☕ Bună dimineața!

În newsletterul de ieri am reușit să încurc datele. Le-am descâlcit, nu s-a întâmplat nicio nenorocire, doar vă spuneam motivul pentru care calendarul de astăzi arată identic cu cel de ieri. Acum însă cel de ieri arată diferit, că i-am pus data și sărbătorile corecte.

Și când mă gândesc că ieri a fost “Mojito Day” și chiar am băut un mojito fără să știu ce sărbătoresc. Eram fericiți și nu știam… 😅

E ca atunci când organizezi o petrecere care se întâmplă să fie chiar de ziua nevestei de care ai uitat, nevasta se bucură că îi organizezi o petrecere surpriză, tu te bucuri că nevasta e de acord cu petrecerea, toata lumea fericită, dar din motive diferite.

Azi sărbătorim doar Ziua Simplității, sau eventual Ziua Pungii de Hârtie. Nimic cu alcool înăuntru de sărbătorit.

De aici până la conceptul zilei de azi nu e decât un pas.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Doliul ambiguu

🕰️ Conceptul de doliu ambiguu (ambiguous loss) a fost introdus de terapeuta și cercetătoarea americană Pauline Boss în anii 1970. Ea a observat că unele pierderi nu oferă certitudinea necesară pentru ca oamenii să poată începe și încheia procesul obișnuit al doliului.

Termenul este folosit în psihologie, psihoterapie și asistență socială pentru a descrie situații precum disparițiile de persoane, războaiele, migrația, demența sau alte boli neurodegenerative.

Doliul ambiguu nu este un diagnostic psihiatric, ci un concept psihologic și relațional care descrie un tip particular de experiență a pierderii.

🚫 Doliul ambiguu nu este același lucru cu doliul obișnuit după deces, nu este o tulburare psihică, nu înseamnă că persoana refuză realitatea și nici că nu poate accepta pierderea. El descrie o situație în care însăși natura pierderii rămâne neclară, ceea ce face dificilă adaptarea emoțională.

Exemple:

• Doliul după moartea confirmată a unei persoane nu este, în sine, doliu ambiguu.

• O perioadă normală de tristețe după o despărțire nu reprezintă automat doliu ambiguu.

• Negarea unui diagnostic medical nu este echivalentă cu doliul ambiguu.

Concepte înrudite sau ușor de confundat

• Doliu complicat – doliu persistent, intens

• Pierdere traumatică – pierdere prin traumă

• Tulburare de adaptare – dificultăți după schimbare

• Demență – declin cognitiv progresiv

• Atașament – legături emoționale profunde

• Reziliență – adaptare după adversitate

⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a explica dificultățile emoționale apărute atunci când o pierdere nu poate fi clar definită sau încheiată.

În limbajul obișnuit, expresia apare mai ales în discuțiile despre persoane dispărute, rude cu demență, copii dați spre adopție, migrație sau relații în care cineva este prezent fizic, dar indisponibil emoțional.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Consumul a două până la trei cești de cafea pe zi este asociat cu o sănătate mintală mai bună (psypost.org) 🇬🇧

2. Absolventele câștigă mai puțin decât colegii lor de sex masculin. Ce ar putea cauza această diferență? (theconversation.com) 🇬🇧

3. Cum iertarea rescrie memoria rănii. (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Ceasurile inteligente urmăresc sănătatea non-stop, dar medicii spun că monitorizarea constantă poate crește anxietatea față de modificările normale ale corpului (medicaldaily.com) 🇬🇧

5. Prietenii pe care ni-i dorim nu sunt prietenii pe care îi primim. (psychologytoday.com) 🇬🇧

6. Creierul tău poate începe să viseze cât timp ești încă treaz, iar oamenii de știință tocmai au cartografiat cum se întâmplă (psypost.org) 🇬🇧

7. O nouă cercetare dezvăluie de ce mai mult de jumătate dintre adulți își fac griji în legătură cu dorința lor sexuală (upworthy.com) 🇬🇧

8. Americanii cred că diversitatea este inamicul meritocrației? (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Un irlandez întrebat ce crede despre turiștii americani care se consideră irlandezi și vizitează Irlanda ca pe Mecca, cel puțin odată în viață, unii chiar în fiecare an.

Replica irlandezului a fost că “noi nu suntem nostalgici, îi lăsăm pe alții să fie nostalgici pentru noi”.

Irlandezii n-au niciun motiv să fie nostalgici, trecutul lor a fost în general un coșmar de care au încercat să scape. Abuzurile istorice ale englezilor culminând cu genocidul numit “Marea Foamete”, o climă neiertătoare care face agricultura un test de reziliență, izolare, sărăcie. Nimic care să justifice nostalgia. Irlanda n-a avut niciodată o “Epocă de Aur”. Și puțin probabil să o aibă de acum încolo, cu migrația forțată, cu “progresismul” băgat pe gâtul populației de către lideri politici corupți, dedicați altor cauze decât binele național. Poveste europeană universală, dar divagăm. 😅

Chiar dacă nostalgia în sine nu este o stare emoțională negativă, atunci când ne blochează într-un trecut idealizat este cât se poate de negativ. Iar ca să nu le confundăm folosim termenul de “nostalgie maladaptativă”, ca să ne delimităm de nostalgia “normală”, “obișnuită”.

Până la urmă nostalgia este o alegere. Bună sau rea.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Nostalgie maladaptativă

Persoana revine frecvent la amintiri plăcute sau idealizate, le compară constant cu prezentul și ajunge să trăiască sentimentul că trecutul este singurul loc în care putea fi cu adevărat fericită.

🕰️ Nostalgia a fost considerată inițial, în secolul al XVII-lea, o afecțiune medicală asociată dorului de casă. În psihologia contemporană, nostalgia este privită în general ca o emoție normală și chiar benefică, deoarece poate întări identitatea personală, sentimentul de continuitate și legăturile sociale.

Conceptul de nostalgie maladaptativă nu reprezintă un diagnostic oficial în principalele manuale de clasificare psihiatrică, ci descrie situațiile în care nostalgia devine excesivă, rigidă și interferează cu viața cotidiană, fiind studiată în cercetările privind reglarea emoțională, depresia și adaptarea psihologică.

