☕ Bună dimineața!

Astăzi sărbătorim vorbitorii profesioniști împreună cu “șerpii de mare”, acele creaturi care de fapt nu au existat niciodată, ci doar poveștile despre ei.

Nu este interesant că sărbătorim o zi care sărbătorește niște frici care nu s-au materializat niciodată? Poate pentru faptul că odată cu fricile mai sărbătorim și oportunitățile. Cele pe care le vedem, nu le vedem sau le vedem și nu avem curajul să le venim în întâmpinare.

Iar cum multe dintre aceste oportunități se întâmplă în relațiile cu ceilalți astăzi vă propun să vorbim despre contractul relațional implicit, acele înțelegeri pe care le avem cu ceilalți fără să le fi negociat vreodată.

Dacă la 1762 Jean-Jacques Rousseau ne spunea povestea contractului social, două secole mai târziu, în 1989, un alt Rousseau, de data aceasta o doamnă, Denise Rousseau ne povestea despre un alt fel de contract, și anume contractul psihologic. Inspirat în parte din ideile despre contractul psihologic a apărut și contractul relațional implicit despre care vorbim astăzi.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Contract relațional implicit

🕰️ Conceptul de contract relațional implicit este asociat cu ideea de contract psihologic, introdusă în psihologia organizațională de cercetătoarea Denise Rousseau în anii 1980, pentru a descrie așteptările nescrise dintre angajați și organizații. Ulterior, ideea a fost extinsă către relațiile interpersonale, unde descrie regulile invizibile care apar între parteneri, prieteni, membri ai familiei sau colegi.

Nu este un diagnostic psihologic, ci un concept explicativ folosit pentru a analiza dinamica relațiilor și sursele conflictelor atunci când două persoane au presupuneri diferite despre ceea ce „datorează” una alteia.

🚫 Contractul relațional implicit nu este un acord oficial, un document semnat sau o promisiune exprimată clar între persoane, nu este o regulă universală valabilă pentru toate relațiile și nici o dovadă că cineva are dreptate doar pentru că a avut o anumită așteptare. El nu înseamnă că oamenii manipulează intenționat sau că orice dezamăgire este rezultatul unei trădări.

Exemple:

• nu este o listă scrisă de obligații între parteneri

• nu este o regulă socială obligatorie pentru toată lumea

• nu este o garanție că ce așteaptă o persoană va fi înțeles de cealaltă

Concepte înrudite sau confundate

• Contract psihologic – așteptări reciproce nescrise

• Atașament emoțional – legături afective și siguranță relațională

• Limite personale – reguli despre spațiu și respect

• Comunicare implicită – mesaje transmise fără exprimare directă

• Așteptări relaționale – presupuneri despre comportamentul celuilalt

⚙️ Specialiștii folosesc conceptul de contract relațional implicit pentru a analiza conflictele apărute din diferențe de așteptări, lipsa comunicării sau schimbarea neanunțată a rolurilor într-o relație.

În psihoterapie poate fi folosit pentru explorarea întrebărilor de tipul „ce crede fiecare persoană că datorează și primește în relație?”.

În limbajul obișnuit, oamenii folosesc adesea ideea atunci când spun că „era de la sine înțeles” ceva, dar descoperă că ce era evident pentru unul nu era evident pentru celălalt.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Persoanele singure care desfășoară activități noi raportează o sănătate psihologică mai bună, arată studiul (psypost.org) 🇬🇧

2. ChatGPT prezice rezultatele testelor de personalitate umană - Neuroscience News (neurosciencenews.com) 🇬🇧

3. Discuțiile repetate despre probleme cu un partener romantic pot avea efecte mixte asupra unei relații, în funcție de abilitățile de mindfulness (psypost.org) 🇬🇧

4. THC reduce semnificativ coșmarurile traumatice în PTSD - Neuroscience News (neurosciencenews.com) 🇬🇧

5. Cum ar putea terapia AI să rezolve cea mai mare problemă a terapeuților (sfgate.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Am cunoscut multe persoane care sufereau de gelozie retroactivă. Poate părea ciudată la prima vedere dar este mai frecventă decât am crede.

Partenerul tău nu te înșală. Nu există o a treia persoană. Relația pe care o ai nu este în pericol. Și totuși simți că ești în competiție cu cineva din trecutul partenerului.

Cum poți fi gelos pe ceva ce s-a terminat înainte să înceapă relația ta?

Există mai multe teorii și explicații posibile, dar favorita mea este una în cheie evoluționistă. Aproape orice poate fi explicat dintr-o perspectivă evoluționistă, iar evoluționismul pentru psihologie e ca umami pentru mâncare. 🙃

Creierul nostru nu a evoluat ca să ne facă fericiți sau relaxați, ci pentru a ne ține în viață. Iar ca să facă asta are nevoie să anticipeze cât mai multe pericole.

Atunci când cauți încontinuu pericole e ușor să vezi și unele care nu există. Natura e perfect împăcată cu rezultatele fals-pozitive, se moare mai des din ignorarea pericolelor reale decât din pericole imaginare. Atâta doar că pericolele imaginare pot fi iritante. Cum ar fi gelozia pe o etapă încheiată din trecutul partenerilor noștri.

Sigur, în afară de unghiul evoluționist am mai putea privi gelozia retroactivă și din perspectiva nesiguranțelor gelosului. De cele mai multe ori, gelozia retroactivă nu vorbește despre foștii parteneri, ci vorbește despre comparație.

Întrebarea nu este 'cum a fost el?', ci 'sunt eu suficient?' Rulată în buclă.

Gelozia retroactivă este genul de competiție în care adversarul habar n-are că participă, nu mai este prezent iar dacă ar fi prezent probabil nu ar mai fi interesat de subiect.

Că dacă ar mai fi fost, ar fi rămas pe terenul de joc, nu? 😊

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Gelozie retroactivă

🕰️ Gelozia retroactivă nu este un diagnostic psihiatric oficial în manualele precum DSM-5 sau ICD-11, ci este un concept folosit mai ales în psihologie clinică, psihoterapie și literatura de dezvoltare personală. Fenomenul a fost discutat în legătură cu mecanisme precum atașamentul anxios, stima de sine scăzută, ruminația și comportamentele obsesive.

Deși gelozia ca fenomen psihologic este studiată de mult timp, termenul de gelozie retroactivă a devenit mai popular în ultimele decenii, în special odată cu apariția comunităților online unde oamenii descriu experiențe de acest tip.

🚫 Gelozia retroactivă nu este simpla curiozitate despre trecutul partenerului, nu este o reacție normală de moment după aflarea unor informații noi, nu înseamnă automat lipsă de încredere în partener și nu reprezintă o dovadă că relația actuală este nesănătoasă. Ea devine problematică atunci când trecutul partenerului produce suferință persistentă, gânduri repetitive sau comportamente de verificare și comparație.

Exemple:

• o întrebare ocazională despre relațiile anterioare ale partenerului

• o ușoară nesiguranță care dispare prin comunicare

• dorința firească de a cunoaște mai bine istoria unei persoane

• acceptarea faptului că partenerul a avut o viață înaintea relației actuale

Concepte asociate sau confundate

• Atașament anxios — teamă de abandon, nevoie de reasigurare

• Ruminație — gândire repetitivă, blocare mentală

• Stimă de sine scăzută — sentiment de valoare personală redus

• Tulburare obsesiv-compulsivă — obsesii și ritualuri repetitive

• Insecuritate relațională — frică de respingere sau comparație

• Comparație socială — evaluarea propriei valori prin ceilalți

⚙️ În psihoterapie, termenul este folosit pentru a descrie un tipar de gândire și reacție emoțională care poate afecta relațiile, mai ales atunci când persoana rămâne blocată în imagini mentale despre trecutul partenerului.

Este analizat adesea prin prisma anxietății, atașamentului, reglării emoționale și mecanismelor de evitare sau control.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Pierderea alegerilor este asociată cu o încredere socială mai scăzută în rândul alegătorilor polarizați (psypost.org) 🇬🇧

2. Relația dintre preferințele de înălțime și aprobarea normelor de gen | (link.springer.com) 🇬🇧

3. Capitalism, nepotism și bunăstare mintală: Cum modelează sistemele economice sănătatea psihologică (gilmorehealth.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astazi omenirea sărbătorește câteva chestii grele, începând cu Tequila Day. Eu beau o zi da, una nu, azi e ziua în care nu beau, deci n-o sărbătoresc. O alta serioasă este Ziua Bancurilor Vechi. Fără bancuri, chiar există o asemenea sărbătoare și este astăzi, 24 iulie.

Trecem rapid prin Drive-Thru Day (de ce ar sărbători cineva așa ceva??), ceva mai lent prin Ziua Verișorilor (doar în țările care au cu probleme cu consangvinizarea, nu mai dau exemple, că există Legea Vexler) și ajungem la cea mai sexy sărbătoare din ultimele zile: Ziua Internațională a Conștientizării Grijii de Sine.

Da, este astăzi, 24 iulie, adica 24/7. Să avem grijă de noi înșine 24/7. Ați prins ideea.

De ce ar trebui să avem o zi de conștientizare a faptului că trebuie să avem grijă ne noi înșine? Poate pentru că, așa cum vorbeam ieri despre broscuța care se obișnuiește treptat cu greutățile până fierbe de tot, la fel funcționăm și noi. Ne obișnuim cu junghiurile, cu micile probleme de sănătate fără să le mai căutăm o rezolvare. Ne obișnuim cu singurătatea, cu stresul, cu somnul de proastă calitate.

Ziua Internațională a Conștientizării Grijii de Sine. Ce complicat sună tradus, parcă e o directivă europeană.

