inclusiv formele subtile de ignorare pot avea efecte emoționale puternice asupra unei persoane, afectând sentimentul de apartenență, stima de sine și încrederea socială.

🚫 Excluderea subtilă nu este un conflict deschis, nu este o insultă directă și nu presupune neapărat agresivitate evidentă, de multe ori poate fi greu de demonstrat sau chiar de observat din exterior, tocmai pentru că fiecare gest luat separat pare minor sau accidental.

Exemple:

• un coleg care nu este invitat constant la discuțiile informale ale echipei

• o persoană ignorată sistematic în conversațiile de grup

• evitarea contactului vizual sau răspunsuri foarte reci și minimale

• omiterea repetată din activități sociale fără explicații clare

⚙️ Termenul de “excludere subtilă” este folosit pentru a descrie forme discrete de respingere socială care nu ating nivelul unui abuz direct, dar care pot avea efecte psihologice cumulative importante.

În limbajul obișnuit, oamenii folosesc ideea mai ales pentru a descrie situații în care cineva 'simte că nu este dorit', chiar dacă nimeni nu spune explicit acest lucru.

Verifică-ți cunoștințele

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Psihopatie: unii experți spun acum că nu există - iată de ce s-ar putea să privim totul greșit (theconversation.com) 🇬🇧..

2. Cum să faci față dezamăgirii (theconversation.com) 🇬🇧

3. Confidențialitatea nu este moartă - doar că companiile de tehnologie au făcut-o incomodă (theconversation.com) 🇬🇧

4. Cum cred narcisiștii că sunt primite postările lor pe rețelele sociale (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Temperamentul uitat: hipertimie (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Mă rog, mai mult după-amiaza, că până mi-am băut eu cafeua și m-am apucat să scriu newsletterul s-a făcut deja amiază.

Azi sărbătorim cu toții, cu mic, cu mare, Ziua Trianonului. E un fel de sărbătoare de 1 Decembrie dar pusă în anotimpul corect, adică primăvara. Așa că dacă aveți vreun prieten ungur puteți să îi urați azi de “lamulțean“. El o să vă ureze de altele. Da, știu, #glumeproaste.

Tot astăzi dacă aveți vreun prieten corgi puteți să îl felicitați cu un os sau eventual să vă celebrați fantezia de a fi invizibil. “Ziua Invizibilității“, sărbătorită în SUA este un fel de “Ziua Voieurismului” dar cu nume schimbat. Că ce altceva să fie fanteziile de a fi invizibil dacă nu fantezii voieuristice?

Iar de la voieurism (care e prin definiție pasiv) până la neputința epistemică nu e decât un pas. Pe care vă propun să îl facem azi împreună. 😁

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Neputință epistemică

🕰️ Termenul provine din zona epistemologiei, ramura filozofiei care studiază cunoașterea, limitele ei și felul în care oamenii ajung să considere ceva drept adevărat.

În psihologie și științele sociale, ideea de neputință epistemică apare în discuții despre confuzie cognitivă, dezinformare, incertitudine și dificultatea oamenilor de a evalua sursele de informație, un concept folosit pentru a descrie limite ale înțelegerii, ale interpretării sau ale accesului la cunoaștere.

🚫 Neputința epistemică nu înseamnă lipsă de inteligență, lene intelectuală sau refuz intenționat de a gândi, o persoană poate fi educată și totuși să nu poată evalua corect informații contradictorii sau foarte complexe.

De asemenea, nu este același lucru cu uitarea, cu lipsa totală de informații sau cu o tulburare psihică. Uneori apare din suprasolicitare informațională, manipulare sau dificultatea de a diferenția surse credibile de surse false.

Exemple:

• a nu putea decide ce informație medicală este credibilă

• a simți că toate sursele se contrazic și nimic nu mai pare sigur

• a deveni confuz după expunerea la multe explicații incompatibile

⚙️ Specialiștii folosesc termenul de neputință epistemică mai ales în filozofie, psihologie socială, educație sau studii despre informație pentru a descrie limitele cunoașterii și dificultățile de evaluare a adevărului.

În limbajul public apare mai rar, dar ideea este prezentă atunci când oamenii vorbesc despre confuzie, manipulare informațională, fake news sau senzația că 'nu mai știi ce să crezi'.