🚫 Nostalgia maladaptativă nu înseamnă simpla plăcere de a-ți aminti copilăria, nu este orice dor față de o persoană sau un loc, nu este aprecierea trecutului, nu presupune automat depresie, nu înseamnă refuzul oricărei schimbări și nu apare doar la persoanele în vârstă.

Exemple:

• A privi din când în când fotografii vechi cu plăcere.

• A simți dor de orașul natal după mutare.

• A povesti cu drag despre anii de liceu.

• A păstra obiecte cu valoare sentimentală.

• A asculta muzică veche pentru relaxare.

⚙️ Specialiștii folosesc expresia nostalgie maladaptativă pentru a descrie un tipar cognitiv și emoțional în care orientarea excesivă către trecut împiedică adaptarea la prezent și planificarea viitorului.

În limbajul obișnuit, termenul este utilizat mai rar, fiind invocat pentru persoane despre care se spune că trăiesc permanent în amintiri și compară orice experiență actuală cu un trecut perceput ca fiind mult superior.

🎭 Concepte înrudite sau confundate

• Ruminație - gândire repetitivă negativă.

• Idealizarea trecutului - amintiri selectiv pozitive.

• Melancolie - tristețe difuză persistentă.

• Adaptare psihologică - ajustare la schimbare.

• Reglare emoțională - gestionarea emoțiilor.

• Depresie - tulburare afectivă clinică.

Câți termeni mai vechi ai reținut?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Tații mor după ce se nasc copiii lor și nimeni nu urmărește asta (news.northwestern.edu) 🇬🇧

2. Un nou studiu arată cum propaganda din epoca nazistă influențează atitudinile actuale (psypost.org) 🇬🇧

3. Copiii adulți se distanțează de părinții lor din propriile nevoi de siguranță, nu pentru a-i pedepsi. (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. Scanările creierului a 800 de bărbați încarcerați conectează psihopatia cu o suprafață corticală extinsă (psypost.org) 🇬🇧

5. Prezența păsărilor este legată de beneficii de durată pentru sănătatea mintală (hive.blog) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Un coleg care este dezamăgit de prestația președintelui Dan mă întreabă ce părere am. N-am nicio părere, pentru mine președintele Dan este ca metamfetamina sau secta Ba’hai. Nu sunt consumator, nu sunt cunoscător, nu interacționez cu împătimiții, nu recomand drogurile și sectele, nu sunt împotriva lor.

Aș putea spune că sunt Dan-agnostic. Sau Dan-miserupist, care termen vă place mai mult. Nu l-am votat, am avut tot timpul zero așteptări de la personaj și aștept pasiv și relaxat să dispară în bezna istoriei din care a ieșit. 😊

Colegul dezamăgit însă insistă și îmi spune că după părerea lui la președintele Dan e ca la un joc video în care nu s-a încărcat bine personajul. Adică încă nu s-a obișnuit cu noul rol de președinte al unei țări într-o perioadă dificilă și periculoasă. După părerea colegului președintele Dan ar suferi de o identitate confuză. Lui Dan nu îi este clar dacă mai este încă activistul progresist, oengistul care salvează parcuri sau președintele tuturor românilor, inclusiv a celor cu care se războia până de curând. Nici rolul de soț nu îi este foarte clar, Întâia Concubină a Țării poate confirma. Iar confuziile lui se văd în tot ceea ce face, despre ce vorbește, cum se mișcă în public, când ratează — la propriu — covorașul roșu.

Probabil colegul meu a confundat “identitatea confuză” cu cea de “identitate difuză”. Nu-l condamn, când vine vorba de președintele Dan totul devine complicat și confuz.

Părerea mea este că dl. Dan nu suferă de nicio identitate confuză sau difuză, ci este doar un personaj cameleonic, își schimbă culoarea proprie după culoarea mediului înconjurător, lucruri total diferite.

Dar discuția despre identitatea difuză, un termen psihosocial mai rar folosit de către psihologi când ies la bere, a fost bună. Cel puțin mi-a dat o idee despre ce să scriu astăzi. Că știți cum e, e ca la președintele Dan, la sfârșitul săptămânii ideile bune vin mai greu.

Deci azi vorbim despre identitatea confuză. Pardon, difuză.

Nu a domnului președinte Dan, că el nu e important, ci în general. 🙃

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: identitatea difuză

🕰️ Conceptul de identitate difuză provine din teoria dezvoltării psihosociale a Erik Erikson și a fost dezvoltat ulterior de cercetătorul James Marcia. În modelul lui Marcia, difuzia identității reprezintă una dintre stările posibile ale dezvoltării identitare și apare atunci când o persoană nu a explorat suficient opțiunile disponibile și nici nu și-a asumat angajamente clare privind valorile, profesia, relațiile sau scopurile sale.

Nu este considerată o tulburare psihică în sine și nu reprezintă un diagnostic clinic, deși poate apărea în diverse dificultăți psihologice sau în perioade de tranziție.

🚫 Identitatea difuză nu înseamnă că persoana este confuză permanent, nu înseamnă lipsă de inteligență, nu înseamnă că cineva își schimbă ocazional opiniile și nici nu este sinonimă cu o criză temporară de viață. Mulți oameni experimentează perioade de explorare și nesiguranță fără a avea o identitate difuză propriu-zisă.

Exemple:

• Un adolescent care încă nu știe ce profesie va alege nu are automat identitate difuză.

• O persoană care își schimbă preferințele muzicale sau hobby-urile nu are automat identitate difuză.

• Cineva care își reevaluează convingerile după un eveniment important de viață nu manifestă neapărat identitate difuză.

• O persoană introvertită sau rezervată nu are automat identitate difuză.

⚙️ Termenul de identitate difuză este folosit pentru a descrie un nivel scăzut de claritate și asumare a identității personale, în special în studiile despre dezvoltarea adolescenților și a tinerilor adulți.