Cel mai adesea putem avea grijă de noi înșine nu prin gesturi mari, ci prin lucruri mărunte. Să ieșim la o scurtă plimbare în loc de să ne îngrijorăm de evoluția războiului fraților de la Răsărit, să prioritizam o oră în plus de somn față de văzut încă un episod de pe Netflix care ne insultă inteligența, să trasăm limite clare in relațiile pe care le avem. Mai ales în relațiile care par să nu aibă limite.

Ideea de grijă de sine (sau “self-care” în varianta englezească adoptată și pe la noi) și-a mai schimbat sensul în ultimii ani. Pentru unii oameni grija de sine a ajuns să însemne relaxare, răsfăț, relaxare sau eventual investiții în propria persoană. Wellness, o psihoterapie sau o tabără de recreere.

Sigur, toate acestea pot fi utile, însă psihologia vorbea despre același lucru cu mult înainte ca “self-care” să fie sărbătorit cu o zi a lui. Înainte se numea mai simplu igienă psihologică.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Igiena psihologică

🕰️ Conceptul de igienă psihologică își are originile la începutul secolului al XX-lea, fiind strâns legat de mișcarea internațională pentru sănătate mintală.

Psihiatrul american Clifford Whittingham Beers, după propria experiență în instituții psihiatrice, a contribuit decisiv la dezvoltarea mișcării de 'mental hygiene', care promova prevenția, educația și îngrijirea timpurie a sănătății psihice.

Astăzi, termenul de igienă psihologică (sau igienă mintală) este folosit mai rar în literatura de specialitate, fiind în mare parte înlocuit de concepte precum promovarea sănătății mintale, prevenția psihologică sau self-care. Totuși, ideea rămâne aceeași: sănătatea psihică necesită întreținere constantă, la fel cum sănătatea fizică necesită igienă și prevenție.

Igiena psihologică nu reprezintă un diagnostic și nu desemnează o anumită tulburare.

🚫 Igiena psihologică nu înseamnă evitarea tuturor emoțiilor neplăcute, gândirea pozitivă permanentă, răsfăț, relaxare continuă sau eliminarea completă a stresului din viață. Ea nu presupune ignorarea problemelor, reprimarea emoțiilor, izolarea de ceilalți sau evitarea responsabilităților dificile doar pentru a te simți mai bine pe moment. De asemenea, nu înlocuiește evaluarea și tratamentul psihologic atunci când există o tulburare psihică.

Exemple:

• A merge la culcare la o oră rezonabilă.

• A limita timpul petrecut pe rețelele sociale atunci când observi că îți afectează starea de spirit.

• A cere sprijin atunci când dificultățile par să îți depășească resursele personale.

• A păstra un echilibru între muncă, odihnă și relațiile personale.

Concepte înrudite sau ușor de confundat

• Self-care — îngrijire personală conștientă.

• Autoreglare — controlul emoțiilor și comportamentului.

• Reziliență — adaptare după adversitate.

• Sănătate mintală — funcționare psihologică generală.

• Managementul stresului — reducerea efectelor stresului.

• Prevenție psihologică — diminuarea riscului psihic.

⚙️ În psihologie și psihiatrie, termenul apare mai ales în contexte educaționale și preventive, pentru a descrie comportamentele care contribuie la menținerea sănătății psihice. În limbajul obișnuit este întâlnit mai rar, fiind deseori înlocuit de expresii precum 'grijă față de sănătatea mintală' sau 'self-care'.

Totuși, în literatura de popularizare și în programele de educație pentru sănătate, igiena psihologică este folosită pentru a sublinia faptul că echilibrul psihic se construiește prin obiceiuri constante, nu doar prin intervenții atunci când apar probleme.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

🕷️ În terapie

1. Partenerii mai tineri și utilizarea jucăriilor sexuale sunt asociate cu simptome mai puțin severe ale menopauzei (psypost.org) 🇬🇧

2. De ce căutăm relații pe termen lung? (psypost.org) 🇬🇧

3. Poate învățarea să formeze legături sănătoase să reducă comportamentele psihopatice? (psypost.org) 🇬🇧

4. Noile cercetări psihologice dezvăluie natura insidioasă a prostiei (psypost.org) 🇬🇧

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi în afară de cei câțiva psihologi morți mai comemorăm și Ziua Mondială a Justiției Internaționale (SUA o sărbătorește atacând Iranul iar Israelul atacând Libanul, fiecare după posibilități), apoi sărbătorim emoticoanele și jucatul la loto. Toate micile plăceri ale vieții, începând cu Libanul.

De Liban n-aș prea vrea să comentez, vorba dlui Băsescu, o fi făcut copilul Libanul ceva, poate a vorbit urât, poate a înjurat. Fuga de justiție a lui Bibi, un condamnat al Curții Penale Internaționale lasă o dâră de morți în toată regiunea Orientului Mijlociu. Deci azi sărbătorim Ziua Mondială a Justiției Internaționale. 🍷

Despre emoticoane iar n-ar fi mare lucru de spus, emoji-urile sunt o abominație pe care o folosim cu toții zilnic. 🍿🥤

Emoticoanele sunt un fel de răzbunare a egiptenilor dupa trei mii de ani, cărora mai întâi le-a fost furat scrisul de muncitorii analfabeți care nu erau în stare să le citească ideogramele și apoi le-au transformat într-un fel de silabe (fără glumă, așa a apărut primul alfabet, de la cei care nu puteau citi ideogramele). Iar acum redescoperim cu toții ideogramele. Un fel de întoarcerea refulatului, pardon my French, că tot suntem la un newsletter pe teme de terapie.

Pe vremea când credeam că emoticoanele sunt o revoluție, am fost câțiva ani fericitul posesor al domeniului emoticon.ro. Am visat ani de zile să-l transform în ceva serios. Până la urmă l-am abandonat. Acum are un nou proprietar, care visează, probabil, cum îl va îmbogăți. 😅

Ziua Loteriei e cea mai interesantă din sărbătorile de astăzi, că loteria se află undeva la marginea jocurilor de noroc (tehnic vorbind e un joc de noroc) și stilul de viață. Un bilet de loto e cea mai ieftină modalitate posibilă de a ne cumpăra niște vise frumoase, administrate constant toată săptămâna. Adică cumpărăm biletul de loto luni și ne bucurăm de el până duminică, la extragere. Adrenalina din timpul extragerii, tot gratuită, este bonus. Inclusă în bilet.

În timpul săptămânii se răstește șeful la noi, zâmbim misterios și ne gândim la biletul de loto. Poate că s-a răstit pentru ultima dată. Ne înjură unul în trafic, atingem ușor biletul împăturit din buzunarul de la piept și ne liniștim instantaneu. Cu câștigul de la loto ne-am putea angaja un birjar profesionist, care înjură cum respiră. Să înjure el în locul nostru.

Câte și mai câte nu am putea face cu câștigul de la loto. Iar biletul, pentru doar câțiva leuți (nu mai știu cât costă o variantă simplă în România) ne oferă posibilitatea să visăm frumos tot timpul săptămânii.

Vise 5G, fără limită de trafic.

Astăzi 17 iulie poți sărbători și tu Ziua Loteriei cu un simplu bilet de visare cu ochii deschiși.

Visarea cu ochii deschiși este gratuită. Iar ca multe lucruri gratuite, poate fi consumată în exces. Și așa ne apropiem de cuvântul zilei de astăzi care este visarea dezadaptativă (maladaptive daydreaming).

Cu sau fără un bilet de loto.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: visarea dezadaptativă (maladaptive daydreaming)

🕰️ Conceptul de maladaptive daydreaming a fost propus în anul 2002 de psihologul israelian Eli Somer, care a observat că unele persoane folosesc fantezia excesivă ca mecanism de adaptare la stres, traumă sau singurătate.

Deși fenomenul este tot mai studiat și există instrumente de evaluare, precum Maladaptive Daydreaming Scale (MDS), visarea dezadaptativă nu este în prezent recunoscută ca diagnostic oficial în principalele manuale de clasificare psihiatrică, precum DSM-5 sau ICD-11. Cercetările continuă pentru a clarifica dacă reprezintă o tulburare distinctă sau un simptom asociat altor afecțiuni.

🚫 Visarea dezadaptativă nu este simpla tendință de a visa cu ochii deschiși, nu este creativitate bogată, nu este imaginația normală din timpul jocului sau al lecturii, nu este schizofrenie și nici pierderea contactului cu realitatea, persoana fiind de regulă conștientă că scenariile imaginate nu sunt reale.

Exemple:

• O persoană care își imaginează câteva minute cum va decurge o vacanță nu prezintă visare dezadaptativă.

• Un scriitor care își construiește personaje pentru un roman nu suferă automat de visare dezadaptativă.

• Cineva care are halucinații și nu poate distinge realitatea de imaginație se confruntă cu un fenomen diferit.