Vrei să îți testezi cunoștințele?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Îmi distruge viața mea sexuală înfloritoare părul? (cosmopolitan.com) 🇬🇧

2. Tinitus este conectat de depresie și anxietate (sleepwakeadvisor.com) 🇬🇧

3. Tulburarea bipolară la persoanele în vârstă (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Excitația sexuală duce la o mai mare disponibilitate pentru intimitate cu roboți (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Se spune că unul din cele mai sigure momente în care afli care îti sunt prietenii adevărați este atunci când te muți. Oamenii care îți sunt ani de zile alături la fiecare grătar pe care îl organizezi sau subalternii care te prețuiesc “ca pe un prieten, nu ca pe un șef” brusc dezvoltă toți dureri lombare când vine vorba de cărat mobilier în fața casei și când îți pierzi jobul.

Prietenii de la locul de muncă dispar în momentul în care ți-ai schimbat locul de muncă. Prietenii de la sală dispar atunci când îți schimbi sala. Oamenii nu sunt atașați de tine, ci sunt atașați de locația ta, de proximitatea ta și, da, mai ales de ceea ce ai de oferit. Dacă n-ai nimic de oferit n-o să ai prea mulți prieteni.

Viața de adult este plină de asemenea alianțe temporare. Atât de dese și de multe încât le putem considera regula și nu excepția. Excepția o reprezintă prieteniile care supraviețuiesc schimbărilor de job, de locuință, îmbătrânirii.

Sună cinic, dar nu este în mod fundamental ceva rău. Este în natura noastră să formăm “triburi situaționale” adică alianțe politice trecătoare.

Problema, singura problemă, nu este însă la prietenii temporari, ci la noi înșine, la faptul că tindem să confundăm prieteniile situaționale cu cele permanente. Putem avea o relație autentică cu un coleg de muncă, fiind perfect conștienți că atunci când ne vom schimba jobul prietenia nu va rezista. Sau cu un vecin.

Și e perfect în regulă.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Prietenii de conveniență

🕰️ Conceptul este folosit în psihologie socială, sociologie și analiza relațiilor interpersonale pentru a descrie legături bazate predominant pe utilitate și context. Nu reprezintă un diagnostic psihologic și nici nu implică automat manipulare sau răutate.

Multe relații umane funcționează parțial pe bază de conveniență, mai ales în mediile profesionale, academice sau sociale. Problema apare atunci când una dintre persoane percepe relația ca fiind profundă și autentică, în timp ce cealaltă o tratează strict funcțional.

🚫 Prietenia de conveniență NU înseamnă orice relație profesională, networking normal, prietenii la început de drum, relații bazate pe interese comune reale, sprijin reciproc sănătos sau simpla lipsă de intimitate emoțională.

Exemple:

• Doi colegi care ies uneori la cafea nu sunt automat prieteni de conveniență.

• O relație care începe prin interese comune poate deveni autentică în timp.

• A beneficia reciproc de ajutor într-o relație nu înseamnă automat oportunism.

⚙️ Specialiștii folosesc conceptul pentru a analiza relații sociale bazate predominant pe schimburi utilitare și contexte specifice. În limbajul comun, expresia este folosită adesea pentru persoane care 'apar doar când au nevoie de ceva' sau care dispar când beneficiile relației se reduc.

Termenul apare frecvent în discuții despre superficialitate socială, networking agresiv și singurătate modernă.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. AI dezvăluie riscuri emoționale ascunse din spatele diabetului de tip 2 (knowridge.com) 🇬🇧

2. „Îmi place slujba, dar singurătatea este grea”: Realitatea vieții ca influencer de călătorie (irishtimes.com) 🇬🇧

3. Legătura neașteptată dintre singurătate, statut și obiceiurile de cumpărături (psypost.org) 🇬🇧

4. Antrenamentul metacognitiv reduce ostilitatea dintre alegătorii de stânga și de dreapta (psypost.org) 🇬🇧

5. Ce e mai bine? Sex spontan? Sau sex planificat dinainte? (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Dacă sunteți ca mine și mai țineți câte un ochi pe știri (știu, obicei prost și inutil, dar nu mă pot abține) probabil că ați mai văzut comunicări de-ale președintelui Donald Trump care se termină cu “thank you for your attention to this matter…” O formulă seacă, banală și care nu spune mare lucru. În felul ei o perlă despre cum să NU comunici.