În limbajul obișnuit, termenul este folosit mai rar, însă ideea apare adesea în formulări precum 'nu știe cine este', 'nu și-a găsit drumul', 'se lasă purtat de circumstanțe' sau 'își schimbă mereu direcția fără să se hotărască'.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Un nou studiu pune în lumină legătura dintre obiceiurile pornografice și convingerile extreme legate de gen (psypost.org) 🇬🇧

2. Ce se întâmplă când oamenii primesc voturi negative pe online? (psypost.org) 🇬🇧

3. Cum pot fi legate somnul, eliminarea deșeurilor și demența (urmc.rochester.edu) 🇬🇧

4. Schimbările cerebrale în timpul meditației încep în câteva minute și ajung la vârf în jurul valorii de 7 minute (psypost.org) 🇬🇧

5. Aproape 1,2 miliarde de oameni care trăiesc cu tulburări mintale în întreaga lume, numărul cazurilor aproape dublu față de 1990 (abc.net.au) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi la cafeaua de dimineață când am deschis laptopul Substack m-a anunțat voios că s-a mai abonat cineva la Psihoterapie Net și că astfel ne-am făcut 690. Habar n-am dacă mulți sau puțini, că e cam același număr de câteva luni încoace.

Nu sunt obsedat de metrici, în general coexist pașnic cu ele, dar azi dimineață odată cu ideea că numărul e cam același de multă vreme a apărut și gândul parazit că poate nu fac ceva cum trebuie. Poate că formatul ales de mine nu este unul potrivit pentru o creștere susținută.

N-a fost nevoie de prea multă analiză ca să îmi dau seama că îngrijorarea nu era atât una punctuală, legată direct de numărul de abonați, ci una mai difuză și mai profundă, cu care ne confruntăm cu toții, nu scapă nimeni de ea, și anume teama de irelevanță. E vocea aia sâcâitoare care ne întreabă obraznic din când în când “oare ceea ce fac chiar contează?”.

Așa că azi vă propun să vorbim chiar despre asta, teama de irelevanță.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: teama de irelevanță

🕰️ Teama de irelevanță este un concept psihologic și social întâlnit frecvent în epoca modernă, mai ales în contexte legate de rețele sociale, carieră, îmbătrânire sau competiție profesională. Ideea apare indirect în mai multe teorii despre identitate, statut social și nevoie de validare.

În societățile foarte competitive și hiperconectate, mulți oameni ajung să își măsoare valoarea prin atenția primită, succes public sau vizibilitate constantă.

🚫 Teama de irelevanță nu este simplă modestie, nu este dorința normală de apreciere, nu este introversie și nici lipsa temporară de motivație, o persoană poate prefera liniștea fără să se simtă irelevantă, poate evita rețelele sociale fără anxietate, poate avea o perioadă de oboseală profesională fără să creadă că existența sa nu mai contează

• a nu primi multe aprecieri online

• a dori mai multă recunoaștere la muncă

• a avea emoții înaintea unei prezentări

• a lua o pauză de la viața socială

⚙️ Termenul de teamă de irelevanță este folosit pentru a descrie anxietăți legate de statut, identitate, sens personal sau validare socială.

În limbajul comun, termenul apare mai ales atunci când cineva simte că este depășit, ignorat sau 'invizibil', fie în relații, fie profesional, fie în comparație cu persoane mai tinere sau mai populare.

Testează-ți cunoștințele

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Obiceiurile pornografice ale adolescenților sunt legate de un comportament dominant și de o satisfacție relațională mai scăzută (psypost.org) 🇬🇧

2. Ce spune știința despre masturbare și relațiile la distanță (psypost.org) 🇬🇧

3. Algoritmii de recomandare ar putea face divertismentul dvs. plictisitor, sugerează o nouă cercetare (psypost.org) 🇬🇧

4. Oamenii de știință descoperă modul în care cafeaua interacționează cu microbiomul intestinal pentru a afecta creierul uman (psypost.org) 🇬🇧

5. Înțelegerea tulburării de personalitate narcisistă (NPD) cu tipurile sale ascunse și grandioase (narcissism.center) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Se spune că românul este acel abonat om care dacă îl inviți la nuntă nu vine, iar dacă nu îl inviți se supără.

Cam la fel pare să fie și cu rubrica de comentarii de aici de la Psihoterapie Net. Atunci când este la liber cititorii nu prea se sinchisesc să comenteze, iar când este restricționată de paywall se supără că nu pot comenta în voie. Că na, inspirația vine fix în zilele care au paywall.

Mai precis am primit două mesaje despre dezamăgirea ca în cele trei zile pe săptămână când apar rubricile destinate abonaților cu plată nu se poate comenta la liber.

Pentru că eu iau dezamăgirile foarte în serios, dezamăgirile pot duce la abandon, anxietate, somatizări etc am tot întors problema pe toate părțile cu maestrul Geppetto și în final am decis să mut conținutul premium undeva separat, să nu mai interfereze negativ cu impulsul cititorilor de a comenta. Deci, ladies and gents, începând de astăzi nu ne mai impiedicăm de paywall în citirea newsletterului în niciuna din zilele săptămânii. Serios, gata, toate cele șapte zile sunt la liber.

Iar abonații care contribuie la cafeinizarea acestui newsletter pot citi în continuare recomandările de cărți de self-help, poveștile terapeutice sau întrebările de la “întreabă un psiholog”, toate așezate într-un singur loc în meniul principal la “biblioteca”. Plus, în curând pe ecrane, vom avea pentru abonații cu plată și niște teste de autocunoaștere, în același ritm, de unul pe săptămână.

Gata, răul a fost învins, comentariile au fost eliberate. Și că tot a venit vorba de rău, vă propun să discutăm astăzi un pic despre “știința răului”. Da, există așa ceva.

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Ponerologie

🕰️ Termenul provine din grecescul 'poneros', care înseamnă 'rău'. Conceptul a fost popularizat de psihologul polonez Andrzej Lobaczewski prin lucrarea 'Ponerologia politică', scrisă în contextul experienței regimurilor totalitare din Europa de Est. Lobaczewski încerca să explice cum anumite sisteme politice ajung dominate de indivizi lipsiți de empatie, care normalizează cruzimea, manipularea și minciuna.

Deși propus de un psiholog, termenul de ponerologie nu reprezintă un diagnostic și nu apare în manuale clinice precum DSM sau ICD, fiind mai degrabă un cadru interdisciplinar aflat la granița dintre psihologie, sociologie și analiză politică.

🚫 Ponerologia nu este o teorie conspiraționistă despre oameni malefici care controlează lumea din umbră, nu este o religie sau o doctrină morală despre păcat, nu este o scuză pentru a eticheta automat adversarii politici drept psihopați, nu este același lucru cu criminologia sau studiul criminalilor obișnuiți, nu înseamnă că orice persoană rece sau egoistă are o tulburare psihică severă.