Concepte înrudite sau frecvent confundate

• Visare cu ochii deschiși — imaginație obișnuită, temporară

• Ruminație — gândire repetitivă negativă

• Disociere — detașare de experiența prezentă

• Absorbție psihologică — concentrare mentală profundă

• Fantezie compensatorie — evadare din realitate

• Tulburare obsesiv-compulsivă — obsesii și compulsii persistente

⚙️ În literatura de specialitate, termenul este utilizat pentru a descrie un model de fantezie excesivă care produce afectare funcțională și merită investigat clinic, chiar dacă nu constituie încă un diagnostic oficial. În limbajul obișnuit, oamenii folosesc adesea expresia pentru a descrie situațiile în care petrec foarte mult timp imaginându-și lumi sau povești complexe și simt că acest obicei începe să le afecteze viața de zi cu zi.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. De ce îmbrăcămintea feminină devine un câmp de luptă: costul psihologic ascuns al controlului aspectului fizic (gilmorehealth.com) 🇬🇧

2. Bogăția și poluarea aerului apar ca principalii predictori ai ratelor de autism la nivel de stat (psypost.org) 🇬🇧

3. Neîncrederea în alegeri îi mobilizează pe conservatori, în timp ce liberalii participă indiferent de încredere (psypost.org) 🇬🇧

4. E oficial: Un studiu arată că bărbații pot face mai multe lucruri simultan la fel de bine ca femeile. (brunel.ac.uk) 🇬🇧

5. Trauma nu șterge amintirile, dar poate schimba modul în care creierul le conectează (hive.blog) 🇬🇧

6. Indivizii narcisici sunt mai predispuși la utilizarea problematică a IA generativă (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi în timp ce lumea încearcă să conștientizeze că există boli cronice și că nu e ok să călcăm pe albine noi o să vorbim despre cu totul altceva, și anume despre semenii nostri care cred că “toți bărbații sunt niște porci” sau “toate femeile sunt curve”. Indiferent ce-o însemna “porci”.

Nu sunt doar simple generalizări naive și penibile, ci sunt o poartă deschisă pentru ceva mult mai rău, și anume radicalizarea de gen.

Fie radicalizare din aceea practicată de guru-ul Andrew Tate, care încearcă să convingă online adolescenții din toată lumea că femeile ar fi inferioare unui afroamerican crescut fără tată, fără prea multe cărți citite (se laudă că ar fi citit Coranul) și fără prea mult păr (o problemă frecventă la rasa lui), fie radicalizare din aceea practicată de afroamericanul nostru, inegalabilul Dani Mocanu, fie radicalizare practicată de feministele care urăsc bărbații doar pentru că sunt diferiți de ele.

Radicalizarea de gen încearcă să ne facă să credem că aparținem unor triburi diferite, antagonice, unde în fapt realitatea biologică, economică, socială etc este exact pe dos: nu doar că nu suntem în război unii cu alții, dar supraviețuirea noastra biologică nu este posibilă unii fără alții.

Poate într-un viitor îndepărtat, dacă mai avanzeasă știința, urmașii lui Andrew Tate, Dani Mocanu sau duamnele care văd în bărbații din jurul lor doar potențiali agresori se vor putea retrage pe planete diferite si se vor putea reproduce prin clonare.

Dar până se va putea realiza asta (hai mai repede Elon, băiatule, cu coloniile ale de pe Marte!) va trebui să împărțim aceeași planetă, mică rău, și va trebui să colaborăm pentru a ne transmite genele mai departe.

Colaborarea în sine e destul de plăcută, nimic de zis. Problemele apar de obicei la discuțiile de dinainte și de după.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Radicalizare de gen

Procesul poate fi influențat de experiențe personale, apartenența la anumite comunități, expunerea repetată la conținut online sau identificarea puternică cu o ideologie care explică majoritatea problemelor sociale prin prisma conflictului dintre sexe.

🕰️ Termenul este unul relativ recent și provine din extinderea conceptului de radicalizare, utilizat inițial în studiul extremismului politic și religios.

În psihologie și sociologie, radicalizarea de gen descrie modul în care unele persoane dezvoltă convingeri din ce în ce mai extreme despre relațiile dintre sexe, uneori prin participarea la comunități online care încurajează ostilitatea, generalizările și gândirea de tip 'noi contra ei'.

Nu reprezintă un diagnostic psihiatric (deși poate că ar trebui 😊) și nu apare în manualele de diagnostic precum DSM sau ICD, fiind un concept folosit în cercetarea comportamentului social, a polarizării și a influenței mediului digital.

🚫 Radicalizarea de gen nu înseamnă simplul interes pentru egalitatea de gen, nu este echivalentă cu feminismul sau cu mișcările pentru drepturile bărbaților, nu înseamnă că o persoană are opinii conservatoare ori progresiste despre familie și nici nu presupune automat comportamente violente. Ceea ce definește fenomenul este rigidizarea progresivă a convingerilor și tendința de a interpreta aproape toate situațiile printr-o perspectivă conflictuală între sexe.

Exemple:

• susținerea egalității de șanse între femei și bărbați

• preferința pentru roluri tradiționale în familie

• criticarea unei politici publice privind egalitatea de gen

• exprimarea unei opinii personale despre relații fără generalizări extreme

🎭 Concepte înrudite, asemănătoare dar nu identice

• Polarizare socială - divizare accentuată a grupurilor

• Extremism ideologic - convingeri radicale inflexibile

• Camera de rezonanță - expunere selectivă online

• Bias de confirmare - caută doar dovezi favorabile

• Identitate socială - apartenență la grup

• Discurs instigator la ură - exprimare ostilă sistematic

⚙️ Termenul de radicalizare de gen este folosit pentru a descrie procesul prin care convingerile despre relațiile dintre sexe devin tot mai rigide și mai extreme, în special în studiile despre polarizare, influența rețelelor sociale și radicalizarea online.

În limbajul obișnuit, expresia este folosită mai ales în discuțiile despre comunități virtuale, conflicte ideologice și apariția unor atitudini ostile față de unul dintre sexe.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Accesul în aer liber poate aduce beneficii pisicilor, spectacole de studiu (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Învățământul superior este mai puțin asociat cu paritatea economică pentru femeile din culturile extrem de ierarhice (psypost.org) 🇬🇧

3. Cum știe creierul de ce are nevoie corpul (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. De ce munca la distanță agravează criza de sănătate mintală și cum o putem rezolva. (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Noul studiu de psihologie provoacă o presupunere majoră despre motivul pentru care ne legăm cu prietenii noștri (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Citesc că tot mai mulți adolescenți își iau chatbotul drept confident. Care o fi el, în funcție de bugetul părinților. Îmi rămâne în minte o senzație vagă că ceva nu e în regulă. Nu cred că ar trebui să-ți pui sufletul în poala unui chatbot. Parcă și un popă e mai puțin artificial.

Aș vrea să comentez știrea dar nu e urgentă și nici n-am cu cine să o comentez. Apoi scriu la newsletterul cu știri din domeniul AI, nu e domeniul meu, dar îmi place, micile plăceri ale vieții, să scrii despre ceva ce nu te pricepi. 😅

Într-una din știrile AI este descris un proces care îmi este neclar, îl rog pe sicofantul ăla de Geppetto să mă lămurească, îmi explică că același lucru îl pățesc toți, e o zonă gri în inteligența artificială în care oamenii știu să producă niște rezultate, dar nu înțeleg exact cum se produc rezultatele respective. De exemplu cum programează sau cum face traduceri un model AI, în condițiile în care nu a fost învățat să codeze sau să traducă, în orice caz nu în felul în care învățăm un om să programeze sau să facă traduceri, adică urmând reguli.

Îi răspund lui Geppetto că bănuiala mea este că povestea care ne-a fost servita tuturor, că AI-ul este doar un autocomplete ceva mai sofisticat e ușor incompletă.

Și brusc realizez că nu e nicio diferență între mine și adolescenții care i se plâng chatbotului de necazurile pe care le au cu colega de bancă. Tocmai am făcut și eu fix la fel, m-am plâns chatbotului de necazurile mele epistemice. Dacă nu el, atunci cine să mă-nțeleagă?

Autocomplete, confidentul meu.

Așa că azi vorbim despre relații paralele emoțional. Scapă cine poate.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Relații paralele emoțional

🕰️ Conceptul este utilizat în psihologia relațiilor, terapia de cuplu și literatura despre infidelitatea emoțională. Nu reprezintă un diagnostic psihologic și nu a fost introdus de un singur autor, însă ideea a fost dezvoltată de numeroși cercetători și terapeuți care au studiat atașamentul, intimitatea și dinamica fidelității în cuplu.

În prezent, relațiile paralele emoțional sunt discutate mai ales în contextul comunicării online, al rețelelor sociale și al prieteniilor foarte intime care pot deveni surse principale de sprijin emoțional în detrimentul partenerului.

🚫 Relațiile paralele emoțional nu sunt orice prietenie apropiată, nu înseamnă automat infidelitate sexuală, nu presupun obligatoriu intenții romantice și nu descriu orice relație bazată pe sprijin reciproc. Diferența apare atunci când investiția emoțională, intimitatea și exclusivitatea afectivă încep să înlocuiască relația de cuplu sau sunt ascunse deliberat față de partener.

Exemple:

• O prietenie sinceră și transparentă.

• O relație profesională apropiată.

• Sprijinul oferit de un membru al familiei.

• Participarea la un grup de suport psihologic.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Infidelitate emoțională — apropiere afectivă exclusivă.

• Atașament — legătură afectivă stabilă.

• Intimitate emoțională — împărtășire profundă reciprocă.

• Codependență — dependență reciprocă excesivă.

• Triangulare — implicarea unei terțe persoane.

• Prietenie apropiată — susținere fără exclusivitate.

⚙️ Terapeuții de cuplu folosesc expresia pentru a descrie situațiile în care o persoană investește resurse emoționale majore într-o altă relație decât cea de cuplu, ceea ce poate afecta încrederea și apropierea dintre parteneri.