Formula dragă președintelui american nu este o invenție nouă, ci este varianta old-school de a încheia o reclamație, o plângere. O politețe băgată cu pumnul pe gât, o formulă pasiv-agresivă care pare o amenințare dată cu ruj, ca să arate mai bine.

Un banal (dar excelent) exemplu de politețe folosită în alte scopuri decât ar trebui. Intimidare, manipulare, stabilirea ierarhiilor etc.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată. 😊

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Politețe coercitivă

În loc să faciliteze relații sănătoase, politețea devine un instrument subtil de presiune socială sau emoțională.

🕰️ Politețea coercitivă nu reprezintă un diagnostic oficial, ci o expresie descriptivă folosită în psihologia relațională, comunicare interpersonală și analiza dinamicilor pasiv-agresive. Conceptul apare frecvent în discuțiile despre manipulare socială, control emoțional și norme culturale rigide.

Persoana poate părea extrem de politicoasă la suprafață, însă politețea este utilizată pentru inducerea vinovăției, evitarea confruntării directe sau forțarea conformării. În anumite medii familiale sau profesionale, politețea coercitivă poate deveni o normă invizibilă.

🚫 Politețea coercitivă NU înseamnă bun-simț autentic, diplomație sinceră, empatie reală, comunicare calmă și matură, evitarea conflictelor inutile sau respect social normal.

Exemple:

• O persoană care vorbește calm într-un conflict nu manifestă automat politețe coercitivă.

• A formula criticile într-un mod civilizat nu înseamnă manipulare.

• Un profesor care impune reguli clare și politicoase nu este neapărat coercitiv.

⚙️ Specialiștii folosesc conceptul pentru a descrie situații în care limbajul politicos ascunde control, agresivitate pasivă sau presiune psihologică. În limbajul comun, termenul apare adesea când cineva pare 'prea drăguț ca să fie sincer' sau când politețea produce disconfort și obligație în loc de apropiere autentică.

Uneori este asociat cu formulări precum 'te manipulează elegant' sau 'îți bagă vină cu zâmbetul pe buze'.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Bolile mentale și fizice sunt mai conectate decât am crezut (earth.com) 🇬🇧

2. Folosești emoji la serviciu? (gizmodo.com) 🇬🇧

3. Modelul tău de respirație este la fel de unic ca o amprentă digitală (psypost.org) 🇬🇧

4. Atleții extremi tocmai i-au ajutat pe oamenii de știință să dezvăluie un secret evolutiv profund despre supraviețuirea umană (psypost.org) 🇬🇧

5. Cât de diferite emoții negative schimbă dimensiunea elevilor tăi (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

🔤 Cuvântul zilei: Capital social negativ

Cu alte cuvinte, aceleași legături sociale care îi pot ajuta pe oameni să coopereze și să se sprijine reciproc pot deveni și surse de presiune, excludere, corupție, manipulare, radicalizare sau favoritism. O comunitate unită nu produce automat rezultate pozitive, deoarece coeziunea socială poate fi folosită atât pentru solidaritate și ajutor reciproc, cât și pentru control, abuz sau marginalizarea celor percepuți ca diferiți.

🕰️ Conceptul provine din teoria mai largă a capitalului social, popularizată de sociologi și politologi precum Pierre Bourdieu, James Coleman și Robert Putnam. Capitalul social se referă la relațiile, normele, încrederea și rețelele sociale care facilitează cooperarea dintre oameni. Inițial, conceptul era discutat aproape exclusiv în sens pozitiv, fiind asociat cu ideea de comunități puternice, ajutor reciproc și participare civică.

Ulterior însă, cercetătorii au observat că aceleași mecanisme sociale pot produce și efecte negative. Exemple clasice includ mafiile, clanurile corupte, grupurile extremiste, nepotismul, bullyingul colectiv, sectele sau rețelele de corupție.

Din acest motiv, ideea de “capital social negativ” a devenit tot mai utilizată după anii 1990–2000 în domenii precum sociologia, criminologia, studiile politice și economia instituțională.

🚫 Capitalul social negativ nu înseamnă lipsa relațiilor sociale. O persoană izolată nu are neapărat capital social negativ, deoarece acest concept implică existența unor relații sociale active care produc efecte toxice sau distructive. De asemenea, nu este vorba despre simpla influență negativă a unei persoane asupra alteia. Un prieten care oferă un sfat prost nu reprezintă automat capital social negativ. Conceptul se referă mai ales la rețele, norme colective și dinamici de grup care încurajează sau normalizează comportamente nocive.