Exemple de confuzii frecvente:

• ‘Oricine minte este psihopat’

• ‘Toți politicienii sunt răi prin definiție’

• ‘Ponerologia demonstrează existența unei conspirații globale’

• ‘Este o ramură oficială a psihiatriei clinice’

⚙️ Termenul apare mai rar și este folosit mai ales în discuții despre psihologia puterii, autoritarism, manipulare socială și dinamica regimurilor opresive.

În spațiul public și online, termenul este adesea folosit mai larg și uneori abuziv pentru a descrie comportamente percepute ca toxice, corupte sau lipsite de empatie în politică, mass-media sau corporații. Din cauza încărcăturii sale ideologice, conceptul poate deveni rapid controversat.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. De ce recuperarea tulburărilor de alimentație înseamnă mai mult decât ceea ce mănânci sau cântărești (theconversation.com) 🇬🇧

2. Ascultarea crimei adevărate te face un criminal mai creativ? (psypost.org) 🇬🇧

3. Psihologia trădării prieteniei „Casa de vară”. (thecut.com) 🇬🇧

4. Socri bogați și bani: sfaturi de la „trecerea prin ea” (thecut.com) 🇬🇧

5. Sfat de divorț: fostul meu soț a trecut mai departe cu o celebritate. (slate.com) 🇬🇧

6. „Iubita mea crede că prietenii mei o judecă” (autostraddle.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem la comentariile de mâine. 😊

☕ Bună dimineața!

E o simplă întâmplare ca tema zilei de astăzi, vidul existențial se întâlnește cu Ziua Mondială Fără Tutun. Ca fost fumător pot să înțeleg asta.

Unele glume se scriu singure. 😊

Ne place să vorbim despre vidul existențial (sau existențialism în general) și să dăm citate din psihiatrul vienez care după război a vândut mai bine ca oricine ideea de sens și căutare a sensului (marfă bună, marketing excepțional!) dar uităm că cel mai adesea plictiseala și sora ei mai mare, lipsa de sens, sunt simpli mesageri care vor să ne transmită ceva. De exemplu că ceea ce facem (sau unde ne aflăm, ce ni se întâmplă etc) nu este bine aliniat cu ceea ce ne dorim. Mai ales ceea ce facem, că doar asta se află sub controlul nostru.

Traficanții fricii lipsei de sens au vândut multe produse bune, magazinele lor sunt tot timpul pline. Tipuri de terapii, workshopuri, cărți, iluzii, tricouri. Împreună cu ideea seducătoare ca sensul pe care îl căutăm îl găsim într-un workshop-minune vândut de un guru.

Sensul vieții este ca mobila de la Ikea. Poți primi cutia, instrucțiunile și sfaturi de la alții. Dar în cele din urmă tot tu trebuie să-l asamblezi pentru tine. Și ca orice piesă de mobilier montată de amatori, arareori iese perfect din prima. Cei mai mulți dintre noi mai rămânem cu câteva șuruburi în plus după fiecare montaj. Eu am strâns până acum o ladă plina. 😊

🔤 Cuvântul zilei: Vid existențial

🕰️ Conceptul este asociat în special cu psihiatrul Viktor Frankl, care l-a descris în cadrul logoterapiei. Frankl considera că oamenii au o nevoie profundă de sens existențial, iar pierderea acestuia poate genera sentimentul de gol și lipsă de direcție.

Vidul existențial nu este un diagnostic oficial în DSM sau ICD, dar este frecvent discutat în psihologia existențială, filosofie și psihoterapie. Poate apărea în perioade de tranziție, succes lipsit de satisfacție, rutină cronică sau crize personale majore.

🚫 Vidul existențial NU înseamnă simplă plictiseală, tristețe trecătoare, oboseală după muncă, introversie, lene, lipsă temporară de motivație.

Exemple:

• O persoană care are un weekend prost nu trăiește automat o criză existențială.

• A nu ști ce hobby să alegi nu indică neapărat un gol profund de sens.

• Cineva poate avea succes profesional și totuși să nu experimenteze vid existențial.

⚙️ În general termenul este folosit pentru a descrie lipsa de sens și alienarea interioară profundă. În limbajul comun, expresia apare frecvent în formulări precum 'simt un gol pe care nimic nu îl umple' sau 'parcă nimic nu mai are sens'.

Uneori termenul este folosit exagerat pentru simple perioade de apatie sau oboseală, deși sensul original implică o criză mai profundă a direcției existențiale.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit, de ignorat

1. Un studiu arată că depresia lovește finanțele mai greu decât cancerul sau accidentul vascular cerebral (studyfinds.com) 🇬🇧

2. Un nou studiu a demonstrat o legătură între un consum ridicat de zahăr și o creștere a riscului de depresie și anxietate (psypost.org) 🇬🇧

3. Pseudocieză: Navigarea prin complexitățile sarcinii false (clinicaladvisor.com) 🇬🇧

4. Epidemia de singurătate se înrăutățește, iar cuvintele pe care nu le rostim fac parte din motiv 🇷🇴 • 🇬🇧

5. Când sunt făcuți să se simtă triști, bărbații cu trăsături psihopatice își schimbă atenția vizuală spre furie 🇷🇴 • 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Azi am învățat un cuvânt nou, este “slop grenade“. Nu-l căutați in dicționar, că încă nu-l găsiți acolo.

Într-o traducere aproximativă ar fi “bombă de terci” și se referă la prostul obicei al unora dintre semenii nostri, care în încercarea lor de a părea inteligenți în discuții pe chat oferă cu copy/paste lungi răspunsuri total irelevante generate de AI.

De exemplu întrebați pe un forum în ce dată este “Noaptea Muzeelor” (a fost ieri) și se găseste unul care să dea copy/paste la un material de o mie de cuvinte despre importanța de a vizita periodic muzee. Ați întâlnit din ăștia? Sunt printre noi și se înmulțesc zilnic. Eu am întâlnit unul aseară.

Un “slop grenade“ (am să îl las așa, netradus) spune foarte multe despre “bombardier”. Își dorește să fie relevant, nu are simțul realității și nu îl vrei printre cei cu care te intersectezi pe online. În orice caz, nu aduce nimic bun/nou/interesant în discuție.