În limbajul obișnuit, termenul este folosit pentru a descrie legături emoționale foarte intense care nu sunt neapărat romantice, dar care sunt percepute ca o formă de infidelitate sau ca o amenințare pentru relația principală.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Trăsăturile psihopatiei și teama de a pierde (FoMO) stimulează participarea politică online (hive.blog) 🇬🇧

2. Limba pe care nu am învățat-o niciodată - Vince Hill (vincehill.substack.com) 🇬🇧

3. Poate un chip să influențeze justiția? (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. O nouă cercetare sugerează că râsul uman poate păstra un secret vechi de 15 milioane de ani (thedebrief.org) 🇬🇧

5. AI și testul de fragilitate (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Astăzi pe lângă câțiva psihologi foarte morți de care n-a auzit nimeni (ați auzit de ei? 😊) sărbătorim și Ziua Mondială a Frigiderului. Mă rog, tehnic vorbind a refrigerării, dar parcă sună mai frumos “frigider”. Nimeni nu vizualizează refrigerarea, că nu e nimic de vizualizat acolo, dar oricine poate vizualiza un frigider.

Eu încă țin minte primul frigider din copilărie, un “Fram” cu forme rotunde și un mâner ca de ușă care îl deschidea. Și, da, necredincioșilor, avea și broască cu cheie în mâner, se putea încuia. Frigiderele astea moderne parcă n-au suflet, însă insistă să devină smart, să îți trimită mesaje pe telefon când ai uitat ușa deschisă. Dacă ar fi așa de smart pe cât vor să fie ar putea să închidă singure ușa, fără să te mai deranjeze cu mesaje. În fine.

Mai sărbătorim azi, în afară de psihologii morți si frigidere și Ziua Canoei. De aici și caricatura de astăzi.

Însă în afara glumei (mai facem și noi haz de necaz de vremuri, că altfel ar fi coadă la cabinetele de psihoterapie, mai puțin la al meu, mai am programări libere 😅) metafora canoei a devenit un simbol pentru independență personală, autosuficiență, capacitatea de a te descurca singur și — mai ales — încrederea în forțele proprii.

Și dacă tot vorbim de “vâslește-ți singur canoea”, termenul pe care vi-l propun astăzi este “războiul narativ de gen”.

Este doar o altă formă de independență cognitivă, aceea de a încerca să rămânem imuni la narațiunile altora, care vor să ne ducă cu barca. 😊

În încheiere, un scurt anunț: cineva a luat ieri quizul nostru în serios, s-a luptat cu el așa, mai pe la ora prânzului și a luat de două ori nota zece. Două diferite. Felicitări, nici mie nu-mi iese întotdeauna, că mă grăbesc și greșesc. 😅

Voiam doar să anunț persoana respectivă ca în cazul în care își dorește premiul de o lună de abonament premium să îmi dea un mesaj personal aici pe Substack cu adresa de email, pentru că altfel nu știu cine este (quizul nu înregistrează informații personale, că nu are cum) și ca atare nu pot să îl activez, că nu știu cui. Dacă nu dorește premiul poate ignora cu grație acest anunț.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Război narativ de gen

Războiul narativ de gen reprezintă folosirea intenționată a temelor legate de sex, gen, identitate de gen și rolurile de gen pentru a influența percepțiile publice, opiniile politice sau comportamentul social.

Conceptul descrie modul în care diferiți actori, precum guverne, organizații, grupuri ideologice sau mass-media, construiesc și promovează narațiuni concurente despre aceste subiecte pentru a câștiga sprijin, a mobiliza susținători sau a delegitima adversarii.

🕰️ Termenul provine din studiile contemporane despre comunicare strategică, război informațional și psihologie socială, fiind utilizat mai ales în analiza propagandei și a conflictelor culturale. Nu desemnează un diagnostic psihologic și nici un concept clinic.

În ultimii ani, odată cu extinderea rețelelor sociale și polarizarea dezbaterilor publice, expresia a devenit frecventă în analiza modului în care subiectele privind identitatea de gen sunt transformate în instrumente de influențare politică și socială.

Nu există un autor unic care să fi introdus termenul, acesta dezvoltându-se treptat în literatura despre comunicare și securitate informațională.

🚫 Războiul narativ de gen nu descrie existența identității de gen, nu reprezintă o tulburare psihologică, nu înseamnă orice dezbatere despre drepturile femeilor sau ale homosexualilor și nici nu presupune automat că una dintre perspective este adevărată sau falsă.

Conceptul se referă la modul în care sunt construite și utilizate narațiunile pentru influențarea opiniei publice.

Exemple care nu reprezintă război narativ de gen:

• O consultație psihologică privind identitatea de gen.

• O cercetare științifică despre diferențele dintre sexe.

• O conversație sinceră între părinți și copil despre identitate.

• O persoană care își exprimă experiența personală fără scop de influențare publică.

🎭 Concepte înrudite sau uneori confundate cu “războiul narativ de gen”:

• Război informațional - influențarea percepțiilor publice.

• Propagandă - transmiterea mesajelor persuasive.

• Polarizare socială - divizarea grupurilor sociale.

• Dezinformare - răspândirea informațiilor false.

• Framing - prezentarea selectivă a informațiilor.

• Manipulare mediatică - orientarea opiniei publice.

⚙️ În literatura de specialitate, termenul de “război narativ de gen“ este folosit pentru analiza strategiilor de comunicare, a propagandei și a conflictelor culturale. În spațiul public, expresia apare frecvent în comentarii politice și jurnalistice pentru a descrie situațiile în care subiectele legate de gen sunt utilizate ca instrumente de mobilizare electorală, influențare socială sau confruntare ideologică.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Obiceiurile proactive pot stimula bunăstarea cognitivă și emoțională pe parcursul vieții adulte (psypost.org) 🇬🇧

2. Majoritatea oamenilor ascultă podcasturi despre crime adevărate pentru a învăța, dar trăsăturile întunecate de personalitate determină diferite motive (psypost.org) 🇬🇧

3. Versiunea gratuită a ChatGPT are de 26 de ori mai multe șanse de a răspunde inadecvat la iluziile psihotice (psypost.org) 🇬🇧

4. Sexismul binevoitor pare să atenueze impactul sarcinilor inegale asupra dorinței sexuale a femeilor (psypost.org) 🇬🇧

5. Excitația sexuală poate duce la o „vedere în tunel”, care face mai dificilă recunoașterea momentului în care cineva nu este atât de interesat de tine, potrivit unei noi cercetări publicate în Buletinul de Psihologie Socială și Personalitate . (eurekalert.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Un amic mi-a spus că a fost recent victima infidelității. Am fost un pic surprins pentru că știam că este single, foarte activ pe aplicațiile de dating și că nu are nicio problemă cu relațiile de scurtă durată cu femei căsătorite. De gustibus.

Povestea era însă un pic mai complicată iar infidelitatea era aparte. Se împrietenise online cu o doamnă căsătorită, specialitatea lui, păreau să aibă multe în comun, abia aștepta să o întâlnească și in viața reală iar după tergiversări care au durat câteva luni doamna i-a mărturisit că nu se vor cunoaște niciodată, că ea nu vrea să își înșele soțul, și că tot ceea ce își dorește este să aibă o relație online. Era singura ei formă de infidelitate pe care era dispusă să o practice.

Nu își înșela doar soțul în forma aceea a micro-infidelității, ci și pe cel pe care îl ținea ocupat online, blocat într-o promisiune care nu se finaliza niciodată. Își dorea doar conversații, atenție, validare, fantezia unei povești. Atât.

Iar amicul meu s-a trezit în postura partenerului înșelat și folosit. Nu i-a plăcut deloc, și pe bună dreptate.

Iar din experiența lui neplăcută am ajuns amândoi la concluzia că în zilele noastre nu poți să mai ai deloc încredere în cei care promit că înșeală. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Micro-infidelitate

Aceste comportamente pot include flirtul repetat, schimbul de mesaje cu tentă romantică, ascunderea unor conversații sau menținerea intenționată a unei legături care depășește limitele considerate acceptabile în cuplu.

🕰️ Termenul de micro-infidelitate a apărut relativ recent în literatura populară despre relații și psihologie, fiind popularizat în special de terapeuți de cuplu și autori preocupați de impactul tehnologiei asupra relațiilor romantice.

Conceptul a fost introdus pentru a descrie acele comportamente aflate într-o zonă gri între fidelitate și infidelitate, comportamente care pot eroda încrederea într-o relație chiar dacă nu implică contact sexual sau o relație amoroasă completă.

🚫 Micro-infidelitatea nu este simpla politețe față de alte persoane, nu este o conversație obișnuită între colegi, nu este existența unor prietenii normale și nici aprecierea ocazională a atractivității unei alte persoane.

Diferența apare atunci când există intenția de a crea o conexiune specială ascunsă de partener sau când sunt depășite limitele stabilite în relație.

Exemple care, de regulă, nu reprezintă micro-infidelitate:

• A saluta cordial un coleg de serviciu.

• A avea prieteni de sex opus într-un mod transparent.

• A aprecia că o persoană este atrăgătoare fără a acționa în consecință.

• A purta conversații profesionale sau sociale obișnuite.

• A urmări persoane publice pe rețelele sociale fără interacțiuni personale.

⚙️ Termenul de micro-infidelitate este folosit pentru a discuta despre comportamente care pot afecta încrederea și intimitatea într-un cuplu, chiar dacă nu constituie infidelitate în sensul clasic.

În limbajul comun, termenul este folosit mai ales pentru a descrie situații precum flirtul online, schimbul de mesaje ascunse sau menținerea unor relații ambigue care provoacă disconfort partenerului.