Nu este nici echivalentul unui conflict social obișnuit. Două persoane care se ceartă nu creează automat capital social negativ. Problema apare atunci când un întreg sistem social începe să normalizeze comportamente dăunătoare. În plus, o comunitate foarte unită, loială și eficientă intern nu este automat benefică. Unele grupuri pot funcționa excelent pentru membrii lor și, în același timp, să fie dăunătoare pentru exterior sau chiar pentru propriii membri.

⚙️ În sociologie și politologie, conceptul este folosit pentru a analiza fenomene precum corupția, nepotismul, clientelismul, radicalizarea și polarizarea socială. În criminologie, apare frecvent în studiile despre bande, mafie, rețele infracționale sau culturi violente de grup, unde relațiile puternice dintre membri facilitează comportamentele ilegale și protejarea reciprocă.

În mediul corporatist, capitalul social negativ poate descrie apariția unor “bisericuțe” toxice, favoritismul, protejarea incompetenței, excluderea noilor veniți sau dezvoltarea unei culturi interne distructive. În viața de zi cu zi, conceptul devine vizibil atunci când oamenii observă că relațiile îi ajută doar “pe ai lor”, că grupurile devin închise și ostile sau că loialitatea față de grup ajunge mai importantă decât adevărul ori competența.

De aici apar și remarci precum: “Au relații excelente între ei, dar sistemul întreg a devenit imposibil pentru cei din afară.”

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Puterea revoluționară a iubirii romantice | (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Cât de des fac sex cuplurile satisfăcute sexual? (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Lupta pentru pozitivitatea corpului durează în era GLP-1 (axios.com) 🇬🇧

4. Filmul „Pink Pill” analizează „Viagra feminină” și libidoul femeilor (thestar.com) 🇬🇧

5. Ești un ticălos pentru un băiat sau o fată rea? (psychologytoday.com) 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 7 mai

🔤 Cuvântul zilei: Intimitate instrumentală

🕰️ Conceptul de intimitate instrumentală nu are un autor anume. Ideea apare la intersecția dintre teoria atașamentului și psihologia relațiilor. În logica lui John Bowlby, intimitatea sănătoasă oferă siguranță și reciprocitate. Varianta „instrumentală” apare când relația devine tranzacțională, mai apropiată de schimb decât de legătură.

🚫 Nu este networking-ul onest și nici relațiile în care există beneficii reciproce explicite. Diferența: aici apropierea emoțională este simulată sau exagerată pentru a obține ceva, nu trăită autentic.

Nu este nici simplă nevoie de sprijin, aceea e umană; instrumentalizarea apare când emoția devine strategie.

⚙️ O recunoști prin tipare: apropiere rapidă, confesiuni intense prea devreme, interes care dispare după ce „obiectivul” e atins. Util ca semnal de vigilență: există reciprocitate sau doar flux într-o singură direcție?

Limita apare când începi să joci același joc, relațiile devin eficiente, dar goale.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Beneficiile activităților înfricoșătoare depind de ceea ce faci după aceea, potrivit unui nou studiu. (psypost.org) 🇬🇧

2. Inteligența generală explică legătura dintre abilitățile matematice și cele muzicale (psypost.org) 🇬🇧

3. Singurătatea nou apărută declanșează o scădere accelerată a sănătății cognitive (psypost.org) 🇬🇧

4. Atitudinile sociale conservatoare sunt legate de o fertilitate mai mare în 72 de țări, cu efecte mai puternice în rândul femeilor. (psypost.org) 🇬🇧

5. Proiectarea sistemelor de inteligență artificială cu o diversitate de perspective ar putea fi cea mai sigură modalitate de a le integra în societate. (psypost.org) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 30 aprilie

🔤 Cuvântul zilei: Supraexpunere relațională

🕰️ Supraexpunerea relațională apare într-un context în care intimitatea a devenit tot mai vizibilă și mai rapidă, mai ales sub influența social media și a culturii autenticității. Ideea de a fi deschis, vulnerabil și sincer este valorizată, dar uneori este dusă dincolo de limitele funcționale ale unei relații.

În psihologia socială, fenomenul este legat de nevoia de validare și de accelerarea artificială a apropierii emoționale.