E ca vecinul ăla de scară care ți-ar povesti el atunci când te grăbești ce-a auzit el la radio despre războiul din Golf. 😊

Subscribe now

🔤 Cuvântul zilei: Dezintegrarea sinelui

🕰️ Conceptul apare în mai multe tradiții psihologice și psihanalitice, în special în lucrările lui Donald Winnicott și ale altor autori preocupați de dezvoltarea sinelui și trauma psihologică. Nu este un diagnostic oficial în DSM sau ICD, ci un termen descriptiv folosit pentru experiențe de fragmentare psihică, pierdere a coerenței identitare sau colaps emoțional profund.

Poate apărea în contexte de traumă severă, stres extrem, tulburări de personalitate, episoade psihotice sau crize existențiale intense. În unele abordări terapeutice și spirituale, termenul este folosit și metaforic pentru perioade de transformare radicală a identității.

🚫 Dezintegrarea sinelui NU înseamnă simplă tristețe, schimbare normală de personalitate, introversie, confuzie temporară, lipsă de motivație trecătoare, schimbarea unor opinii sau valori.

Exemple:

• O persoană care își schimbă cariera nu trece automat prin dezintegrarea sinelui.

• O perioadă de stres sau oboseală nu înseamnă neapărat fragmentare psihică profundă.

• Faptul că cineva își pune întrebări existențiale nu indică obligatoriu o pierdere a identității.

⚙️ Specialiștii folosesc termenul pentru a descrie experiențe severe de fragmentare a identității și dificultăți de organizare psihică.

În limbajul popular, expresia apare adesea în contexte dramatice sau metaforice, precum 'simt că mă destram' sau 'nu mă mai recunosc'. Uneori este folosit exagerat pentru orice perioadă dificilă, deși în sens clinic implică o pierdere mai profundă a coerenței sinelui.

Share

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. De ce sentimentul de singurătate poate conta mai mult decât a fi singur (news.cornell.edu) 🇬🇧

2. Suntem păcăliți prin propagandă, meme-uri și război (psychologytoday.com) 🇬🇧

3. Ce ne învață șoarecii și maimuțele despre sănătatea mintală (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. De ce oamenii obișnuiți fac lucruri groaznice (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. Ajunge la locul tău fericit cu aceste 3 dorințe (psychologytoday.com) 🇬🇧

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

☕ Bună dimineața!

Un prieten îmi spune că are un fel de simpatie pentru loseri. Încerc să înțeleg la ce se referă și ne lămurim amândoi că des societatea lipește eticheta de “loseri” celor care refuză să mai stea in rotița de hamster a succesului văzut prin banii cheltuiți pe lucrurile vizibile: o mașină mai scumpă, o nuntă mai sclipicioasă, poze pe social media din locuri mai îndepărtate decât ale altora. Și, da, pantofi mai scumpi, pantofii sunt o formă clasică de presiune socială a grupului. 🙃

Sigur, a măsura succesul prin tonajul mașinii sau a celebrității lăutarilor care ți-au cântat la masă e o formă rațională de a măsura succesul. Absolut legitimă. Te poți hrăni din invidia pe care o vezi în ochii celorlalti când te afisezi cu lucrurile tale scumpe. Există în România chiar un gen muzical dedicat dujmanilor, invidiei și comparațiilor performanței financiare.

Însă există și alte forme mai perverse de a măsura succesul. Nu neapărat în cărți citite, ăla e clișeu deja. Sigur, citește dacă îți place, fără număr, dar nu ești neapărat un om mai de succes dacă citești mai mult decât alții. E tot comparație socială, înlocuiești proverbialul lanț de aur de câine de la gâtul manelistului cu teancul de cărți. Știu un domn care se laudă aici, pe Substack cu numărul de cărți citite pe unitate de timp. Pune și poze cu teancurile care au trecut prin viața lui. E tot un fel de manea, dar, așa, mai pe alb, pardon my French.

După umila mea părere adevărata bogăție e cea de timp liber, da, știu, tot clișeu. Timpul e singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Timpul ăla în care nu facem nimic, pe care nu îl vindem și nu îl facem barter cu timpul altora. Timpul care suntem prezenți în acum și aici.

Timpul în care stăm pe bancă în parc fără vinovăție și fără planuri. Și da, timpul în care citim ceva plăcut și total nefolositor. Timpul în care facem ceva nu pentru că trebuie, ci pentru că ne face plăcere.

Timpul în care ne bem cafeaua de dimineață și citim newslettere subversive ca acesta, care vă îndeamnă să munciți mai puțin și să aveți mai mult timp liber. 😊

Cum stați cu timpul?

🔤 Cuvântul zilei: Identitate negativă

Identitatea negativă apare atunci când o persoană nu își construiește imaginea de sine pornind de la întrebarea “Asta sunt eu”, ci ajunge să se definească prin opoziție față de ceilalți sau față de normele pe care le respinge.

În locul unei identități bazate pe valori, dorințe sau autenticitate personală, apare o identitate construită prin revoltă, provocare și respingere: “Sunt exact ceea ce voi nu vreți să fiu.”

De multe ori, acest tip de identitate oferă beneficii psihologice importante, chiar dacă poate deveni autodistructiv pe termen lung. Prin opoziție, persoana poate găsi un sentiment de apartenență, sens, vizibilitate, putere sau coerență personală. Chiar și o identitate construită în jurul conflictului poate părea mai suportabilă decât sentimentul de gol interior sau lipsa unui loc clar în lume.

🕰️ Conceptul de identitate negativă a fost dezvoltat de Erik Erikson, unul dintre cei mai influenți teoreticieni ai dezvoltării identității. Erikson a observat că unii adolescenți și tineri care nu reușesc să obțină validare pozitivă, să găsească un rol acceptat social sau care se simt excluși și respinși pot ajunge să adopte deliberat o identitate percepută ca “rea”, antisocială, șocantă, rebelă sau stigmatizată. În anumite situații, asumarea unei identități negative devine preferabilă sentimentului de confuzie, invizibilitate sau lipsă totală de apartenență.