Limitele micro-infidelității diferă de la un cuplu la altul și depind de valorile și acordurile dintre parteneri.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

Dacă ai reținut suficienți și obții nota zece primești o lună de abonament premium. Recompensăm atenția și concentrarea. 😊

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Doar cinci postări ar putea fi suficiente pentru a modela ceea ce cred oamenii online, arată un nou studiu (eurekalert.org) 🇬🇧

2. Un sentiment exagerat de superioritate față de propria clasă socială tinde să încurajeze credința în teorii ale conspirației privind ajutorul psihologic.(psypost.org) 🇬🇧

3. O singură întrebare despre sensibilitatea la sunete poate prezice anxietatea adolescenților (psypost.org) 🇬🇧

4. Alegătorii folosesc etichete politice de stânga și de dreapta ca scurtături mentale, nu ca descrieri stricte de politică (psypost.org) 🇬🇧

5. Studiul arată că mulți studenți își abandonează idealurile de libertate de exprimare sub presiunea ideologică (psypost.org) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

O vorbă din bătrâni spune că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența.

Depinde însă pe care bătrâni îi întrebăm, pentru că dacă îi întrebăm pe cei care au fost în viața lor victimele relațiilor de tip on/off ne-ar putea spune că opusul iubirii este anticipația.

Sunt acele relații în care ești pus în așteptare ca la furnizorul de telefonie mobila, când îți zice roboțica cu voce lascivă “te rog să aștepți, apelul tău e foarte important pentru mine“.

Sunt acele relații când din varii motive ți se retrage temporar iubirea, în cicluri mai mult sau mai puțin previzibile. Sună cunoscut? 😊

Acest tip de relații are și un nume, “relație on/off” și despre asta vă propun să discutăm astăzi. Și pentru că este un termen interesant (și din păcate foarte actual) l-am adăugat și la testul nostru de termeni psihologici.

Testează-ți cunoștințele

🔤 Cuvântul zilei: Relație de tip on/off (intermitent reinforcement)

🕰️ Conceptul este legat de ideea de 'intermittent reinforcement' din psihologia comportamentală, dezvoltată în special prin cercetările lui B.F. Skinner asupra recompenselor variabile. Studiile au arătat că recompensele oferite imprevizibil pot crea comportamente foarte persistente.

În relațiile umane, alternanța dintre afecțiune și retragere poate întări dependența emoțională și dificultatea de desprindere.

🚫 O relație de tip 'on-off' nu este o simplă ceartă între parteneri, nu este o relație la distanță stabilă, nu este nevoia sănătoasă de spațiu personal și nici o despărțire matură urmată de o împăcare clarificată. Conceptul se referă la alternanța repetitivă și confuză dintre apropiere și respingere emoțională.

Exemple:

- un partener care oferă multă afecțiune și apoi dispare complet,

- despărțiri și împăcări repetate fără rezolvarea problemelor,

- perioade intense de iubire urmate de răceală și ignorare.

⚙️ Termenul este folosit pentru a descrie dinamici relaționale care pot crea anxietate, dependență emoțională și dificultăți de separare.

În limbajul comun, expresia este folosită pentru relații instabile în care două persoane se despart și se împacă frecvent, fără stabilitate sau predictibilitate emoțională.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Pericolele perfecționismului pentru tineri (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. 1,17 miliarde de oameni din întreaga lume suferă de o tulburare mintală (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Când discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități se întâlnește cu rasismul (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Dispariția locurilor de muncă part-time îi costă pe tineri un sentiment de apartenență (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Cel mai mare factor de stres în muncă are o soluție simplă (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi e Ziua Internațională Împotriva Speciismului, o idee care la prima vedere pare ciudată. Și la a doua vedere tot ciudată pare. Cam ca toate ideile din spectrul corectitudinii politice.

Speciismul este o idee apărută în aceeași găleată a ideilor de discriminare, cu rasismul, sexismul și alte forme de favoritism și vine cu o întrebare foarte simplă: de ce iubim unele animale iar altele le mâncăm? Sau de ce pe unele le ignorăm iar pe altele le vânăm fără milă?

Răspunsul simplu ar putea fi că unele animale sunt mai utile vii decât în farfurie (de exemplu pisica pentru că prinde șoareci sau câinele pentru că apără gospodăria).

Tot speciiștii ne întreabă de ce durerea umană e mai valoroasă decât durerea animală și de ce facem experimente medicale pe animale. Aici în loc de răspuns aș avea o invitație directă pentru adepții speciismului, să salveze suferințele unui șobolan de laborator și să se ofere ei înșișî voluntari pentru experimente medicale. Mai mult voluntariat, mai mulți șobolani salvați. Hai, că nu e greu.

De ce iubim câinii dar urâm șobolanii? Poate pentru același motiv pentru care ne iubim familia dar urâm răufăcătorii. Unii ne aduc bucurie și alții vin ca să ne-o fure.

Deci cuvântul zilei de astăzi este speciismul. Și sărbătoarea zilei. 😊

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Speciism (sau “speciesism”)

🕰️ Termenul 'speciism' a fost introdus în anii 1970 de psihologul britanic Richard D. Ryder și popularizat ulterior de filosoful australian Peter Singer în contextul dezbaterilor despre drepturile animalelor și etica suferinței. Conceptul apare frecvent în filosofia morală, etică, psihologie socială și activism pentru protecția animalelor.

Speciismul nu este un diagnostic psihologic și nu apare în manualele clinice precum DSM sau ICD, ci este un concept moral și filosofic folosit pentru a analiza modul în care oamenii tratează diferite specii.

🚫 Speciismul nu înseamnă simpla preferință emoțională pentru propriul animal de companie, nu înseamnă frica de animale, nu este o tulburare psihică și nu presupune automat că orice folosire a animalelor este imorală.

Conceptul nu afirmă că oamenii și toate animalele sunt identice, nici că un om trebuie să trateze un țânțar exact ca pe un copil. De asemenea, speciismul nu este sinonim cu veganismul și nu implică obligatoriu respingerea totală a consumului de produse animale.

• a iubi câinii mai mult decât reptilele nu este automat speciism

• a evita un câine agresiv nu înseamnă discriminare între specii

• a avea grijă prioritar de propriul copil nu este considerat automat speciism

• a prefera animalele domestice în locul insectelor nu reprezintă singurul criteriu al conceptului

• a discuta despre drepturile animalelor nu înseamnă automat activism radical

⚙️ În mediile academice și etice termenul este folosit pentru a analiza contradicțiile morale din relația oamenilor cu animalele, mai ales în domenii precum industria alimentară, testarea pe animale sau divertismentul.

În discursul public termenul apare adesea în dezbateri despre veganism, vânătoare, ferme industriale sau drepturile animalelor. Uneori este folosit serios și argumentativ, alteori ironic sau critic, mai ales de persoane care consideră comparația dintre speciism și alte forme de discriminare exagerată.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Oamenii subestimează în mod constant cât de des lucrurile merg prost în societate (psypost.org) 🇬🇧

2. „A reveni” este un mit – reziliența înseamnă să integrezi experiențe grele în povestea vieții tale, nu să le ignori (theconversation.com) 🇬🇧

3. Dorința femeilor de a avea parteneri bogați scade atunci când au mai multă putere economică (psypost.org) 🇬🇧

4. Colegii imorali sunt neatrăgători din punct de vedere fizic (psypost.org) 🇬🇧

5. Două obiceiuri alimentare simple legate de o greutate mai mică (sciencedaily.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

🕮 Cartea de vineri

Începând cu cartea de săptămâna aceasta vă propun un format nou, adică un pdf downloadabil care conține ideile principale ale cărții organizate sub forma de infografice. Un mini-ghid care poate fi descărcat, colecționat și folosit ca instrument direct pentru self-help. Sigur, în cazul în care rezonați cu ideile din carte.

Iar dacă ideile din mini-ghid vă plac și începeți să le aplicați, de ce nu?, puteți citi și cartea. 😊

Mini-ghidul de astăzi este despre metoda “neurocycle” sau despre cum să faci curat în haosul tău mintal.

Read more

☕ Bună dimineața!

Încep cu un anunț. De astăzi, newsletterul Psihoterapie Net include și “Cartea de vineri”, o nouă rubrică săptămânală dedicată abonaților premium.

În fiecare vineri vom explora pe scurt ideile esențiale din cărți de psihologie, dezvoltare personală și înțelegerea relațiilor umane. Nu vrem să facem concurență serviciilor de sumarizare care există deja și nici să facem rezumate la kilogram, ci doar să extragem idei utile, clare și aplicabile în viața de zi cu zi. Cu accent pe aplicabil. Ne înecăm cu toții în informație goală, de dragul informației.

Din fiecare carte vom extrage o listă de idei principale, iar fiecare idee va fi explicată pe scurt. Un singur paragraf, care poate fi și acela ignorat. Putem citi doar ideea principală, uneori e suficient. Ne vom concentra mai ales pe cărți apărute în ultimii ani, care pot fi găsite ușor prin librării în cazul în care vă stârnesc curiozitatea și vreți să le citiți integral.

Probabil că unele cărți există și pe torentele patriei, dacă eroul vostru din copilărie a fost un haiduc care lua de la editorii bogați și dădea la cititorii săraci. Nu vă judec. 😅

Iar mai pe seară, la ora 21:00, ora României, dacă vă place ideea, putem discuta pe chatul newsletterului despre carte și ideile extrase din ea. Ce v-a plăcut, ce nu v-a convins și ce ați vrea poate să experimentați în viața reală.

Regula pentru participarea la chat este foarte simplă: trebuie să fiți abonați premium și să fiți punctuali.