🚫 Supraexpunerea relațională nu este același lucru cu sinceritatea sau deschiderea autentică într-o relație. Nu înseamnă comunicare emoțională sănătoasă și nici nu este echivalentă cu vulnerabilitatea construită în timp, pe încredere.

Diferența ține de ritm, context și reciprocitate: nu orice dezvăluire personală este problematică, dar devine fragilă când relația nu are încă structura necesară să o susțină.

⚙️ În practică, supraexpunerea relațională apare când cineva oferă detalii intime foarte devreme, în speranța de a crea rapid apropiere sau validare. Celălalt poate deveni copleșit, se poate retrage, iar persoana care s-a expus rămâne cu senzația de respingere. Astfel, intenția de apropiere produce, paradoxal, distanțare. Se vede frecvent în prietenii noi, dating, conversații online sau relații în care limitele nu au fost încă negociate.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. Suferința psihologică este legată de un risc crescut de demență (neurologyadvisor.com) 🇬🇧

2. Companionii cu inteligență artificială pot oferi sprijin constant, dar distorsionează ideile despre ce este cu adevărat o relație. (theconversation.com) 🇬🇧

3. Depresia părinților poate influența sănătatea mintală a copiilor timp de zeci de ani (news-medical.net) 🇬🇧

4. Cum influențează depresia părinților sănătatea mintală a copiilor adulți?  (medicine.yale.edu) 🇬🇧

5. Pot dietele antiinflamatorii să reducă depresia? (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Azi, încearcă să observi dacă împărtășești ceva personal pentru conexiune reală sau doar pentru validare rapidă.

Ne revedem mâine.

Am ezitat să traduc “International Technopeasant Day” în “Ziua Internațională a Țăranului Digital”. Deși poate ar fi fost o idee bună, era clickbait-ish. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Gaslighting

🕰️ Context / istorie

Termenul vine din piesa de teatru Gas Light (și filmele ulterioare), unde un bărbat își manipulează soția făcând-o să creadă că își pierde mințile. A fost preluat în psihologie pentru a descrie abuzul emoțional subtil și sistematic, inițial în relații intime.În ultimii ani, a migrat masiv în discursul public: politică, media, relații de muncă.

🚫 Ce NU este

Nu este orice minciună sau negare banală (“n-am spus asta”). Nu este o simplă diferență de opinii sau interpretări. Nu este o ceartă în care cineva “se apără prost”.
Fără un pattern repetat + intenție de destabilizare nu vorbim de gaslighting ci doar de situații obișnuite de viață.

⚙️ În viața reală

• În relații: partenerul neagă constant fapte evidente (“îți imaginezi”), până când începi să te îndoiești de tine.

• La muncă: un superior rescrie realitatea (“ți-am spus clar asta”), deși nu a făcut-o, pentru a-și proteja poziția.

• În politică: lideri sau instituții încearcă să redefinească realitatea colectivă (“nu s-a întâmplat”, “nu e o problemă”), mizând pe confuzie și oboseală cognitivă.

În limbajul cotidian termenul e folosit prea larg, orice neînțelegere devine “gaslighting”, ceea ce îi diluează sensul real.

Citește și dă mai departe!

🛋️ În sala de așteptare

1. Un nou studiu dezvăluie cum prejudecățile politice condiționează impactul gândirii conspirative (psypost.org) 🇬🇧

2. De ce ghosting-ul doare atât de mult (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Paradoxul plictiselii: O conversație plictisitoare e de fapt mai bună decât crezi (neurosciencenews.com) 🇬🇧

4. Întrucât nu poți schimba felul în care se simte o altă persoană, cel mai bine este să încerci să-ți controlezi propriile emoții. (thehindu.com) 🇬🇧

5. Bărbații și femeile prezintă puncte forte cognitive relative diferite de-a lungul vieții (psypost.org) 🇬🇧

   Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1912 (n.) — Christian Ruckmick
A prezentat starea psihologiei experimentale timpurii, evidențiind salarii și resurse limitate.

Subscribe now

🔤 Dicționar: Spirala tăcerii

Spirala tăcerii este un fenomen prin care oamenii aleg să nu își exprime opiniile atunci când cred că sunt în minoritate, contribuind astfel paradoxal la întărirea acelei aparente majorități. Cu cât mai mulți tac, cu atât opinia dominantă pare mai puternică.