Ideea apare în teoria dezvoltării psihosociale, în special în etapa “identitate vs. confuzie de rol”, unde individul încearcă să își construiască un sentiment coerent al propriei identități. Ulterior, conceptul a fost preluat și folosit în domenii precum criminologia, sociologia tineretului, psihologia adolescenței și studiile despre radicalizare sau subculturi, pentru a explica de ce unele persoane ajung să își construiască identitatea în jurul opoziției față de normele sociale dominante.

🚫 Identitatea negativă nu este același lucru cu simpla rebeliune adolescentină. Mulți adolescenți trec temporar prin faze de opoziție sau provocare, însă identitatea negativă apare atunci când această opoziție devine nucleul identității personale. De asemenea, conceptul nu trebuie confundat cu individualismul sănătos. O persoană poate avea valori diferite de cele dominante fără ca acest lucru să reprezinte o problemă. Dificultatea apare atunci când identitatea există aproape exclusiv prin opoziție, conflict și provocare.

Conceptul nu înseamnă automat comportament antisocial sau criminalitate. Uneori, identitatea negativă se exprimă prin stil vestimentar, ideologie, apartenență la grupuri marginale sau prin asumarea deliberată a unor etichete negative. În plus, aceste persoane nu suferă neapărat de lipsă de personalitate. Din contră, ele pot avea o identitate foarte puternică și coerentă, doar că aceasta este construită mai ales împotriva a ceva, nu neapărat pentru ceva.

⚙️ Conceptul este folosit în psihologia dezvoltării pentru a analiza adolescența, crizele identitare, marginalizarea și nevoia profundă de apartenență. În criminologie, identitatea negativă este utilizată pentru a înțelege fenomene precum bandele, delincvența juvenilă, radicalizarea sau formarea identităților antisociale. Sociologia folosește conceptul în analiza subculturilor, a mișcărilor extremiste, a grupurilor anti-sistem și a comunităților construite în opoziție față de valorile dominante ale societății.

În viața de zi cu zi, identitatea negativă poate apărea în afirmații precum “Dacă tot mă vedeți ca fiind problema, atunci asta voi fi”, în adoptarea deliberată a unei imagini percepute ca “periculoase”, în glorificarea etichetelor negative sau în definirea propriei persoane prin ură față de “ceilalți”.

Uneori, acest tip de identitate se dezvoltă deoarece atenția negativă este singura formă de atenție primită, respingerea devine familiară, iar opoziția oferă un sentiment de control și coerență interioară.

De aici apar și reflecții precum: “Mai bine să fiu temut sau urât decât complet invizibil.”

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Britanicii ascund problemele de sănătate de la parteneri în prima lună de întâlnire (dailystar.co.uk) 🇬🇧

2. Cel mai bun sfat de relație pentru a „rupe un ciclu” cu care se confruntă majoritatea cuplurilor (womanandhome.com) 🇬🇧

3. Partenerul tău poate să-ți modeleze intestinul: iată cum (shethepeople.tv) 🇬🇧

4. Nu mai spune „abandonat” pentru a descrie o despărțire, spune expertul în trezire – în timp ce ea cere o expresie „mai respectuoasă” (dailymail.co.uk) 🇬🇧

5. Te simți distras? (theconversation.com) 🇬🇧

Leave a comment

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Leave a comment

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 10 mai

🔤 Cuvântul zilei: Doliu anticipatoriu

🕰️ Conceptul a fost formulat în anii ’40 de Erich Lindemann, în studiile despre reacțiile la pierdere. Ulterior, a fost extins în lucrul cu familiile pacienților cu boli terminale și în psihologia pierderii, ca formă distinctă de doliu care începe înainte de deces sau separare.

🚫 Nu este „exagerare” și nici o slăbiciune emoțională. Nu este nici același lucru cu doliul de după pierdere, diferența majoră este ambiguitatea: persoana sau relația este încă prezentă, dar deja parțial pierdută.

⚙️ Apare frecvent în situații de boală cronică, îmbătrânire sau despărțiri inevitabile. Poate ajuta la adaptare treptată, dar poate și fura din prezent, începi să trăiești deja „după”, deși încă ești „înainte”.

Util ca semnal: mai sunt aici cu omul sau deja l-am pierdut în mintea mea? Limita apare când anticiparea devine dominantă și reduce capacitatea de a fi prezent.

Comentezi?

🛋️ În sala de așteptare

articole de citit, de răsfoit

1. Narcisismul se moștește din familie, dar nu din cauza părinților (psypost.org) 🇬🇧

2. „Femeia fatală” ar putea fi un mit universal condus de frica de a fi înșelat (psypost.org) 🇬🇧

3. Nealinierea între viziunea despre sine și așteptările celorlalți determină singurătatea în tulburarea de personalitate limită (psypost.org) 🇬🇧

4. Oamenii privesc termenul „lucrătoare sexuală” mult mai pozitiv decât „prostituată” (psypost.org) 🇬🇧

5. Abordarea „Singurătății creative” (petapixel.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 3 mai

🔤 Cuvântul zilei: Criză ontologică

🕰️ Conceptul își are rădăcinile în filozofie și a fost preluat în psihologia existențială pentru a descrie momentele în care certitudinile de bază ale individului se fisurează. Autori precum Rollo May au explorat aceste crize ca parte a confruntării inevitabile cu libertatea, responsabilitatea și lipsa unui sens dat din exterior.

În context modern, astfel de stări pot fi declanșate de pierderi, schimbări majore sau perioade de introspecție intensă.

🚫 Criza ontologică nu este doar confuzie temporară sau indecizie obișnuită. Nu se reduce la o simplă criză de carieră sau la întrebări punctuale despre direcția vieții. De asemenea, nu este neapărat un semn de tulburare psihologică, chiar dacă poate deveni copleșitoare.

Diferența este nivelul de profunzime: nu este vorba doar despre ce faci, ci despre ce înseamnă să fii.

⚙️ În viața de zi cu zi, criza ontologică se poate manifesta printr-o senzație persistentă că nimic nu mai pare solid sau evident. Întrebări precum cine sunt, ce rost are sau de ce contează ceea ce fac apar frecvent și nu mai pot fi ocolite.

Activitățile obișnuite își pierd sensul, iar deciziile devin dificile tocmai pentru că nu mai există un cadru clar de referință. Uneori, persoana continuă să funcționeze, dar cu un sentiment de distanță față de propria viață.