Dacă la ora începerii nu este nimeni prezent, am plecat, că trebuie scris și newsletterul de mâine. 😊

Iar până la momentul chatului, ca de obicei, vă tentez cu testul de termeni psihologici, i-am mai ajustat puțin butoanele, ca să arate mai frumos pe ecranele mici. Premiul rămâne valabil, cine ia nota zece primește o lună de abonament premium.

Începe testul

🔤 Cuvântul zilei: Intimitate condiționată

🕰️ Conceptul este folosit în psihologie relațională și psihoterapie pentru a descrie dinamici în care iubirea sau apropierea nu sunt percepute ca fiind stabile și sigure, ci dependente de performanță, conformare sau comportament. Nu este un diagnostic ci un model relațional întâlnit frecvent în familii, relații romantice și uneori chiar în prietenii.

Persoanele crescute în medii cu afecțiune condiționată pot dezvolta anxietate relațională, perfecționism sau teama constantă că vor pierde apropierea dacă dezamăgesc.

🚫 Intimitatea condiționată NU înseamnă stabilirea unor limite sănătoase, nevoia normală de respect reciproc, incompatibilitate între persoane, responsabilitate emoțională matură, retragerea temporară în timpul unui conflict, preferințe personale legitime într-o relație.

Exemple:

• A cere respect și sinceritate într-o relație nu înseamnă automat iubire condiționată.

• Un partener care are nevoie de spațiu după o ceartă nu practică neapărat retragere afectivă coercitivă.

• Stabilirea unor reguli clare într-o relație nu este automat manipulare emoțională.

⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a analiza relații în care conexiunea emoțională este dependentă de obediență, performanță sau adaptare excesivă. În limbajul comun, conceptul apare în formulări precum 'mă iubește doar când sunt cum vrea el' sau 'primeam afecțiune doar dacă eram perfect'.

Termenul este frecvent asociat cu dinamici familiale dificile și relații afective instabile.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Abordarea lui Kafka asupra blocajului creativ și cele patru obstacole psihologice (themarginalian.org) 🇬🇧

2. Singurătatea pe mare, asociată cu pierderea somnului și oboseala cardiacă (cyprus-mail.com) 🇬🇧

3. Costurile sentimentului de singurătate în mulțime (nautil.us) 🇬🇧

4. Când dragostea se deghizează în depresie (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Astăzi, la "Cartea de vineri", vă invit să explorăm 9 idei principale din teoria "Let Them", una dintre cele mai discutate cărți de dezvoltare personală din ultimii ani.

Spre deosebire de multe alte cărți din acest gen “Let Them” propune o metodă de practică de a ne confrunta cu ostilitatea celor din jur, de a gestiona conflictele, frustrările și reacțiile lor, fără să ne consumăm inutil energia. O metodă construită în jurul unei idei simple.

“Teoria Lasă-i sa fie” este e carte interesantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând că n-a început ca o carte, ci ca un episod de podcast care s-a viralizat rapid. Și a constrâns-o pe autoarea ideii să scrie repede o carte, ca să nu o scrie alții în locul ei. 😊

Apoi cartea a avut un succes neobișnuit, la fel ca și episodul de podcast. A fost vândută în peste 10 milioane de exemplare, tradusă în 65 de limbi, inclusiv în română.

Ne revedem mâine.

Leave a comment

☕ Bună dimineața!

Sunt un mare fan al jurnalelor de orice fel. Cred că am mai spus-o pe aici. De-a lungul timpului am recomandat clienților mei să țină un jurnal, indiferent de problema avută. Un jurnal al problemei. Când se manifestă, cum se manifestă, ce a încercat și n-a mers, ce n-a mers pentru că nu a încercat încă.

Eu însumi am ținut de-a lungul timpului tot felul de jurnale, personale, dedicate câte unui proiect, jurnal alimentar, de trading, jurnal de vise, de nemulțumiri. Da, jurnal de nemulțumiri, unul din cele mai simple și mai eficiente instrumente pentru a ne lua sub control nemulțumirile. Le scriem și ne lămurim ce-i cu ele.

Se spune că orice este observat și măsurat poate fi îmbunătățit, eu sunt adeptul total al al acestei idei. Așa că, dacă aveți ceva ce vă preocupă, bun sau mai puțin bun, dedicați-i un jurnal. Un simplu caiet A5 cu un pix agățat de copertă. Atât.

S-ar putea să vă surprindă utilitatea lui.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Disonanță sexuală

🕰️ Conceptul derivă din ideea mai largă de disonanță cognitivă formulată de psihologul Leon Festinger, care descrie disconfortul apărut atunci când o persoană are convingeri sau comportamente contradictorii. Disonanța sexuală nu este un diagnostic oficial în DSM sau ICD, ci un concept descriptiv utilizat în psihologie, sexologie și psihoterapie. Poate apărea în contexte culturale, religioase, relaționale sau identitare. Unele persoane experimentează conflict între dorință și moralitate, între fantezii și imaginea de sine sau între orientarea sexuală și presiunile sociale.

🚫 Disonanța sexuală NU înseamnă simpla lipsă temporară a dorinței sexuale, abstinență voluntară, orientare sexuală în sine, promiscuitate, perversiune automată sau o boală psihică obligatorie.

Exemple:

• O persoană care are libido scăzut într-o perioadă stresantă nu trăiește automat disonanță sexuală.

• A avea fantezii neobișnuite nu înseamnă neapărat conflict interior.

• Cineva poate avea valori conservatoare fără să experimenteze tensiune sexuală semnificativă.

⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a descrie conflicte interne legate de sexualitate, identitate și valori personale. În limbajul comun, expresia este rar folosită exact tehnic, însă ideea apare frecvent în formulări precum 'mintea spune una și corpul alta' sau 'se simte împărțit între dorință și conștiință'. Uneori termenul este utilizat prea dramatic pentru conflicte sexuale normale și temporare.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. „Conformitatea rău intenționată” ar putea fi cea mai bună modalitate de a gestiona un șef toxic (huffingtonpost.co.uk) 🇬🇧

2. O nouă abordare eliberatoare a întâlnirilor pentru femeile singure (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Ce repară cuplurile puternice (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Patru cuvinte m-au făcut să cred că partenerul meu mă minte. (metro.co.uk) 🇬🇧

5. Cinci probleme pe care nu ar trebui să le ignori niciodată în timp ce faci sex și cum să le rezolvi (inews.co.uk) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

🔤 Cuvântul zilei: Supraadaptare relațională

Persoana evită conflictul cu orice preț, spune foarte rar "nu", încearcă permanent să îi mulțumească pe ceilalți și își modifică frecvent comportamentul în funcție de contextul social. De multe ori, ajunge să se autocenzureze pentru a păstra armonia și pentru a evita tensiunile sau respingerea.

Pe termen lung, acest tip de comportament poate duce la epuizare emoțională, resentimente acumulate, pierderea autenticității și dezvoltarea unor relații dezechilibrate, în care nevoile proprii sunt constant lăsate pe plan secund.

🕰️ Termenul nu reprezintă un diagnostic clinic oficial și nu apare în manuale precum DSM sau ICD. El este folosit mai ales în psihoterapie, psihologie relațională, teoria atașamentului și literatura despre codependență, traumă relațională sau comportamente de tip “people-pleasing”. Conceptul este apropiat de idei dezvoltate de autori precum Donald Winnicott, cunoscut pentru teoria despre “false self”, John Bowlby sau Harriet Braiker, care a scris despre comportamentele de tip “people-pleasing”.

În ultimele decenii, termenul a devenit tot mai popular și în conținutul online despre relații, dezvoltare personală, psihologie pop și discuțiile despre limite personale sau “boundaries”.

🚫 Supraadaptarea relațională nu este același lucru cu empatia sănătoasă. Empatia presupune să înțelegi și să respecți emoțiile celorlalți fără să îți pierzi propria identitate, în timp ce supraadaptarea apare atunci când persoana ajunge să se anuleze pe sine în încercarea de a menține relația sau armonia. Nici politețea sau cooperarea nu reprezintă o problemă în sine. Dificultatea apare atunci când adaptarea devine compulsivă, automată și bazată pe frică, anxietate relațională sau nevoia constantă de aprobare.

Conceptul nu trebuie confundat nici cu altruismul autentic. Altruismul sănătos implică o alegere liberă și conștientă, pe când supraadaptarea vine adesea din frica de respingere, nevoia de validare, evitarea abandonului sau teama de conflict. De asemenea, nu este același lucru cu flexibilitatea relațională normală. Orice relație sănătoasă presupune ajustări reciproce, însă supraadaptarea apare atunci când aceste ajustări există aproape exclusiv într-o singură direcție, iar una dintre persoane renunță constant la propriile nevoi pentru a păstra echilibrul relației.

⚙️ Termenul este folosit foarte frecvent în psihoterapie, mai ales în terapia traumelor, terapia de cuplu, terapia atașamentului și lucrul cu codependența. Terapeuții îl folosesc pentru a descrie persoane care nu pot pune limite, își reprimă constant nevoile și ajung să trăiască aproape exclusiv pentru aprobarea sau confortul celorlalți. În psihologia relațiilor, conceptul este asociat cu comportamente de tip “people pleasing”, atașament anxios, relații dezechilibrate și burnout emoțional.

În cultura online, termenul apare des în discuțiile despre “red flags” relaționale, limite personale, “toxic relationships” sau “fawn response”, adică răspunsul de supunere apărut în situații percepute ca amenințătoare emoțional. În viața de zi cu zi, supraadaptarea poate fi observată atunci când o persoană acceptă mereu planurile altora chiar dacă nu își dorește acest lucru, evită să spună ce simte, se teme că un simplu “nu” ar putea distruge relația sau ajunge să devină “altcineva” în funcție de persoana cu care se află.