🕰️ Conceptul a fost formulat de Elisabeth Noelle-Neumann în anii ’70, în studiile despre opinia publică. Ea a observat că oamenii nu reacționează doar la ce cred ei, ci și la ce cred că cred ceilalți, iar frica de izolare socială îi face să se retragă în tăcere.

🚫 Spirala tăcerii NU este lipsă de opinie și nici indecizie. Oamenii din “spirala tăcerii” au, de fapt, opinii clare, dar aleg strategic să nu le exprime. Nu e nici simplă politețe: e o formă de autocenzură socială, alimentată de presiune și percepții (uneori greșite) despre majoritate.

⚙️ Unde se vede azi și de ce contează. Spirala tăcerii este peste tot: în social media, la locul de muncă, în politică, în grupuri de prieteni.
Algoritmii amplifică vocile dominante, iar oamenii devin și mai reticenți să contrazică. Rezultatul? O realitate distorsionată, în care tăcerea multora face zgomotul câtorva să pară consens.

Cel mai vizibil exemplu este în cazul ideologiei transsexualității, unde majoritatea oamenilor deși sunt împotriva exceselor acestei ideologii (atleți bărbați în competiție alături de femei, bărbați care folosesc vestiarele și toaletele femeilor etc) aleg din prudență să nu reacționeze public, dând impresia falsă că ideologia trans are o susținere majoritară.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

1. Limbajul sexist de zi cu zi în online nu este întâmplător și aceasta este problema.

   Principa cauza a limbajului sexist este “masculinismul”, adică modul de a vedea bărbații ca pe un grup social dezavantajat, apărut ca reacție la ideologia feministă. Și cine ar putea să îi contrazică pe membrii sectei lui Andrew Tate că nu este așa, câtă vreme unii bărbați sunt respinși la interviurile de angajare din cauza cotelor de diversitate, în online sunt duse campanii în care li se spune bărbaților că sunt “violatori” și “toxici”. Ura naște ură, iar ideologia toxică altă ideologie la fel de toxică, doar cu sens schimbat. (theconversation.com) 🇬🇧

2. Implicarea angajaților este în scădere în era inteligenței artificiale.

   Studiile arată că doar o treime din angajați se simt bine la locul de muncă. Iar AI-ul îi face să se simtă și mai nesiguri. (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Analiza a unor texte de 120 de ani dezvăluie cum s-a schimbat viziunea societății asupra personalității avocaților.

   Varianta scurtă: societatea tinde să îi considere tot mai mult ca fiind competenți dar lipsiți de căldură umană. Și nici nu cred că greșește prea tare. (psypost.org) 🇬🇧

4. Persoanele cu anxietate socială experimentează interacțiuni mai semnificative în grupuri mici.

   Cu alte cuvinte, anxietatea socială iubește spațiile strâmte. 😊 (psypost.org) 🇬🇧

5. De ce bărbații hărțuiesc sexual femeile la locul de muncă?

   Câteva posibile explicații într-o cheie evoluționistă (theconversation.com) 🇬🇧

6. Decenii de a-i pune pe ceilalți pe primul loc – impactul pe care îl are asupra corpului femeilor.

   Criza vârstei de mijloc, varianta somatic-feminină. (theconversation.com) 🇬🇧

7. Noi perspective asupra decalajului de prietenie de gen (psychologytoday.com) 🇬🇧

   Bărbații se simt mai puțin apropiați de prietenii lor decât femeile.

8. Este un tatuaj o problemă la locul de muncă? (psychologytoday.com) 🇬🇧

   Concluziile unui studiu despre îngrijorările angajaților cu tatuaje. Îngrijorări cât se poate de reale.

9. Țările care au convingeri mai puternice despre masculinitate tind să fie mai puțin fericite.

   Fericirea, ca și masculinitatea, se află în ochii privitorului. Sau privitoarei. (psypost.org) 🇬🇧

10. “Vreau să fug de organizația comunitară pe care am creat-o”.

    Un voluntar al unei organizații de sprijin pentru transsexuali a descoperit că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită iar beneficiarii organizației pe care a creat-o nu sunt recunoscători. Unii i-ar spune maturizare. (autostraddle.com) 🇬🇧

Share

🕷️ În psihoterapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine, pentru următorul minut de psihologie.

1850 (n.) — George S. Huntington
A descris pentru prima dată o boală ereditară a sistemului nervos cunoscută ca boala Huntington.