Subscribe now

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. Sugestiile de completare automată bazate pe inteligență artificială schimbă în mod ascuns modul în care utilizatorii gândesc despre subiecte importante 🇷🇴 • 🇬🇧

2. Cercetătorii analizează obiceiurile digitale ale influencerilor din domeniul științei (psypost.org) 🇬🇧

3. 45 de strategii de despărțire: cum își termină relațiile majoritatea oamenilor (psychologytoday.com) 🇬🇧

4. De ce „Vreau un divorț” este cel mai rău lucru de spus într-o ceartă (time.com) 🇬🇧

5. De ce înflorește drama pasiv-agresivă în divorț? (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Pentru câteva minute azi, oprește-te și întreabă-te nu ce ai de făcut, ci ce contează cu adevărat pentru tine, fără răspunsuri rapide.

Ne revedem mâine.

📅 Astăzi 26 aprilie

🔤 Cuvântul zilei: Epuizare existențială

🕰️ Concept apropiat de ideile din psihologia existențială și de lucrările lui Viktor Frankl despre sens și vid interior. Se intersectează cu noțiuni precum „vid existențial” sau „criză de sens”. A devenit mai vizibil în contextul modern, unde presiunea performanței coexistă cu pierderea reperelor clare de sens.

🚫 Nu este doar oboseală fizică sau burnout profesional, deși acestea pot coexista. Nu este simplă plictiseală sau lipsă de chef temporară. Nu este neapărat depresie clinică, deși poate semăna cu aceasta.

⚙️ În practică, persoana continuă să funcționeze „pe pilot automat”, dar fără implicare reală. Activitățile care înainte aveau sens devin goale sau mecanice. Apare frecvent întrebarea „care e rostul?”, fără un răspuns convingător.

Se poate manifesta prin retragere, cinism sau lipsă de reacție emoțională.

🛋️ În sala de așteptare

de citit, de răsfoit

1. Un copil furios poate totuși să crească și să aibă mare succes (psychologytoday.com) 🇬🇧

2. Cogniția nu este ceva ce se întâmplă în mintea noastră ca procesare abstractă a informațiilor, ci apare prin interacțiunea continuă cu lumea. (psypost.org) 🇬🇧

3. Credința într-un „dezechilibru chimic” ar putea menține pacienții pe antidepresive mai mult timp (psypost.org) 🇬🇧

4. Faptul că au un partener nu face ca persoanele asexuale să se simtă mai puțin singure (psychologytoday.com) 🇬🇧

5. De ce creierul tău vorbește încontinuu cu sine însuși (psychologytoday.com) 🇬🇧

Ai găsit ceva interesant?

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1801 (n.) — Gustav Theodor Fechner
A pus bazele psihologiei științifice, legând intensitatea stimulilor de experiența senzorială.

1827 (n.) — Daniel Hack Tuke
A contribuit la înțelegerea bolilor mintale prin lucrări ample și analize ale instituțiilor psihiatrice.

1905 (n.) — Irving Lorge
A arătat cum școlarizarea influențează scorurile la testele de inteligență și frecvența cuvintelor.

1931 (n.) — Stephen E. Goldston
A promovat programele de prevenție în sănătatea mintală și sprijinul pentru intervenții timpurii.

🔤 Cuvântul zilei: Identitate narativă

Această poveste personală funcționează ca un filtru prin care interpretezi tot ce ți se întâmplă. Două persoane pot trăi evenimente similare, dar dacă una își spune „am trecut prin asta și m-am întărit”, iar cealaltă „asta dovedește că nu sunt suficient de bun”, identitatea lor narativă le va modela complet viața.

Problema este că această poveste nu este fixă. Se rescrie constant, uneori conștient, dar de cele mai multe ori automat. Iar în momentele de pierdere, îmbătrânire sau schimbare majoră, nu doar realitatea se schimbă, ci și povestea despre tine. De aceea, unele pierderi dor mai mult: nu pentru că pierzi ceva, ci pentru că nu mai știi exact cine ești fără acel „capitol”.

🕰️ Context / origine:
Conceptul a fost dezvoltat în psihologie de cercetători precum Dan McAdams, care au arătat că oamenii își construiesc identitatea ca pe o autobiografie internă. Ideea apare la intersecția dintre psihologie, literatură și filozofie: omul nu este doar un set de trăsături, ci un „personaj” într-o poveste în continuă evoluție.

🚫 Ce NU este identitatea narativă:
Nu este o descriere obiectivă a realității și nici „adevărul absolut” despre tine. Nu este nici o mască socială sau un rol jucat pentru alții. Identitatea narativă este o interpretare—uneori distorsionată—care poate deveni rigidă („eu sunt genul de om care…”), chiar dacă viața oferă dovezi contrare.

⚙️ Utilitate practică:
Dacă ceva din viața ta pare blocat, problema nu este întotdeauna situația în sine, ci povestea pe care ți-o spui despre ea. Schimbând narativul („am eșuat” → „am învățat ceva util”), nu schimbi trecutul, dar schimbi direcția viitorului. Este una dintre puținele „unelte psihologice” pe care le poți folosi zilnic fără niciun echipament—doar atenție la propria poveste.

Leave a comment

🛋️ În sala de așteptare

1. A purta conversații „plictisitoare” este de fapt foarte bun pentru tine (self.com) 🇬🇧

2. Oamenii de știință au descoperit că oamenii care au fost la un pas de moarte au vise incredibile (popularmechanics.com) 🇬🇧

3. Sunt necesare noi intervenții pentru a combate singurătatea „surprinzător de frecventă” în centrele de îngrijire asistată (mcknightsseniorliving.com) 🇬🇧

4. Sentimentul de singurătate afectează memoria fără a accelera declinul mental (news-medical.net) 🇬🇧

5. Un bărbat de 30 de ani își împărtășește gândurile despre epidemia de singurătate masculină (buzzfeed.com) 🇬🇧

6. Sentimentul de singurătate ar putea fi mai periculos decât se credea (studyfinds.com) 🇬🇧

7. Umorul îi ajută pe adulții în vârstă să navigheze prin îmbătrânire (eurekalert.org) 🇬🇧

8. Aceste tipuri de despărțiri tind să coincidă cu o mai mare ușurință în a merge mai departe (psypost.org) 🇬🇧

9. Renunțarea la obiective imposibile poate să îmbunătățească starea de bine (neurosciencenews.com) 🇬🇧

10. De ce este din ce în ce mai greu să fii atent (abc.net.au) 🇬🇧

Share

🕷️ În terapie

❓Întrebarea zilei

Răspunde la întrebare

Ne revedem mâine.