De aici apar și reflecții precum: “Nici nu mai știu ce vreau eu cu adevărat. M-am adaptat atât de mult la ceilalți încât m-am pierdut pe drum.”

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Ascultarea cărților audio îmbunătățește învățarea? (theconversation.com) 🇬🇧

2. Cele 5 tipuri de relații romantice care satisfac nevoile (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. De ce creierul tău continuă să vorbească singur (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Autismul și ADHD pot fi mai asemănătoare în creier decât am crezut (earth.com) 🇬🇧

5. Când diferența de salariu este mare, femeile văd frumusețea profesională ca pe un atu strategic (psypost.org) 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 8 mai

🔤 Cuvântul zilei: Victimizare competitivă

🕰️ Conceptul apare în psihologia socială și în studiile despre conflicte de grup. Cercetători precum Noam Shpancer și Johanna Ray Vollhardt au analizat ideea de „victimhood competition”, mai ales în contexte istorice și politice, unde grupuri diferite concurează pentru recunoașterea suferinței proprii.

🚫 Nu este recunoașterea legitimă a unei suferințe reale și nici dorința de dreptate. Diferența apare când discuția devine o ierarhie a durerii, „cine a suferit mai mult” în loc să rămână o încercare de înțelegere sau soluționare.

⚙️ În viața de zi cu zi apare subtil: conversații în care fiecare răspunde la problema celuilalt cu una „mai gravă”, sau dezbateri publice unde suferința devine argument suprem.

Util ca indicator: dacă dialogul se transformă într-un concurs, empatia a ieșit din cameră. Limita e clară, nu mai există spațiu pentru soluții, doar pentru comparații.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Împărtășirea teoriilor conspirației sabotează conexiunile romantice timpurii (psypost.org) 🇬🇧

2. De ce e mai greu să te simți bine decât să nu te simți rău (neurosciencenews.com) 🇬🇧

3. Doze mici de antibiotic dau rezultate bune în tratarea atacurilor de panică (agencia.fapesp.br) 🇬🇧

4. Îmi doresc un partener de viață - dar o relație fără sex (metro.co.uk) 🇬🇧

5. Sunt o fată cu greșeli de scriere într-o lume ChatGPT (vogue.in) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 1 mai

🔤 Cuvântul zilei: Feminitate defensivă

🕰️ Conceptul de feminitate defensivă apare la intersecția dintre dinamici de gen, experiențe relaționale și presiuni culturale. În contexte în care femeile au fost expuse la respingere, obiectificare sau instabilitate relațională, pot dezvolta strategii de autoprotecție care devin parte din identitate.

În psihologia socială și studiile de gen astfel de tipare sunt analizate ca răspunsuri adaptative la medii percepute ca nesigure și care pot deveni rigide în timp.

🚫 Feminitatea defensivă nu este echivalentă cu limite sănătoase sau cu discernământ în relații. Nu înseamnă prudență echilibrată și nici nu se reduce la preferințe personale sau stiluri diferite de exprimare.

De asemenea, nu este o critică a feminității în sine, ci descrie un mod particular în care aceasta poate fi construită în jurul evitării și protecției.

⚙️ În viața de zi cu zi, feminitatea defensivă se poate manifesta prin testarea constantă a partenerilor, menținerea unei distanțe emoționale sau adoptarea unor roluri care oferă control și siguranță. Poate include selecție rigidă a partenerilor, interpretarea rapidă a semnalelor ca potențiale amenințări sau dificultatea de a arăta vulnerabilitate.

Deși aceste strategii oferă protecție pe termen scurt, ele pot limita apropierea autentică și pot crea relații bazate mai mult pe precauție decât pe încredere.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. De ce avem depresie de iarnă (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Starea de spirit a oamenilor tinde să se înrăutățească în timpul tranzițiilor bianuale la ora de vară (primăvara) și ora standard (toamna) (psypost.org) 🇬🇧

3. Ce este „mankeeping” și cum să-ți dai seama dacă îți seacă relația? (goodhousekeeping.com) 🇬🇧

4. Cel mai bun moment pentru a trimite mesaje după o primă întâlnire (psypost.org) 🇬🇧

5. Doriți să vă creșteți libidoul? (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Azi încearcă să observi dacă reacțiile tale sunt ghidate mai mult de dorința de apropiere sau de nevoia de protecție.

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 24 aprilie

🔤 Cuvântul zilei: Valoarea pe piața sexuală

(“Sexual Market Value” = “SMV“)

🕰️ Context / istoric

Conceptul controversat de valoare pe piața sexuală nu are un autor unic clar, ci derivă din idei din psihologia evoluționistă și teoria schimbului social.

A fost popularizat masiv în comunități online (în special în zona manosferei). A devenit un concept „hibrid”, jumătate teorie, jumătate jargon de internet. Este frecvent folosit în discuții despre dating modern, aplicații și dinamici de putere în cuplu.

🚫 Ce NU este

Nu este o măsură obiectivă sau științific standardizată. Nu este o realitate fixă, se schimbă în timp, context și cultură. Nu reflectă valoarea umană globală a unei persoane și nu explică singură succesul sau eșecul într-o relație.

⚙️ Utilizare practică în viața reală

Conceptul de “valoare pe piața sexuală“ este folosit pentru a înțelege de ce anumite persoane au mai multe opțiuni în dating decât altele. Apare frecvent în discuții despre „ligile” romantice sau diferențele de atractivitate percepută.

În aplicațiile de dating, mecanismele de filtrare și algoritmii amplifică percepția valorii pe piața sexuală. În terapie sau reflecție personală, poate fi tradus mai util în nevoi reale: atracție, siguranță, validare, statut.

Share

🛋️ În sala de așteptare

de răsfoit, de notat, de ignorat

1. Psihologii cartografiază căile care leagă credințele sacre de o viață sexuală mai bună (psypost.org) 🇬🇧

2. De ce femeile renunță la relații și posibile explicații pentru epidemia de singurătate masculină (buzzfeed.com) 🇬🇧

3. De ce ne fac pasiunile să ne comportăm atât de enervant? (thecut.com) 🇬🇧

4. Prezentarea noului stil de întâlniri, trendul “6-7” (independent.co.uk) 🇬🇧

5. Capcana „listei de cumpărături” pentru întâlniri (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1840 (n.) — Hippolyte Bernheim
A explorat legătura dintre sugestibilitate, boală mentală și psihoterapie.

1894 (n.) — Rachel Stutsman Ball
A contribuit la măsurarea dezvoltării copiilor și la studiile longitudinale ale personalității.

1903 (n.) — John M. Stalnaker
A dezvoltat evaluarea aptitudinilor și performanței educaționale și programe de selecție academică.

1913 (n.) — Stuart W. Cook
A investigat probleme sociale precum rasismul și etica cercetării, promovând responsabilitatea socială.

🔤 Dicționar: Hipergamie

Hipergamia este tendința de a alege un partener perceput ca având statut, resurse sau valoare socială mai ridicate decât ale propriei persoane — nu doar financiar, ci și în termeni de atractivitate, educație sau influență.

🕰️ Termenul de hipergamie vine din sociologie și antropologie, folosit inițial pentru a descrie căsătoriile „în sus” în sisteme de caste sau clase sociale (ex: India). Nu a fost inventat pe internet, acolo doar a fost… reinterpretat și refolosit în disputele ideologice.

În forma modernă, conceptul a fost preluat și amplificat în discuțiile despre dating, mai ales în zona manosferei, unde a devenit aproape o lege universală.

🚫 Ce NU este hipergamia

• Nu este o regulă biologică rigidă („toate femeile fac asta”).

• Nu este limitată la femei, și bărbații caută parteneri “superiori”, doar că pe alte criterii.

• Hipergamia NU înseamnă doar bani. Statutul superior poate însemna și inteligență, carismă, stabilitate emoțională.

• Hipergamia NU explică toate relațiile eșuate (chiar dacă e tentant să dăm vina pe ea când lucrurile merg prost).

⚙️ Conceptul de hipergamie ne poate ajuta să înțelegem mai bine de ce percepția valorii contează mai mult decât valoarea „reală”. Explică de ce unele relații pornesc dezechilibrat (unul „sus”, unul „jos”) și devin tensionate în timp. Apoi ne poate face atenți la propriile criterii: alegem un partener “egal” sau “urcăm un nivel”?

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

1. Cele 5 tipuri de relații romantice care își împlinesc nevoile (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Aceste tipuri de despărțiri tind să coincidă cu o mai mare ușurință în a merge mai departe (psypost.org) 🇬🇧

3. Când orgasmul pare de neatins, femeile se conving că nu contează (studyfinds.com) 🇬🇧

4. Relațiile de dragoste cu narcisiști ​​nu se deteriorează așa cum se așteptau psihologii (psypost.org) 🇬🇧

5. Nu lăsați piața de dating să te transforme într-un produs (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. 9 întrebări care îți vor schimba modul în care te întâlnești cu cineva, potrivit unui cercetător de la Harvard (eviemagazine.com) 🇬🇧

7. Cele 4 semne că relația ta tocmai și-a încheiat cursul (metro.co.uk) 🇬🇧

8. Psihologia îndrăgostirii în 240 de ore | (psychologytoday.com) 🇬🇧

9. Psihologii identifică nouă obiceiuri de bază asociate cu parteneriate non-monogame sănătoase (psypost.org) 🇬🇧

10. Tăcere și rușine sexuală | (psychologytoday.com) 🇬🇧

Share

🕷️ În psihoterapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine, pentru un alt minut de psihologie.