1868 (n.) — James Leuba
A explorat psihologia religiei, percepția și motivația, contribuind la dezvoltarea acestor domenii.

1885 (n.) — Rosa Katz
A descris lumea mentală a copiilor prin observații de teren, aplicând sistematic această metodă.

1915 (n.) — Gordon F. Derner
A contribuit la dezvoltarea școlilor profesionale de psihologie și formarea psihologilor practicieni.

🔤 Dicționar: ignoranță pluralistă (pluralistic ignorance)

O situație socială în care majoritatea indivizilor resping în privat o normă, o opinie sau un comportament, dar presupun în mod eronat că ceilalți îl acceptă — și, din acest motiv, se conformează în public.

• Conceptul de ignoranță pluralistă a fost introdus în anii 1930 de sociologii Floyd H. Allport și Daniel Katz, fiind observat inițial în dinamici de grup unde indivizii adoptau comportamente colective pe care, de fapt, nu le susțineau personal (ex: consumul de alcool în campusuri).

• Ignoranța pluralistă nu este același lucru cu presiunea de grup clasică (unde oamenii chiar cred în norma respectivă) și nici cu conformismul conștient. În ignoranța pluralistă, conformarea apare dintr-o eroare de percepție, nu din convingere reală.

• Ignoranța pluralistă explică de ce norme sociale absurde pot persista (nimeni nu le susține, dar toți cred că ceilalți o fac). Este util în înțelegerea tăcerii în organizații, a lipsei de reacție în fața nedreptăților sau a menținerii unor obiceiuri colective disfuncționale — și oferă un punct de intervenție simplu: dezvăluirea opiniilor reale poate rupe iluzia imediat.

🛋️ În sala de așteptare

1. Cum să găsim lideri folosind neuroștiința și inteligența artificială (knowledge.wharton.upenn.edu) 🇬🇧

2. Gospodăria este învechită? Economie, androcentrism și socializarea îngrijirii (blog.apaonline.org) 🇬🇧

3. De ce bărbații beneficiază atât de mult de pe urma prietenilor de sex feminin: 3 perspective cheie (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Limbajul politic polarizat depinde de modele de gândire distorsionate (psypost.org) 🇬🇧

5. Zilele de glorie ale păcălelilor s-au terminat 🇷🇴 • 🇬🇧

6. Grupurile pentru bunăstarea bărbaților sunt în creștere și ajută la acoperirea lacunelor în domeniul asistenței pentru sănătatea mintală 🇷🇴 • 🇬🇧

7. Misiunea unui bărbat din Cork este de a-i face pe bărbați să vorbească, să împărtășească, să se conecteze... (echolive.ie) 🇬🇧

8. Norma masculină în sănătatea ocupațională le costă pe femei bunăstarea (socialeurope.eu) 🇬🇧

9. Stângiștii se tem că băieții vor deveni bărbați. Ei cred că asta e rău. (foxnews.com) 🇬🇧

10. Trăsături psihopatice legate de lipsa conexiunii în timpul interacțiunilor sociale (psypost.org) 🇬🇧

🛋️ În terapie

Ne revedem mâine pentru alte idei din psihologie.

Leave a comment

🔤 Cuvântul de joi: Manosferă

Manosfera desemnează ansamblul de comunități online, forumuri, bloguri și creatori de conținut centrate pe teme legate de identitatea masculină, relațiile de gen și rolurile sociale ale bărbaților. Termenul funcționează ca o etichetă umbrelă pentru spații digitale eterogene, care pot varia semnificativ în ton, scop și orientare ideologică, dar care împărtășesc un interes comun pentru experiențele și perspectivele bărbaților în societatea contemporană.

• Manosfera nu este o organizație unitară, ci mai degrabă un ecosistem fragmentat, în care co-există atât grupuri orientate spre dezvoltare personală (de exemplu, discuții despre disciplină, statut social sau relații), cât și comunități mai conflictuale, centrate pe critică socială sau pe opoziție față de anumite curente culturale.

• Ca punct de referință istoric, termenul începe să fie utilizat pe scară mai largă în anii 2000, odată cu expansiunea forumurilor și a blogurilor dedicate „sferei masculine”.

• Un contra-exemplu util ar fi comunitățile academice de studii de gen, care analizează masculinul și femininul într-un cadru instituțional și metodologic formal, în timp ce manosfera funcționează predominant în spațiul informal, descentralizat al internetului.