1898 (n.) — Eleanor Touroff Glueck
A arătat cum destrămarea familiei și trăsăturile fizice pot prezice delincvența juvenilă.

1941 (n.) — Alan Kent Malyon
A contribuit la eliminarea homosexualității ca tulburare din manualele de diagnostic psihiatric.

Subscribe now

🔤 Dicționar: tanatofobie (sau thanatofobie)

Frica persistentă de moarte sau de procesul morții, care nu apare neapărat ca panică directă, ci ca un fundal constant de anxietate ce influențează deciziile, evitările și modul în care o persoană își trăiește viața.

🕰️ Context

Termenul provine din grecescul thanatos (moarte) și este folosit în psihologie pentru a descrie anxietatea legată de propria mortalitate, un subiect explorat intens în psihologia existențială, inclusiv de Ernest Becker.

🚫 Ce NU este

Tanatofobia nu este ‘simpla’ frică de moarte sau doar frica de a muri într-un mod specific (accident, boală), ci o anxietate mai difuză, uneori greu de identificat, legată de însăși ideea de a nu mai exista.

⚙️ De ce apare

Tanatofobia pare din conflictul dintre instinctul de supraviețuire și conștientizarea inevitabilității morții. Mintea încearcă să reducă anxietatea prin control sau evitare, dar tocmai aceste strategii o pot menține activă.

🔍 Cum o recunoști

Tanatofobia se poate ascunde în comportamente aparent raționale: controale medicale frecvente, evitarea subiectelor legate de moarte, nevoie excesivă de control sau planificare, disconfort în fața incertitudinii.

💡 În concluzie

Frica de moarte nu poate fi eliminată complet, pentru că ține de însăși conștiința de sine. Dar atunci când este recunoscută și tolerată, își pierde din intensitate, iar viața nu mai este organizată în jurul evitării, ci în jurul a ceea ce contează.

Share

🛋️ În sala de așteptare

1. A deveni un expert în observarea păsărilor îți poate remodela creierul și l-ar putea proteja de îmbătrânire (smithsonianmag.com) 🇬🇧

2. O rețea socială mai mică crește singurătatea mai drastic pentru cei cu depresie (psypost.org) 🇬🇧

3. Adulții în vârstă încă prioritizează pasiunea (neurosciencenews.com) 🇬🇧

4. Religia privită printr-o lentilă evoluționistă (nature.com) 🇬🇧

5. Psihologii au descoperit ceva oribil la bărbații care caută soții tradiționale (futurism.com) 🇬🇧

6. Depresia și anxietatea pot media mai mulți factori de risc pentru acneea la adulți (dermatologyadvisor.com) 🇬🇧

7. Terapeuții trag un semnal de alarmă din cauza creșterii „stresului digital” (bacp.co.uk) 🇬🇧

8. Depresia masculină nu este doar un tipar de sănătate mintală masculină (news-medical.net) 🇬🇧

9. Hikikomori: Poate reziliența psihologică să prevină retragerea socială extremă? (psypost.org) 🇬🇧

10. Inteligența artificială îi face pe consumatori mai nerăbdători (psypost.org) 🇬🇧

🛋️ În psihoterapie

Ne revedem mâine, pentru alte idei din psihologie.

Leave a comment

1588 (n.) — Thomas Hobbes
A susținut că oamenii sunt motivați de interes propriu și că experiența mentală provine din procese fizice.

1850 (n.) — Francis Galton
A început cariera științifică prin explorări care i-au orientat interesul spre cercetare.

1898 (n.) — Morton Prince
A documentat unul dintre primele cazuri de personalitate multiplă prin hipnoză.

🔤 dicționar psihologic: existențialism

Curent filosofic și psihologic care afirmă că existența umană este marcată de libertate, responsabilitate și finitudine, iar sensul vieții nu este dat din exterior, ci trebuie construit de fiecare individ.

• Existențialismul a prins contur în secolul XIX–XX, ca reacție la sistemele rigide care promiteau sens „de-a gata”. Gânditori precum Søren Kierkegaard și Friedrich Nietzsche au mutat focusul pe individ, iar mai târziu Jean-Paul Sartre a popularizat ideea că omul este „condamnat la libertate”.

• Existențialismul NU este nihilism (nu spune că nimic nu are sens), nu este pesimism gratuit și nici invitație la pasivitate. Din contră, respinge ideea că sensul vine din tradiții, autorități sau rețete universale.

• Existențialismul te obligă să-ți asumi două lucruri incomode: libertatea de a alege și responsabilitatea pentru consecințe. În viața reală, asta se traduce prin decizii asumate, construirea propriilor valori și găsirea sensului chiar și în fața pierderii, singurătății sau îmbătrânirii.

🛋️ În sala de așteptare

1. Companionii AI pot consola utilizatorii singuri, dar pot adânci suferința în timp (newswise.com) 🇬🇧

2. Terapeuții explică epidemia de singurătate masculină (buzzfeed.com) 🇬🇧

3. Limitarea rețelelor sociale la o oră pe zi reduce singurătatea la persoanele aflate în dificultate (psypost.org) 🇬🇧

4. Ultimul al treilea spațiu din Dublin: Cum bibliotecile abordează singurătatea în timp ce îmbrățișează tehnologia 🇷🇴 • 🇬🇧

5. De ce să te simți singur poate conta mai mult decât să fii singur (news.cornell.edu) 🇬🇧

6. Analiza automată a vorbirii poate prezice singurătatea (nature.com) 🇬🇧

7. Trimiterea de mesaje text cu un străin învinge un chatbot pentru a atenua singurătatea (news.ubc.ca) 🇬🇧

8. Un efect surprinzător al îngrijorării cu privire la îmbătrânire (psychologytoday.com) 🇬🇧

9. Vârstnicii depresivi au șanse de aproape 5 ori mai mari să dezvolte Alzheimer (psypost.org) 🇬🇧

10. cum să purtați conversații curajoase într-o epocă a siguranței morale puternice 🇷🇴 • 🇬🇧

🛋️ în terapie

Ne revedem mâine.

Leave a comment