1857 (n.) — Lucien Lévy-Bruhl
A explorat diferențele dintre gândirea „primitivă” și cea occidentală, oferind perspective despre gândirea non-occidentală.

1903 (n.) — Margaret Ives
A practicat psihoterapia în spitale și tribunale și a dezvoltat programe de stagii și cercetare.

Subscribe now

🔤 Dicționar: Efectul Michelangelo

Efectul Michelangelo descrie procesul prin care partenerii dintr-o relație contribuie reciproc la dezvoltarea celui mai bun „sine posibil” al celuilalt, modelându-se subtil unul pe celălalt prin susținere, feedback și așteptări.

• Conceptul a fost formulat de psihologii Stephen Michael Drigotas și Caryl Rusbult, inspirat de ideea lui Michelangelo că sculptorul nu creează forma, ci o „eliberează” din marmură. În relații, partenerul nu te schimbă forțat, ci (ideal) te ajută să devii ceea ce ești deja capabil să fii.

• “Efectul Michelangelo” nu este control, remodelare agresivă sau „îmbunătățire” impusă. Dacă unul dintre parteneri încearcă să-l transforme pe celălalt într-o versiune care îi servește propriile nevoi, nu mai vorbim de sculptură fină, ci de rebranding forțat, și asta erodează relația, nu o ajută.

• Utilitatea practică a acestui concept este că răspunde la o întrebare simplă și brutală: „Persoana de lângă mine scoate ce e mai bun din mine sau doar ce îi convine?” Relațiile sănătoase tind să amplifice direcțiile deja existente (talente, valori, aspirații), nu să le înlocuiască. Dacă după o perioadă te recunoști mai puțin, înseamnă că ceva e greșit în „atelierul relațional”.

🛋️ În sala de așteptare

1. Când partenerul tău nu împărtășește calea ta spirituală 🇷🇴 • 🇬🇧

2. Ce părere ai despre poliamor? 🇷🇴 • 🇬🇧

3. Metoda de dating “Carul cu Fân Incendiat”. (businessinsider.com) 🇬🇧

4. Dacă oamenii vor trăi în spațiu, ce se întâmplă cu sexul? (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Ce înseamnă „Pescăruși” când vine vorba de întâlniri? (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. Noul stil de selectie a partenerilor numit “6-7” (independent.co.uk) 🇬🇧

7. Cele mai bune poziții sexuale pentru persoanele peste 60 de ani (huffingtonpost.co.uk) 🇬🇧

8. Secretul căsniciilor reușite? Pasiunile pentru alți oameni (thecut.com) 🇬🇧

9. „Sunt atât de nerăbdător pentru primele întâlniri încât simt că le distrug” (autostraddle.com) 🇬🇧

10. Când bărbații îmi pun această întrebare la prima întâlnire, nu mai aud niciodată de mine (slate.com) 🇬🇧

Share

🛋️ În psihoterapie

Leave a comment

Ne revedem mâine, pentru alte idei din psihologie.

1895 (n.) — Ruth Strang
A promovat orientarea școlară și a explorat educația pentru supradotați și cercetarea lecturii.

1933 (n.) — Florence L. Geis
A definit stilul de personalitate machiavelic și a analizat prejudecățile de gen în cercetare și educație.

1935 (n.) — Emanuel Donchin
A dezvoltat psihofiziologia cognitivă studiind potențialele cerebrale legate de decizie, memorie și pregătire mentală.

🔤 Cuvântul de vineri: Limerență

Stare intensă de îndrăgostire obsesivă, caracterizată prin dorință puternică de reciprocitate, gânduri intruzive despre persoana dorită și dependență emoțională de reacțiile acesteia.

• termenul de limerență a fost introdus de psiholoaga Dorothy Tennov în anii ’70, în urma studiilor despre îndrăgostirea obsesivă.

• limerența nu e iubire matură și stabilă; nu presupune cunoaștere reală sau atașament profund, ci mai degrabă idealizare, proiecții și dependență de validarea celuilalt.

• limerența nu apare ca diagnostic în DSM, nu este considerată o afecțiune mintală “oficială”, ci e mai degrabaă un concept descriptiv în psihologie.

🛋️ În sala de așteptare

Relații/Cuplu

1. Ghosting-ul provoacă durere emoțională care durează mai mult decât respingerea directă (iflscience.com) 🇬🇧

2. „Vârsta este doar un număr” (independent.co.uk) 🇬🇧

3. Prietenii tăi s-au săturat să te întorci cu fostul tău | (vogue.in) 🇬🇧

Sexualitate

4. “Acum că am terminat cu copiii, mi-am propus să mă bucur din plin de viața mea sexuală. Ceva îmi stă în cale.“ (slate.com) 🇬🇧

5. De ce concentrarea asupra ta este benefică pentru relațiile tale (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. Poziția sexuală care le place femeilor, nu însă și bărbaților (metro.co.uk) 🇬🇧

Gelozie/Infidelitate

7. Fostul meu m-a înșelat când fiul nostru avea 6 luni. (slate.com) 🇬🇧

8. Cele 2 cuvinte care stârnesc instantaneu gelozia în cuplu (psychologytoday.com) 🇬🇧

9. Nu am împărțit patul cu partenerul meu de opt ani - prietenii mei sunt geloși (inews.co.uk) 🇬🇧

Comunicare

10. Cineva trebuie să le spună bărbaților din generația Z că preludiul nu este opțional (vogue.in) 🇬🇧

11. Conversația care schimbă totul într-o relație (psychologytoday.com) 🇬🇧

12. Ce înseamnă de fapt „Am nevoie de spațiu” într-o relație (psychologytoday.com) 🇬🇧

🧠 Gândul de vineri

Am făcut puțin curat în acest newsletter. E același pe care îl știați, doar că am mai dat puțin cu mătura.

Aceleași recomandări de articole traduse cu Google Translate, dar acum organizate pe teme specifice fiecărei zile. Maxim șase micro-teme într-o zi, că mai multe nu avem timp să citim într-o lume grăbită. După fiecare link în română găsiți și varianta originală, pentru momentele în care traducerea vă enervează (nu vă condamn 😊).

Pentru că nu pot să vă povestesc prea multe din cabinetul de psihoterapie (nu sunt poveștile mele, ci ale altora), m-am gândit să vă desenez. Un desen n-a omorât pe nimeni.

Am pus desenul la final, ca să nu vă enerveze prea devreme. Dacă aveți nervi sub formă de critică constructivă, aveți formularul de comentarii mai jos.

Dacă nu vă enervează înseamnă că nu m-am străduit destul. Mai insist.😊

🛋️ În terapie

Ne revedem mâine.

Leave a comment

Astăzi în calendarul psihologiei:

1857 (n.) — Karl Pearson
A pus bazele statisticii moderne și a dezvoltat corelația și testul chi-pătrat.

1881 (n.) — Sir Godfrey Thompson
A contribuit la dezvoltarea analizei factoriale și a testelor pentru evaluarea educațională.

1909 (n.) — David Krech
A evidențiat rolul factorilor sociali și cognitivi în percepție și efectele învățării asupra creierului.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

🧠 Gândire și decizii

1. Dependența este legată de luarea deciziilor inconsecvente, fără a ignora consecințele (psypost.org) 🇬🇧

2. Punerea întrebărilor complexe îmbunătățește scorurile proiectelor creative, dar dăunează notelor la examene cu variante multiple (psypost.org) 🇬🇧

3. Un nou studiu măsoară distorsiunile temporale cauzate de psihedelice (psypost.org) 🇬🇧

4. Învățământul superior prezice asemănarea culturală globală (nature.com) 🇬🇧

👤 Identitate

1. Te simți ca un impostor? Psihologia spune că există o trăsătură surprinzătoare în spate (hellomagazine.com) 🇬🇧

2. Despre psihologia și economia personalității antisociale (pnas.org) 🇬🇧

3. Arta subtilă a integrării spirituale în psihoterapie (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Test: Cât de optimist ești? (npr.org) 🇬🇧

👥 Relații și viață socială

1. Femeile în relații romantice raportează o satisfacție sexuală mai mare decât bărbații (psypost.org) 🇬🇧

2. Ascunderea adevăratului sine într-o relație este legată de un risc mai mare de a înșela (psypost.org) 🇬🇧

3. Anxietatea de atașament este legată de un risc mai mare de dependență de videoclipuri scurte (news-medical.net) 🇬🇧

4. Legăturile sociale negative ca factori de risc emergenti pentru îmbătrânirea accelerată, inflamație și multimorbiditate (pnas.org) 🇬🇧

🩺 Comportament și sănătate

1. Consumul ridicat de carne poate proteja împotriva declinului cognitiv la persoanele cu o anumită genă Alzheimer (psypost.org) 🇬🇧

2. Depresia este legată mai degrabă de o părtinire pesimistă reală decât de o viziune realistă asupra lumii (psypost.org) 🇬🇧

3. Decalajul de sănătate mintală dintre băieți și fete adolescenți crește în națiunile progresiste (psypost.org) 🇬🇧

4. Cardio poate stimula memoria și învățarea (womenshealthmag.com) 🇬🇧

🌐 Tehnologie și societate

1. Analiza longitudinală masivă leagă rețelele sociale de sănătatea mintală mai slabă a tinerilor (psypost.org) 🇬🇧

2. Rețelele sociale sunt concepute pentru a crea dependență (sciencenews.org) 🇬🇧

3. Obiceiuri excesive ale smartphone-urilor legate de dereglarea emoțională (psypost.org) 🇬🇧

4. Frica de respingere poate alimenta dependența de TikTok (studyfinds.com) 🇬🇧

Subscribe now

Share