🛋️ În sala de așteptare

Relații sociale

1. Modalități simple de a descoperi un mincinos, explicate de un profesor de psihologie (sciencefocus.com) 🇬🇧

2. Oamenii care își păstrează cercul social mic nu sunt antisociali. (siliconcanals.com) 🇬🇧

Psihopolitica

3. Un studiu despre gemeni a dezlegat rădăcinile surprinzătoare ale convingerilor politice autoritare (psypost.org) 🇬🇧

Muncă

4. Împuterniciți oamenii, nu-i înlocuiți: Lukas Görög, noul expert în IA în rezidență al MDIF, despre adaptarea AI în mass-media (mdif.org) 🇬🇧

Norme sociale/Conflicte

7. Psihologia spune că nu ești plictisitor dacă te uiți din nou în mod constant la aceleași emisiuni TV ci cauți siguranța (hellomagazine.com) 🇬🇧

8. Bărbații care preferă stilul de viață de femeie tradițională le privesc adesea cu dispreț pe femeile care îl practică. (psypost.org) 🇬🇧

Gen/Feminism/Manosferă

9. Femeile folosesc o voce mai înaltă atunci când vorbesc cu câini necunoscuți (psypost.org) 🇬🇧

10. Andrew Tate îl acuză pe Sneako că este gay după documentarul despre manosferă (starobserver.com.au) 🇬🇧

11. Femeile casnice tind să fie mai anxioase decât bărbații casnici (thehindu.com) 🇬🇧

Comunitate

12. Provocările nevăzute ale vieții pe Lună (theconversation.com) 🇬🇧

13. De ce profesioniștii de vârstă mijlocie din Hong Kong se recalifică ca consilieri, terapeuți și antrenori (scmp.com) 🇬🇧

    ---

Ne revedem mâine.

Leave a comment

Din calendarul psihologiei:

1927 (n.) — Barbara Snell Dohrenwend
A studiat stresul și suferința în context social, contribuind la psihologia comunitară și epidemiologică.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

🧠 Gândire și decizii

1. Cum să câștigi prin scăderea mizei (psychologytoday.com) 🇬🇧

👥 Relații și viață socială

2. De ce relațiile puternice ar putea fi cheia pentru o sănătate mai bună pentru femei (techexplorist.com) 🇬🇧

3. Femeile experimentează o gelozie mai mare atunci când rivalii lor romantici au chipuri extrem de feminine (psypost.org) 🇬🇧

🩺 Comportament și sănătate

4. Controlul parental nu remediază ceea ce a fost creat pentru a fi dependent (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Sindromul feței demonului: știința din spatele prosopometamorfopsie (psypost.org) 🇬🇧

6. Vizionarea de reality-show-uri vă poate schimba comportamentul (reddit.com) 🇬🇧

7. Noi cercetări sugerează că adevărul are un avantaj natural competitiv față de dezinformare (psypost.org) 🇬🇧

8. Cercetătorii găsesc defecte majore în studiile clinice istorice folosite pentru a justifica bătaia (psypost.org) 🇬🇧

9. Cum să fii mai puțin defensiv: 5 trucuri de la terapeuți (self.com) 🇬🇧

10. Liberalii și conservatorii împărtășesc o bază morală comună, dar nu sunt de acord cu privire la victimizare (psypost.org) 🇬🇧

11. Pe cine te bazezi - eu, eu și eu? (nature.com) 🇬🇧

🌐 Tehnologie și societate

12. Femeile politicieni pot fi pedepsite la urne pentru că nu zâmbesc, bărbații nu (theconversation.com) 🇬🇧

13. Cum influențează cu adevărat rețelele sociale sănătatea mintală a adolescenților (psychologytoday.com) 🇬🇧

14. LLM-urile și „Blandificarea” scrisului (psychologytoday.com) 🇬🇧

15. „Ultimul examen al umanității” expune punctele forte și punctele slabe ale IA (psychologytoday.com) 🇬🇧

16. Cum AI detectează gândurile suicidare ascunse ale adulților tineri (psypost.org) 🇬🇧

17. Conversațiile cu oamenii sunt mai eficiente decât interacțiunile cu chatboții AI atunci când vine vorba de reducerea singurătății (phys.org) 🇬🇧

    Share